Acad. Octavian Lazăr Cosma a rostit discursul de recepţie la Academia Română

Supremul for de cultură şi ştiinţă al României, Academia Română, a găzduit în marea sa Aulă adunarea în care acad. Octavian Lazăr Cosma, distins profesor universitar şi muzicolog, membru titular din anul 2016, a rostit discursul de recepţie.

Deschiderea ceremoniei, la care au participat academicieni, universitari, invitaţi, a aparţinut acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, care – subliniind contextul naţional medical dificil în care are loc evenimentul - a adus un cald elogiu lui Octavian Lazăr Cosma, de care se simte profund legat prin apartenenţa nativă la aceeaşi zona geografică a României, nordul transilvan, prin educaţia primită în instituţiile clujene de învăţământ superior, prin îndatoririle culturale împlinite.

         Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, a condus apoi lucrările întrunirii.

         Discursul de recepţie al acad. Octavian Lazăr Cosma a fost consacrat creaţiei indigene din domeniul artei sunetelor, sub titlul „Spre muzica românească”, inspirat dintr-un eseu al reputatului muzicolog şi compozitor Constantin Brăiloiu (1893-1958), fondator şi fost secretar al Societăţii Compozitorilor Români, precursoarea actualei Uniuni a Compozitorilor şi Muzicologilor, breaslă de elită profesională care în acest an devine centenară.

„Nu există o patrie a muzicii, dar există o muzică a patriei”  şi „Muzica este internaţională în teorie, dar în practică este naţională” spunea Brăiloiu, iar proaspătul academician a reluat sintagmele, le-a susţinut şi le-a motivat. Panoramarea istorică, cu toate evoluţiile frământate, controversate ale epocilor de după Centenarul Marii Uniri, a reiterat cadrul în care muzica românească de sorginte cultă s-a dezvoltat şi s-a afirmat plenar prin valoroase creaţii. După binecunoscuţi precursori, avându-l pe George Enescu drept călăuzitor, „mare îmbolditor” – cum îl numea Emanoil Ciomac, sonurile zămislite în spaţiul carpato-dunărean-pontic au dat naştere unor valorizări cu totul speciale, ce au atras după sine salturi calitative complementare în domeniile interpretative (dirijori, instrumentişti, cântăreţi, formaţii orchestral – corale) şi muzicologice, de eseistică şi critică muzicală, cu iradieri puternice peste hotare.

Esenţa a fost întotdeauna cântecul popular, folclorul stilizat pe care Octavian Lazăr Cosma îl identifică drept regăsit chiar în creaţii mondiale pornind de la un Liszt şi ajungând până la Bártok, Kodály sau Ravel, validându-i astfel valorile inspiratoare. Este evidentă prezenţa unui asemenea filon în toată componistica unor întregi pleiade de creatori români, peste decenii. Fără pretenţia de exhaustivitate, s-au citat multe nume emblematice de autori, dar şi de interpreţi, precum şi de condeieri susţinători ai dezvoltării muzicii româneşti, prin instrumentele lor specifice, deseori interdisciplinare. Academicianul s-a referit inclusiv la oameni de cultură, scriitori care au abordat critica muzicală.

Intensa viaţă artistică a ţării a atras iluştri compozitori ai vremii să viziteze România, mari artişti ai lumii să performeze la Bucureşti şi nu numai.

Este greu ca în puţine vorbe să fie cuprinsă înalta ţinută academică şi dimensiunea discursului de recepţie, consistenţa sa ideatică, rod al unei activităţi prodigioase care se întinde peste aproape şapte decenii, dar dăruirea cu care Octavian Lazăr Cosma îmbrăţişează şi susţine muzica românească este exemplară. De aceea, sublinierea de la înalta tribună a Academiei a performanţelor atinse de Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului românesc, manifestări fondate de soprana Mariana Nicolesco, capătă aprecieri şi validare majoră. Mai mult, îndemnul imperios clamat de la aceeaşi tribună ca programele concertelor simfonice ale Filarmonicii şi Orchestrei Naţionale Radio, ale altor instituţii de profil, să includă sistematic opusuri româneşti valoroase, iar Festivalul Internaţional George Enescu să extindă pe afişul său -  intensiv şi divers - creaţia naţională în conjuncţie cu cea enesciană, reprezintă comandamente care trebuie puse neîntârziat în operă şi urmărite cu asiduitate.

         Citind răspunsul la discursul de recepţie în numele acad. Cornel Ţăranu – indisponibil, acad. Răzvan Theodorescu a remarcat „pledoaria superbă a celui mai bun avocat al muzicii româneşti, rostită în cel mai ilustru auditorium de ştiinţă şi cultură al ţării” de către acad. Octavian Lazăr Cosma în continuarea şi completarea eseului lui Constantin Brăiloiu şi a anunţat recenta alegere ca membru de onoare al Academiei Române a renumitului muzicolog italian Paolo Isotta, unul dintre exegeţii creaţiei enesciene, drept dovadă a preocupărilor continue ale înaltului for pentru valorizarea acelor personalităţi internaţionale care şi-au extins domeniul de activitate către muzica românească.       

Aplauzele susţinute au subliniat discursurile şi momentul festiv, după care, primind felicitări, acad. Octavian Lazăr Cosma a acordat autografe pe volume din creaţia proprie şi pe invitaţia oficială la eveniment.

În Aulă am putut distinge prezenţa unor personalităţi precum Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, acad. Ioan Dumitrache, secretar general al Academiei Române, Mariana Nicolesco, membru de onoare al Academiei Române, prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiţă, prof. univ. dr. Mihai Cosma, prof. univ. dr. Lavinia Coman de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, prof. univ. dr. Tiberiu Postelnicu, preşedintele Comisiei de biometrie a Academiei, dr. Marian Lupaşcu, secretar ştiinţific al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, muzicologul Carmen Stoianov, criticii muzicali Dumitru Avakian, Despina Petecel-Theodoru, Virgil Oprina ş.a.