Părintii Zombie” sunt cei care lasă copiii nelimitat la ecrane, dar sunt şi profund nemultumiţi de cât de mult învaţă/citesc. Totodată nu vor să mişte un singur deget să îi ajute, pentru că ei consideră că nu e treaba lor. E a statului, a sistemul de educaţie, a vecinei de la 8, a oricui altcuiva, dar nu a lor. Nu vor să meargă cu copiii la bibliotecă, nu vor să le îmbunătăţească anturajul, nu vor să se dea exemplu pozitiv pe ei înşişi citind o carte, nu vor să îi ajute în nici un fel. Este şocant să vezi atâta lipsă de disonanţă cognitivă, de logică.

În partea opusă a spectrului sunt aşa-numiţii ”Părinţi Fanatici”. Acestia fac totul pentru copiii lor, se jerfesc, îi cară peste tot, se agită să le fie bine. Câteodată exagerează (cine nu o face?), dar din dragoste. Ei conştientizează că pentru copiii lor au nevoie de cât mai multă educaţie de calitate, formală sau informală.

Statistic vorbind, majoritatea copiilor pe care îi vedeţi daţi ca exemplu pozitiv, câştigători de premii internaţionale, majoritatea celor care pleacă la Oxford, Cambridge, cei care au rezultate excepţionale, etc. au astfel de ”Părinţi Fanatici”.

Avem nevoie de cât mai mulţi părinţi fanatici, noi, ca naţiune.

Trăim într-o lume din ce în ce mai superficială, în care lucrurile serioase, utile, ştiintifice sunt minimizate. De ce? Pentru că nu fac audienţă. Pentru că nu sunt uşor de digerat. Suntem o specie care încet, încet ne apropiem de societatea umană descrisă în Fundaţia lui Asimov.

Să fim cinstiti cu noi înşine. Ştiinta si tehnica nu mai interesează pe aproape nimeni în România. E prea complexă. De nişă. Trebuie să înveţi mult. Trebuie să înţelegi. Iar asta necesită timp şi atenţie, fix lucrurile pe care nu le mai avem în viaţa noastră hiperocupată.

Şi ce facem când e greu? Ignoram subiectul. Citim contracte pe sărite şi apoi ne plângem că am fost înşelaţi. Instalăm aplicaţii fără să citim ce drepturi le dăm şi ne plângem că ne-am virusat sau că ni s-au furat banii de pe card. Nu mai avem timp să gândim, să analizam. Rigurozitatea, determinarea, capacitatea de analiza, de sinteza şi multe altele dispar.

Haideţi să ne uitam puţin în jurul nostru. Cine să ne ajute în această lupta inegală cu ”mindless entertainment”? Cine?

Televiziunile? Site-urile de mare trafic? Radiourile? Ele, săracele, trebuie să supravieţuiască. Iar pentru asta, trebuie să producă/distribuie conţinut care se cere. Ştiinţa nu se cere la fel de mult precum manelele, scandalul, cefele late, ce a facut alpaca lui Godina, cum s-a îmbrăcat o piţipoanca la un eveniment monden. Ne supăram pe televiziuni că nu ajută la popularizarea ştiinţei, dar emisiunile de profil ştiinţific au audienţă minusculă, pentru că, ce să vezi, oamenii nu se uită la ele. Emisiunile de la Discovery, National Geographic, daVinci, etc. sunt emisiuni de nişă, pentru că sunt foarte puţini ciudaţi, ca mine şi ca tine, care se uită la ele. Cerere şi ofertă.

Şcolile. Aţi fost prin străinatate prin muzee? Ce aţi văzut, diferit? Probabil puzderie de copii, care sunt aduşi de către învăţătoare la şcoală, ca să înveţe practic despre dinozauri, ere geologice, tehnică, fizică, etc.. În România, în afară de ”Şcoala Altfel” şi eventual, weekend-uri, prin muzee bate vantul. Profesorii sunt descurajaţi continuu să facă astfel de ieşiri din şcoală, aprobări peste aprobări, părinţi care fac reclamaţii, program extrem de strâns, lipsa banilor. Justificări sunt destule.

Dar sunt mici iniţiative pe ici, pe colo, prin care se încearcă popularizarea ştiintei şi tehnicii.

Unul dintre cele mai cunoscute evenimente de acest fel este Astrofest, organizat de decanul de vârstă al ştiinţei şi tehnicii din România, revistă cu o vechime de 70 de ani, evident ”Ştiinţă şi Tehnică”. Acolo sunt câţiva fanatici ai domeniului, care se încăpăţânează să reziste şi să promoveze în rândul românilor dragostea pentru ştiinţă. Domnul profesor Alexandru Mironov, singurul cosmonaut român Dorin Dumitru Prunariu, domnul Cristian Român, domnul Beldea, domnule Marian Naiman de la Astroclubul Bucureşti şi mulţi alţii.

Dragostea pentru ştiinţă se obţine în timp. Copiii sunt extrem de vulnerabili la toate butoanele psihologice pe care industria de entertainment le apasă pentru a obţine reacţii din partea lor. Miliarde de zombie, antrenaţi pentru distracţii facile, care dau scroll-uri obsesive în căutarea următoarei mici doze de endorfine.

Părinţii zombie cresc copii zombie. Uitaţi-vă în jurul vostru în metrou, pe stradă, la cafenele. Vedeţi feţe aplecate, luminate de ecranele telefoanelor. Vedeţi copii abandonaţi în fata ecranelor. Este o ofensivă a prostiei şi zombificării pe toate planurile.

Mesajul meu pentru tine? Devino un părinte fanatic. Ajută-ţi copilul să devină pasionat de ştiinţă. Ajută-l să evolueze.

Fix înaintea alegerilor europarlamentare, sâmbătă, pe 25 mai 2019, de la ora 16.00 la ora 22.30, toţi copiii, însoţiţi de adulţii aferenţi au şansa unică să se depărteze de zombificare şi să devină mini-astronomi, mini-cercetatori, mini-cosmonauţi alături de cei mai inspiraţionali oameni din ştiinţa şi tehnica românească. Toti ciudaţii pasionaţi de ştiinţă (părinţi şi copii) sunt asteptaţi la Astrofest, ParkLake Shopping Center.

Noi, cei care nu am fost încă zombificaţi, trebuie să organizăm rezistenţa! Ne vedem acolo.