FOTO Cum trăiau zălăuanii în urmă cu un secol: se îmbrăcau de la Viena şi Budapesta şi erau mari producători de vin
0
Zalăul începutul de secol XX pare, din descrierile istoricilor, un oraş boem, în care nobilimea, de regulă maghiară, şi meşteşugarii organizaţi în bresle aveau o viaţă cu nimic pe prejos decât cea a locuitorilor din oricare alt oraş european de aceeaşi mărime.
În urmă cu o sută de ani, Zalăul număra cel mult 9.000 de locuitori, iar suprafaţa oraşului nu era nici a zecea parte din ceea ce este azi. Istoricul Elena Muscă povesteşte că, venind dinspre Cluj, Zalăul începea cam pe la mijlocul actualei străzi Ghoerghe Doja şi se termina în zona Galeriilor Meseş, adică în centrul oraşului de azi. Oraşul mai avea doar încă ddouă străzi principale, actuala stradă 22 Decembrie (fostă Crasnei), care se întindea, însă, numai până în zona cişmelei Cireşica, şi strada Corneliu Coposu (fostă Republicii), până la intersecţia cu strada Kossuth.
Zalăul era locuit de familii nobiliare, româneşti şi maghiare, dar şi de meşteşugari, organizaţi în bresle. Potrivit istoricului, existau, la acea vreme, bresla măcelarilor, a tăbăcarilor, a cismarilor, a curelarilor, a olarilor - o breaslă extrem de puternică, pentru că de jur - împrejurul Zalăului era multă argilă, dar şi o breaslă a pălărierilor, care a avut reprezentanţi în Zalău până după 1990. Meşteşugarii care se ocupau cu confecţionarea sumanelor, acele haine groase de iarnă, din postav, erau organizaţi în breasla gubarilor, iar comercianţii de toate tipurile erau organizaţi în breasla negustorilor.
Elena Musca spune, însă, că, la început, zălăuanii se ocupau de aceste meşteşuguri doar iarna, când nu puteau munci în agricultură. "Producţia de vin a Zalăului era atât de bună, calitativ şi cantitativ, încât atunci când conducerea oraşului era nevoită să se împrumute la bănci din Viena sau Budapesta garantau returnarea împrumutului cu «vin curat». Iar merele din Zalău erau atât de bune şi de multe încât belgienii contracatu căruţe întregi", povesteşte ea.
Conducerea oraşului era asigurată de un consiliu orăşenesc, în care erau reprezentate, pe de-o parte, familiile nobiliare vechi, iar pe de altă parte, din acest consiliu făceau parte şi zălăuanii din conducerea breslelor. Primarii erau aleşi din rândul acestora, astfel că în cea mai înaltă funcţie din oraş ajungeau, deopotrivă, nobili şi meşteşugari. "Mihai Lugossy, spre exemplu, făcea parte din breasla tăbăcarilor. A început ca şi conducător de breaslă, apoi ca şi consilier orăşenesc, pentru a fi ales, mai târziu primar, după care a ajuns chiar să controleze primăria, din postura de angajat al prefecturii", exemplifică Elena Musca.
Zălăuanii aveau în urmă cu un secol şi o viaţă socială şi culturală destul de bogată. Spre exemplu, clădirea actualei Secţii de Istorie "Vasile Lucăcel" a fost ridicată de bresle pentru a servi drept club al asociaţiilor meşteşugăreşti. "Aveau acolo bibliotecă, unde funcţiona un club de lectură. Aveau şi un club de teatru, cu actori, scenografi şi regizori care puneau în scenă piese de teatru pe care le jucau fie în sala de bal, de la parter, fie în sala de teatru (devenită ulterior Cinematograful Libertatea din Clădirea Transilvania - n.a.). În general, zălăuanii se distrau la acel club al asociaţiei breslelor, îşi serbau zilele de naştere, organizau balurile de peste an", spune istoricul. Dacă la acel club se distrau meşteşugarii, nobilimea şi conducerea oraşului aveau un alt loc pentru astfel de evenimente. Este vorba despre actuala sală "Avram Iancu" a primăriei, unde era sala de bal a "cremei" oraşului.
Pentru petrecerea timpului liber zălăuanii aveau şi foarte multe parcuri la acea vreme, denumite cu nume de regine, dar şi o zonă de promenadă, constituită de actuala Piaţă Iuliu Maniu.
"Zălăuanii erau mai privilegiaţi decât locuitorii din alte oraşe deoarece regalitatea le-a dat mai multe privilegii, pentru a se asigura că nu va fi distrus, având în vedere că era un loc de trecere", explică Elena Musca. Dincolo de aceste privilegii, faptul că este situat relativ aproape de Budapesta şi Viena a făcut ca influenţele celor două oraşe să se resimtă inclusiv în stilul vestimentar al locuitorilor de aici, care îşi cumpărau - cei care îşi permiteau - haine şi bijuterii din magazinele vieneze ori din cele din Budapesta.
Citiţi şi Cum au pus militarii bazele celui mai mare cartier din Zalău
Cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile creştine în detenţie, urmărit pas cu pas de Securitate
Se încarcă comentariile...
