Cum îi ajută sportul pe copii şi de la ce vârstă se pot începe antrenamentele
0Departe de a fi un moft al părinţilor, practicarea de către copii a sportului reprezintă o necesitate a vremurilor de azi, când predispoziţia către sedentarism tinde să se instaleze de la vârste tot mai mici. Este important, însă, ce sport este ales şi vârsta pe care o are copilul în momentul în care încep antrenamentele.
O musculatură şi un sistem osos mai armonios dezvoltate, un sistem imunitar mai bine dezvoltat, mai cum seamă în cazul sporturilor practicate în aer liber, o capacitate mai mare de interacţionare şi socializare; un mod de viaţă mai organizat, mai disciplinat şi abilitatea de a te coordona cu ceilalţi, de a munci în echipă; dorinţa de a fi mai bun, cel mai bun - competitivitatea. Sunt doar câteva dintre avantajele care vin ”la pachet” cu practicarea unui sport de către copii, cu condiţia ca acest sport să fie bine ales, ţinând cont de particularitatea fiecărui copil, şi să fie respectată şi o limită decentă de vârstă sub care copiii să nu fie băgaţi în antrenamente pentru care nu sunt pregătiţi.
Înotul, cel mai bun sport pentru copii
Potrivit lui Vladimir Gabor Harosa, medic reabilitare medicală şi medicină sportivă, înotul este - probabil - singurul sport pentru care nu se recomandă o vârstă minimă. Dincolo de faptul că a şti să înoţi este un lucru util, faptul că acest sport presupune mişcarea în apă aduce beneficii importante pentru organsimul celor mici, în special prin dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor de muşchi. ”De două ori pe săptămână, înotul liber este foarte benefic. Pentru cei care nu ştiu să înoate, şi mersul prin apă, mersul contra rezistenţei apei, îmbunătăţeşte tonusul muscular”, spune el.
Şi mersul pe bicicletă sau pe role poate fi considerat o formă recomandată de mişcare în aer liber la vârstele mai mici. Medicul avertizează, însă, că există un risc apreciabil de accidentare, motiv pentru care recomandă purtarea echipamentului de protecţie. În privinţa sporturilor de contact, medicul s-a declarat destul de rezervat, cel puţin la vârste mici. „Dacă ar fi să recomand celor mici, de 4 – 5 ani, un sport, nu le-aş recomanda artele marţiale de contact”, a spus el, referindu-se la accidentările pe care le pot suferi cei mici în timpul practicării acestui sport. În plus, specialiştii susţin că aceste sporturi accentuează şi latura agresivă a copilului.
De la 6 - 7 ani, cei mici pot fi înscrişi la tenis de câmp sau chiar la fotbal. „Vorbim, la aceste vârste, de antrenamente uşoare, în care să se vadă dacă acel copil are sau nu aptitudini sau dacă îi place sau nu”, spune medicul. Este important ca părintele să ţină cont de reacţia copilului după antrenamente, chiar dacă o uşoară reacţie de respingere este de aşteptat în majoritatea cazurilor. Dacă reacţia persistă, cel mai bine este să se orienteze spre alt sport.
Sporturile de echipă, de la 8 - 9 ani
Sporturile de echipă precum handbalul sau voleiul este preferabil să se practice de la vârsta de 8 - 9 ani, când copilul este mai pregătit atât de contactul fizic cu coechipierii sau cu adversarii, dar şi să se coordoneze cu ceilalţi participanţi la joc.
Excesul de sport poate obosi copilul
Părinţii trebuie să fie atenţi şi la timpul şi la efortul depus de copii la antrenamente, pentru a se asigura că practicarea unui sport nu îi sleieşte de puteri. Două antrenamente pe săptămână sunt - potrivit specialiştilor - suficiente (în condiţiile în care nu vorbim despre practicarea sportului pentru performanţă), mai cu seamă după ce copilul începe şcoala şi are de rezolvat şi sarcinile ce-i revin ca elev.
Vă mai recomandăm: