Ce nume a purtat, de-a lungul istoriei, oraşul în care locuim: de la Villa Ziloc, la Zalahu sau Zillennmarkt
0
Zalăul a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri, în funcţie de stăpânirile care s-au perindat prin zonă. Prima referire la numele său datează din 1220, când într-un act oficial apare sub denumirea de Villa Ziloc.
Potrivit istoricilor, cele mai vechi urme de locuire umană pe pe teritoriul Zalăului aparţin epocii neolitice (aproximativ 5000 de ani î. Chr.). Din această perioadă au fost descoperite mai multe aşezări, o fortificaţie şi câteva morminte de incineraţie.
Prima menţiune documentară a localităţii Zalău este în Cronica lui Anonymus (Gesta Hungarorum/Faptele ungurilor) scrisă în sec. XII, dar care descrie evenimente petrecute pe parcursul secolului al X-lea. Prima consemnare scrisă despre Zalău se găseşte în cronica lui Anonymus Gesta Hungarorum, care arată că la venirea maghiarilor aici, înainte de anul 900, ei au trecut prin Zalău (Zyloc) unde au găsit o populaţie numeroasă, care făcea parte din voievodatele lui Menumorut şi Gelu, doi conducători români. Lucrarea a fost scrisă în a doua jumătate a secolului al XII-lea.
Potrivit Schiţei Monografice a Zalăului, realizată de Leontin Ghergariu, se poate afirma că Zalăul exista ca aşezare omenească în jurul anului 900. Cea dintâi atestare documentară cu dată certă a Zalăului este cea din anul 1220, când în Registrul Scaunului de judecată de la Oradea a fost înregistrată învinuirea şi sentinţa dată pentru un furt săvârşit de un cetăţean din „Villa Ziloc”.
De-a lungul timpului istoric, localitatea a avut diverse denumiri: „Ziloc”, în 1220; „Zylah”, în 1282, „Opidum Zilah”, în 1601, iar în secolul al XIX-lea „Zilahu” şi „Zalahu”, sau forme de toponime germană: „Waltenberg” şi „Zillennmarkt”.
In anul 1473, Matei Corvin, regele Ungariei şi Boemiei, fiul lui Iancu de Hunedoara, acordă Zalăului statutul de târg -oppidum Zylah-, prin care se garanta autonomie economică noului oraş.
Traducerea edictului dat de Matei Corvin la data de 1 august 1473:
„Din porunca domnului rege. Noi Matia, regele Ungariei, Boemiei, etc., dăm de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul (scrisorii) de faţă tuturor că noi atât de smerită rugăminte stăruitoare a credinciosului nostru părinte în Hristos, domnul Gabriel, episcopul Bisericii Albei Transilvane, prezentată de el maiestăţii noastre tocmai de aceea, cât şi pentru înlesnirea şi folosul târgului său numit Zalău, aşezat în comitatul Solnocul de Mijloc şi al locuitorilor acestuia, am hotărât să încuviinţăm cu milostivire şi să hărăzim să se ţină veşnic târguri anuale de fiecare sărbătoare... a lui Paul Eremitul şi a apostolilor Filip şi Iacob precum şi în zilele care premerg şi urmează acestei sărbători ... îndestulătoare în fiecare an cu toate acele libertăţi şi prerogative cu care ţin târgurile sau târgurile anuale (în) oraşele noastre libere sau satele noastre, totuşi fără târgurilor sau târgurilor anuale ale altora. Drept aceea pe voi toţi negustorii şi târgoveţii precum orice călători, prin rândul (scrisorii) de faţă vă încredinţăm, vă înştiinţăm şi vă asigurăm ca la mai sus zisele târguri sau târguri anuale libere hotărâte şi care se ţin în sus-zisul târg Zalău în modul de mai sus să veniţi şi să vă grăbiţi cu venitul cu toate mărfurile, lucrurile şi bunurile voastre în siguranţă, liber şi fără orice frică sau teamă în privinţa lucrurilor şi persoanei voastre, ajunşi acolo şi stând cu negustoria voastră, vă puteţi întoarce la locurile voastre sau altele unde doriţi, lucrurile şi persoanele voastre fiind totdeauna sub protecţia şi ocrotirea noastră, specială. Şi voim să se pună a vesti pe faţă şi deschis aceste târguri şi alte locuri obşteşti (scrisoarea) de faţă fiind citită să fie restituită celui care o înfăţişează. Dat în Buda în sărbătoarea fericitului apostol Petru în lanţuri, anul domnului omiepatrusuteşaptezecişitrei, al domniei noastre şasesprezece, al încoronării zece”
În memoria localnicilor, Zalăul a rămas cu vechea denumire, cum arată şi Coriolan Suciu, de Zălauă. Forma actuală, Zalău, s-a obţinut, începând cu secolul XX, prin hiperurbanism, făcându-se analogie cu alte toponime terminate în - ău, destul de numeroase, atât în judeţul Sălaj, cât şi în alte regiuni ale ţării (Barcău, Inău, Bacău, Buzău, etc).
De unde vine numele Zalăului
Cea mai amplă analiză asupra originii numelui oraşului a fost realizată de regretatul Gheorghe Chende - Roman, în lucrarea sa "Toponimie. Din onomastica Ţării Silvaniei". Referindu-se la numele de Sălaj, dar şi la cel de Zalău, care, în opinia autoruluiar putea avea orgine comună, având şi acelaşi radical (zil- sau sil-), Gheorghe Chende - Roman apreciază că o primă origine a acestui radical şi, prin urmare, a numelui, ar proveni din cuvântul zilai, "vin roşu, negru", din limba dacă. A doua variantă, îmbrăţişată de majoritatea cercetătorilor, este provenienţa din termenul latin silva (pădure), iar a treia se leagă de cuvântul maghiar szil, care înseamnă "ulm". "Suntem de părere că toate trei ipotezele sunt posibile, dar este greu de spus care este mai apropiată de adevăr. (...). Ştim din istorie că dacilor le-a fost cunoscută cultura viţei de vie, prin urmare, posibil să fi făcut şi vin roşu pe care să-l fi numat zilai. De asemenea, existenţa pădurilor nu poate fi negată, aşa că există susţinere şi pentru denumirea de origine latină, Silvania, care a fost preluată şi se păstrează şi în prezent ca determinativ al unor toponime, precum Cehu Silvaniei, Şimleu Silvaniei, Sâncraiu Silvaniei. Mai târziu, prin secolul al XIX-lea, ungurii care au ocupat teritoriul Sălajului au găsit aici şi pâlcuri de pădure de ulm. Auzind denumirea de Sălaj de la autohtoni, au apropiat-o de apelativul maghiar szil, deoarece apelativul latin silva nu le comunica nimic vorbitorilor de limbă maghiară din acea vreme", spune autorul.
Stema Zalăului, un kitsch? Cine este, de fapt, tânărul ce luptă cu balaurul
Se încarcă comentariile...
