De ce este considerat mărţişorul un talisman şi cât trebuie purtat pentru a ne feri de rele

Mărţişorul, şnurul alb cu roşu care se agaţă în piept de 1 Martie şi care vesteşte venirea primăverii, este încărcat de semnificaţii, iar obiceiurile purtării lui diferă de la o zonă la alta.

Mărţişorul este o superstiţie străveche, devenită obicei întâlnit în ţara noastră şi la bulgari. Etnograful vasluian Dan Ravaru explică de ce este mărţişorul considerat un simbol al renaşterii şi cum s-a dezvoltat acest obicei tradiţional pentru români. 

“1 Martie a rămas drept începutul noului an agrar şi este considerat, pe lângă mărţişor, ziua Dochiei sau începutul celor nouă babe. După unele legende, primul mărtişor a fost confectionat de Dochia, care în timpul torsului a scos un fir de lână şi a găurit un ban, prin care a trecut firul respectiv. Numele Dochiei provine de la Sfânta Efdochia, sărbătorită pe 1 martie. Mărţişorul deci se leagă de această divinitate legendară şi de vechiul cult al soarelui”, declară etnologul Dan Ravaru.

Primele mărţişoare: şnur alb cu negru

Potrivit etnografului vasluian, la început, prin mărţisor se înţelegea un şnur răsucit, alb şi negru, ulterior, însă, şnurul negru a fost înlocuit cu un şnur roşu.  

”Culorile nu erau deloc întâmplătoare. Pe de o parte, albul era un simbol al purităţii, iar negrul, al fertilităţii pământului. Totodată, mai existau şi alte semnificaţii: opoziţiile zi-noapte, frig-căldură, întuneric-lumină, etc. Şnurul mărţisorului era văzut ca o funie a anului, reprezentând succesiunea zilelor, săptămânilor, lunilor”, explică Ravaru.

Culoarea roşie, care a apărut mai târziu, a reprezentat spiritul vital, izbucnirea vietii în primăvară si frumosul. 

Motivaţia purtării mărţişoarelor

Bănutul care s-a adăugat şnurului alb-roşu a constituit un simbol solar, soarele fiind dominant primăvara. În tradiţia populară se regăsesc versuri dedicate mărţişorului, prin care cei care le purtau invocau şi dorinţele:“Sfinte soare, dăruiescu-ţi mărţişoare/ În locul lor tu mă fereste/ Şi îmi dă albeţe/, Fă-mi fata ca o floare Sfinte soare, sfinte soare””. 

”Prin aceste versuri, ne apropiem de două aspecte: mai întâi motivatia purtării mărţişorului şi apoi perioada de încheiere a ataşării de acest obiect. Prin legătura cu soarele, fetele căutau să-l îmblânzească şi să nu fie înnegrite de razele acestea. În conceptul de frumusete feminină a satului traditional, era considerată frumoasă fata cu fata albă şi rumenă. Dacă în zilele noastre fetele cheltuie bani să se bronzeze, în trecut la sat era considerată urâţenie şi un statut social inferior să fii arsă de soare”, precizează etnograful vasluian,

Considerat un talisman solar protector, la mărţişor se renunţă, în funcţie de zona ţării, la date diferite şi în modalităţi diferite: la 9 martie, când începe cucul să cânte, de Buna Vestire sau de Rusalii. 

”Modalitatea cea mai răspândit de a renunta era în trecut agăţarea mărţişorului de ramurile înflorite ale unui pom de preferat un cireş sau aruncarea într-o apă curgătoare, rostindu-se următoarele versuri: Cât de înflorat e mărtişorul, aşa să fie înflorat pomuşorul. De va rodi pomul, sănătos va fi omul. Să dea Dumnezeu să îl împlinească şi de boli să mă ferească”. În alte zone, mărţişorul era aruncat pe apa unui râu, tot cu dorinta de ocrotire, de data aceasta îmbinat cu sentimentul de dragoste, rostindu-se astfel: Să nu vă ajungă dorul, cum nu ajung eu mărţisorul. Ca apa de curată să fie dragostea noastră”, conchide Ravaru.

Obiceiuri şi superstiţii de Martie

Pe lângă simbolistica mărţişorului, luna martie este recunoscută pentru o serie de obiceiuri întâlnite la români din vremuri străvechi. Luna martie coincidea cu curăţenia generală în gospodării şi în casele ţăranilor, care credeau că astfel alungau puricii şi aduceau primăvara în casă.

Pe 1 Martie oamenii îşi aleg câte o zi din aşa-zisele Zilele Babelor, care le arătă cum va fi viaţa lor în acel an, luminoasă, noroasă sau posomorâtă. Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în unele locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar în alte regiuni până în ziua de 12 Martie după cele 12 luni ale anului.

Pe 9 martie să sărbătoresc românii pomenesc cei 40 de mucenici din Sevastia, care au pătimit pentru credinţa lor în Christos. De această zi sunt legate mai multe obiceiuri: se dau de pomană 40 de pahare cu vin şi colaci împletiţi sub forma cifrei opt. În această zi, toţi oamenii care n-au nume de sfânt îşi serbează ziua. La sate se spune că cine va munci în această zi, va muri de veninul şarpelui, 9 martie fiind cunoscută drept Ziua Şarpelui.

17 Martie, de sărbătoarea Alexiilor, este considerat momentul renaşterii vieţuitoarelor mărunte ale pământului. În unele sate, există obiceiul ca în această zi să se lege foarfecele din casă cu o sfoară, considerându-se că astfel se va lega botul jivinelor care atacă vitele. 

La echinocţiul de primăvară, cu date variabile de la an la an, fetele de la sate pun grâu în blide cu apă, invocând ploile şi fertilitatea; superstiţia spune că aşa cum va creşte grâul verde şi sănătos, vor fi şi fetele şi holdele.

La 25 Martie se sărbătoreşte Buna Vestire, dar şi Ziua Cucului. Obiceiul cel mai răspândit este acela de a face un foc mare lângă care se pun pâine, sare şi apă, ca să se încălzească îngerii, să mănânce şi să bea. Pâinea şi sarea se dau apoi de pomană. În această zi nimeni nu trebuie să se certe pentru că va avea un an prost.