Ce sunt moşii, obiceiul religios marcat în câte o sâmbăta din fiecare anotimp

În fiecare anotimp, credincioşii ortodocşi celebrează un obicei religios străvechi prin care pomenesc sufletele celor dragi, trecuţi în nefiinţă.

Poporul român are la bază o spiritualitate profundă, care i-a permis să se formeze şi să reziste de-a lungul istoriei. O secvenţă din această spiritualitate o reprezintă păstrarea permanentă în memorie a părinţilor, a bunicilor, adică a moşilor şi strămoşiolor noştri. De aici şi folosirea termenului ”moşi”. 

În credinţa creştin ortodoxă se presupune că toţi cei care au murit sunt, de fapt, adormiţi, trecând într-un alt mod de existenţă. În acest sens, în tradiţia populară românească s-a păstrat s-a păstrat obiceiul de a face pomenirea celor morţi, în mod regulat, în anumite sâmbete din an.

Astfel, în sâmbătăa din preajma Mucenicilor (începutul lunii martie) sunt celebraţi Moşii de primăvară, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor sunt Moşii de vară, iar în prima sâmbătă din noiembrie sunt Moşii de toamnă, iar sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de toamnă, sunt Moşii de iarnă, aceştia din urmă fiind consideraţi Moşii Mari. Cu ocazia moşilor, sufletele morţilor sunt pomenite oferind totodată de pomană în numele acestora. De regulă, se împart vase cu mâncare, căni cu vin, lapte sau apă. 

În tradiţia ortodoxă, îde moşi se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor morţi le împart după slujba de pomenire, atât rudelor şi vecinilor, cât şi persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă.

Consideraţi cei mai importanţi, Moşii de iarnă sunt marcaţi într-un mod mai special, faţă de cei din celelalte anotimpuri. La Moşii Mari se împart, pe lângă bucate alese, şi blide, vase noi cu mâncare. Printre cele mai răspândite pomeni se numărăplăcintele cu brânză, sarmalele, răciturile, piftia, rodusele lactate, colacii cu miere şi nuci. De asemenea, nu lipseşte din pomeni coliva, apa şi lumânările.

”Este bine ca fiecare credincios să aprindă în această zi măcar câte două lumânări. Una menită să lumineze calea celor stinşi din viaţă şi alta închinată sănătăţii lui şi a familiei”, spun preoţii.

În Muntenia, se mai păstrează obiceiul ca, langă colivă, la pomeni să se pună şi un bănuţ care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat cât şi celui care a primit. În Banat, înainte de a pleca la biserică, femeile merg la cimitir şi tămâiază mormintele. După slujbă, împart pomeni, printre care şi vase cu cotoroage, un fel de mâncare făcut din afumătură de porc.