Diferenţa dintre Facebook şi Delta Dunării

Cunosc o mulţime de oameni care vorbesc de pe internet despre Delta Dunării şi problemele ei. Marii ecologişti de pe Facebook şi puţinii iubitori de natură care strâng gunoiul când pleacă din Deltă, chiar dacă nu e al lor.

Am întâlnit de-a lungul anilor zeci de specialişti care şi-au dat cu părerea, zeci de jurnalişti care au înghiţit ca pelicanii tot ce li s-a băgat pe gât, şi mă refer mai mult la informaţii, pentru ca apoi să descrie jalea, jaful şi proiectele fantomă care sunt scoase la înaintare de muuulţi ani- managementul deşeurilor, renaturarea, etc. Marea majoritate a lor au văzut şi plăcut delta prin prisma aerului condiţionat din cameră şi prin parbrizul rapidei.
„Mamă, ce frumos e aici în Delta Dunării, au şi piscină în faţa hotelului, au şi gheaţă pentru whiskey, e super tare, au băgat şi internet wireless şi uite că e semnal bun la mobil”.
Pe bune că am auzit de multe ori astfel de discuţii, plus reproşurile că sunt ţânţari şi că de ce nu sare peştele pe mal.
Mai mult i-am cunoscut şi i-am îndrăgit pe “ceilalţi”, da, e cam ca în “Lost”-fanii serialului ştiu cum e, cei care se uită cu dispreţ la hotelurile cu lift şi cu piscină, cu ospătari şi picoli, cu aragaz cu butelie şi apă plată la dozator, cartofi din Danemarca şi ceapă din Turcia.
I-am auzit şi pe aceştia cum fac rapid inventarul cănd se pregătesc de plecat “la baltă”: „Ceaunul este, sare avem, mălai, vodca, gata, îmbarcarea”.
 Pentru această categorie lucrurile sunt mult mai simple, puşca şi cureaua lată, sau mai degrabă undiţa şi barca lată şi la vale, în general cu un scop bine definit- găsirea unui loc în care să nu fie prea aproape de ceilalţi”, adică să nu răsune zona de manele sau alte zgomote obscene, de chiuituri şi de motoare ambalate, departe de bulevarde gen Şontea mai circulate de bărci rapide decât pistele de Formula 1. Sigurul lucru de care nu prea mai poţi scăpa pe nicăieri este gunoiul, şi nu demult chiar preşedintele Băsescu recomanda turiştilor să folosească un săculeţ în care să-şi adune resturile. După ce acţiunea mediatică s-a terminat, iar fondurile au zburat, au dispărut şi săculeţii, şi preşedintele, şi vedetele care făceau pe ecologiştii parcându-şi maşinile de lux la marginea Murighiolului.
În fine, cert este că am cărat de multe ori până la Tulcea saci cu gunoaie, cu pet-uri, nu neapărat ale noastre, am curăţat locurile în care am fost la pescuit, nu neapărat de peşte, iar peste doar o săptămănă sau două, când am trecut pe acolo, gunoiul domnea din nou. Majoritatea sticlelor goale zboară în apă din rapide de lux, nu din bărci amărâte de lemn, cei care merg în deltă cu ceaunul, mălai şi sare nu prea lasă urme, în schimb cei care confundă barza cu pelicanul şi cioara cu cormoranul sunt obişnuiţi să vină din urma lor poolboy-ul” să cureţe. Aici de vină sunt şi organele de control, despre care nu am auzit că ar fi dat o amendă de 50 de milione cuiva care a aruncat un pet în apă, pentru că dacă ar fi dat, fiţi sigur că ar fi auzit toată ţara şi poate mulţi ar fi fost mai reţinuţi cu aruncatul gunoaielor.
Sunt oameni şi oameni,unii preferă luxul, alţii supravieţuirea, mulţi protestează de zor din faţa calculatorului, puţini pleacă să culeagă pet-uri de pe canale, dar toţi trebuie să respecte locul în care au ajuns pentru că în final toţi intră în aceeaşi oală.
De exemplu, atunci când cataloghezi toată zona ca fiind patria braconierilor, nu mai ai dreptul să te revolţi atunci când un francez numeşte România ţară de ţigani….