Timişorenii îşi duc copiii la şcoala de la ţară

Raluca străbate oraşul de două ori pe zi pentru ca fiica ei, Doris, să înveţe la Dumbrăviţa

"Fenomenul Dumbrăviţa" i-a determinat pe unii timişoreni să aleagă să facă naveta din oraş înspre sat pentru ca micuţii lor să înveţe la o şcoală la acelaşi nivel ca cele de la oraş. Binecunoscuta navetă pe care copiii de la sat o făceau înspre oraş pentru a avea acces la un nivel mai înalt de educaţie a suferit o schimbare.

Şcoala din Dumbrăviţa, o localitate de lângă Timişoara, a spart gheaţa şi a făcut ca naveta pentru educaţie să se facă în sens invers. La Şcoala Generală cu clasele I-VIII învaţă aproximativ 360 de elevi. Dintre aceştia, aproape 30 sunt din Timişoara.

„Şcoala de la Dumbrăviţa a devenit un fenomen. Părinţilor le este mai uşor să-i ducă acolo pe copii, în drum spre lucru, pentru că au şi afterschool”, a spus Mariana Eftimie, inspector general în cadrul Inspectoratului Şcolar Timiş. Cu toate că o parte dintre părinţi optează pentru şcoala de la sat pentru că le este la îndemână, o altă parte dintre ei a apreciat calitatea învăţământului, dar şi oportunitatea unei educaţii fără fiţe.

Dintr-un capăt în altul

Raluca Cândea, de 31 de ani, este mama a trei copiii. Una dintre fiicele ei, Doris, este în clasa a IV-a la şcoala „fenomen”. Cu toate că locuiesc în Sânandrei, Raluca face în fiecare dimineaţă naveta până la Dumbrăviţa.

„Am ales şcoala datorită condiţiilor de acolo. Doamna învăţătoare a fost foarte deschisă. M-am ferit de fiţele de la oraş, pentru că m-am interesat înainte şi am aflat ce pretenţii se ridică prin şcolile din oraş”, a spus Raluca Cândea. Programul lui Doris este normal. Micuţa se trezeşte la ora şapte ca să plece cu mama ei spre şcoală, jumătate de oră mai târziu.

„Nu mi-aş fi dorit să învăţ în altă parte. Avem foarte multe activităţi aici, facem dansuri, şah, pictură, compunem poezii, mergem în multe excursii”, a povestit eleva. Mama sa spune că, în ciuda faptului că eforturile sunt foarte mari în fiecare zi, nu regretă nicio clipă alegerea făcută. „Se lucrează foarte mult cu ei şi nu se simte deloc că sunt în mediul rural. Nu mi-e teamă de nimic, pentru că sunt bine păziţi”, a mărturisit femeia.