Timişoara: Romică Buia - „Aş juca pentru totdeauna“
0
Acum câţiva ani, Romulus Buia era idolul tribunelor la Timişoara. Mijlocaşul antrenează acum la FC Chişoda şi pregăteşte juniori la „Poli”.
PROFIL
Născut. 15.06.1970 (Baia Mare).
Studii. Liceul Minier Baia Mare, Şcoala Federală de Antrenori.
Experienţă. Peste 30 de ani de fotbal.
Familie. Căsătorit, un copil
Ardeleanul a început fotbalul în oraşul de baştină, Baia Mare, iar primul meci la seniori l-a jucat acum 22 de ani.
„Din clasa întâi am început să joc fotbal. Tot băteam mingea la şcoală, a fost o selecţie şi m-au luat la Grupul Şcolar Sportiv din Baia Mare. Primul meci oficial de seniori a fost undeva în anul 1987, în Divizia C, la Minerul Cavnic. Eram juniorul care trebuia să fie obligatoriu în teren, copilul Federaţiei. Aşa li se spunea juniorilor din ligile inferioare, «copii Federaţiei». Am promovat în Divizia B cu ei, apoi am retrogradat şi am plecat la Baia Mare, tot în liga secundă”, a povestit Buia. Un fotbalist promiţător la începutul anilor ’90, Romică Buia a „scăpat” greu de la Baia Mare. „După Baia Mare, am făcut antrenamente cu Rapid, apoi cu Steaua, dar ardelenii nu mă lăsau să plec. Belgienii au crezut că mă iau de la Steaua, eram cu echipa în pregătiri, în Olanda. Apoi au discutat cu cei de la Baia Mare şi aşa am ajuns în Belgia”, a mărturisit jucătorul, care a evoluat pentru Germinal Ekeren.
Piedici în drumul spre glorie
Tot în acea perioadă, Buia a fost în probe la unul dintre cele mai titrate cluburi din lume. „În perioada aceea am fost şi la Barcelona, în probe. Giovanni Becali a intermediat acel test, dar n-au vrut cei de la Baia Mare să mă lase să plec. Au cerut 300.000 de dolari pe mine, erau bani pe vremea aia şi nu dădea Barcelona atât pentru un jucător tânăr”, a spus cel poreclit la un moment dat „Figo”.
La începutul anilor ’90, Buia l-a cunoscut pe cel care avea să-i fie antrenor la Timişoara. „Tot în acea perioadă am fost şi la echipa naţională, trei meciuri amicale am jucat. Am fost coleg cu Panduru atunci, stăteam împreună în cameră şi la naţională şi la Steaua, când mă pregăteam cu ei”, şi-a amintit mijlocaşul.
Nostalgii cu suporteri
Din perioada petrecută la „Poli”, pentru Romică Buia cele mai vii amintiri au rămas meciurile cu stadionul plin. „Au fost multe meciuri frumoase cât am fost la Poli, toate partidele de acasă au fost frumoase. Cu Dinamo, cu UTA erau întâlnire aprinse, cu atmosferă extraordinară. Îmi amintesc un meci cu Alba Iulia, când ne-au condus 3-1 şi am bătut 4-3, s-a întrerupt meciul atunci din cauza fumigenelor. Prima partidă în nocturnă a fost frumoasă, am învins Petrolul atunci”, şi-a amintit fostul fotbalist alb-violet, care a rămas în cadrul clubului bănăţean, la Centrul de Copii şi Juniori.
Întrebări şi răspunsuri
Basarab Panduru era zbir cu voi, la Poli. Tu cum eşti ca antrenor?
N-am cum să fiu la fel de dur cu băieţii cum era Panduru cu noi. Trebuie să te adaptezi la fiecare echipă, să ştii ce să le ceri. Unii dintre băieţii de la Chişoda lucrează, vin cu cimentul în cap la antrenamente, ce să-i mai nenorocesc şi eu. Însă oricum trebuie să-i biciuieşti puţin, să rămână concentraţi la ce fac.
Băiatul tău, Darius, e un fotbalist promiţător. Va ajunge mai bun decât tine?
Nu ştiu ce să zic, depinde de el. Este foarte serios cu fotbalul, pe lângă antrenamentele de la Liceul Banatul, mai vine şi cu mine la Chişoda, să lucreze în plus. Trebuia să meargă la AS Roma, l-au văzut cei de acolo şi au vrut să-i ofere un contract, însă a apărut o lege şi nu poate să semneze decât de la 16 ani. Sper să fie totul bine şi la anul să meargă acolo.
Ce-i place
„Fotbalul îmi place, aş juca pentru totdeauna. Joc fotbal pe unde apuc, nu pot să stau deoparte. Şi la Chişoda, şi cu prietenii, pe sintetic, cu orice ocazie“.
Ce-i nu-i place
„Nu-mi place că am îmbătrânit prea repede. Nu-mi plac mincinoşii, oamenii cu două feţe, iar în fotbal sunt mulţi.”
Se încarcă comentariile...
