Exclusiv Cristian Păun la „Interviurile Adevărul”: „Nominalizarea lui Adrian Veștea nu m-a surprins”

Profesorul de economie Cristian Păun a declarat, în cadrul emisiunii „Interviurile Adevărul”, moderată de Irina Petraru, că nominalizarea lui Adrian Veștea pentru funcția de premier nu l-a surprins, susținând că existau indicii că această variantă era pregătită din timp. În același timp, economistul a avertizat că România nu își permite jocuri politice într-un context economic dificil, în care reducerea deficitului bugetar rămâne principala provocare.

Irina Petraru: „Vorbeam înainte de a intra în direct despre faptul că dumneavoastră nu ați fost surprins de această nominalizare. De ce?”

Cristian Păun: „Pentru că, încă de la început, mi s-a părut o candidatură neserioasă. Chiar dacă domnul Ciucă a jucat foarte bine rolul omului surprins și dezamăgit, eu cred că știa ce urmează să se întâmple. A existat și acel moment surprinzător în care domnul Veștea a declarat că are un proiect de finalizat acasă, ceea ce sugera că avea deja alte planuri în minte.”

Irina Petraru: „Vă referiți la faptul că domnul Veștea știa deja ce urmează?”

Cristian Păun: „Exact. În mod normal, nu ar fi făcut o asemenea declarație dacă nu ar fi avut informații sau așteptări în acest sens. La un moment dat chiar a lăsat să se înțeleagă că există un plan stabilit de mai mult timp.”

Irina Petraru: „Poate că a încercat să transmită un semnal către domnul Bolojan.”

Cristian Păun: „Nu văd ce semnal ar fi fost acela. În jurul domnului Ciucă erau deja oameni care își exprimau public susținerea pentru această variantă. În momentul în care a apărut informația că discuțiile se purtau de câteva zile, s-a văzut că exista o strategie pregătită dinainte. Din punctul meu de vedere, a fost o declarație care a devoalat anumite planuri înainte de vreme.”

Irina Pătraru: „Nu credeți că a fost și o greșeală tactică din partea echipei Bolojan? Totuși, ar fi trebuit să ia în calcul o asemenea posibilitate.”

Cristian Păun: „Cred că nimeni din partid nu și-a imaginat că se va ajunge la o asemenea decizie. Ce s-a întâmplat duminică a fost, practic, o declarație de război pe față. Lupta a devenit una personală.”

Irina Petraru: „Din partea președintelui?”

Cristian Păun: „Da. Nimeni nu se aștepta ca disputa să depășească nivelul instituțional. În mod normal, era vorba despre negocieri între președinte și partidele chemate să formeze o majoritate. În schimb, s-a ajuns la o situație tensionată și dificil de explicat.”

Irina Petraru: „Care este, în opinia dumneavoastră, principala problemă?”

Cristian Păun: „Problema este că nu s-a recunoscut public cauza reală a crizei. Unul dintre partide a încălcat protocolul și a acționat împotriva înțelegerilor stabilite. În loc să își asume responsabilitatea pentru situația creată, a continuat să critice și să arunce vina asupra altora.”

Irina Petraru: „Vă referiți la PSD?”

Cristian Păun: „Da. Din punctul meu de vedere, PSD a avut un rol important în generarea acestei crize. În loc să susțină eforturile de reformă, a preferat să conteste constant măsurile propuse și persoanele implicate.”

Irina Petraru: „Totuși, președintele a ales o altă variantă de premier.”

Cristian Păun: „Da, însă cred că decizia trebuie analizată instituțional, nu personal. Nu este vorba despre simpatii sau antipatii față de domnul Bolojan. Problema este că România se confruntă cu dificultăți economice serioase, iar acestea trebuie rezolvate.”

Irina Petraru: „Care sunt cele mai urgente probleme economice?”

Cristian Păun: „Deficitul bugetar este principala problemă. Din el derivă multe altele: inflația, dobânzile ridicate și dificultățile de finanțare ale economiei. Când statul are nevoie de zeci de miliarde de euro pentru a acoperi deficitul, se împrumută masiv de pe piață. Băncile preferă să împrumute statul, iar companiile private ajung să aibă acces mai dificil la finanțare.”

Irina Petraru: „Există, așadar, o legătură directă între deficit și dobânzile mari?”

Cristian Păun: „Absolut. Dacă reducem deficitul, scade presiunea asupra dobânzilor și, în bună măsură, și asupra inflației. De aceea este esențial să existe oameni care să gestioneze responsabil finanțele publice și să mențină disciplina bugetară. România se află astăzi în această situație din cauza unui exces de populism. Ani la rând, politicienii au împărțit bani pe care economia nu îi producea și pe care statul nu îi avea. Din punctul meu de vedere, președintele ar fi trebuit să recunoască acest lucru și să spună foarte clar cine poartă responsabilitatea pentru situația în care am ajuns.

În același timp, ar fi trebuit să recunoască și meritele celor care au încercat să facă reforme și să gestioneze problemele economice. De asemenea, trebuia să se delimiteze de ceea ce s-a întâmplat în Parlament și să transmită clar că nu a fost în spatele acestor acțiuni. În acest moment există percepția că președintele a influențat întreaga situație și că moțiunea de cenzură a beneficiat, cel puțin indirect, de sprijinul său.

S-a ajuns astfel la o situație paradoxală: un partid și-a dărâmat propriul Guvern cu ajutorul unor formațiuni extremiste pe care președintele spune că nu le dorește la guvernare. Este o situație complicată și greu de explicat.”

Irina Petraru: „Păi dacă vin oameni din echipa lui Nicolae Ciucă, putem presupune că PSD va colabora destul de bine cu ei. Știm că și cu domnul Ciucă au avut o colaborare bună.”

Cristian Păun: „Sigur că da, însă indiferent cine vine la guvernare se va lovi de aceeași realitate: nu sunt bani. Aceasta este constrângerea fundamentală cu care se confruntă orice guvern.

Aud foarte des oameni care spun că nu este nicio problemă dacă facem un deficit mai mare. Din păcate, lucrurile nu funcționează așa. Nu mai putem continua pe această direcție tocmai pentru că guvernele anterioare, prin politici populiste și iresponsabile, au creat deja probleme foarte mari.

Trebuie să ne amintim că România a intrat în anul 2019 cu un deficit de aproximativ 4,2% din PIB, înainte de pandemie. Problemele începuseră însă încă din 2018, odată cu efectele legii salarizării unitare. În foarte scurt timp, deficitul a crescut de la niveluri sustenabile către pragul de 3%, iar apoi l-a depășit.

La finalul perioadei respective, deficitul ajunsese deja la aproximativ 4,6%. A venit apoi pandemia, care a mai adăugat încă aproximativ 4 puncte procentuale. În anul pandemic, deficitul fiscal a urcat la circa 9%, un nivel uriaș. După pandemie, deficitul s-a redus, dar a rămas în zona de 6-7%, adică aproximativ dublu față de ceea ce ar fi fost considerat normal.”

Irina Petraru: „Practic, dezastrul s-a produs în etape și a devenit vizibil inclusiv în perioada Guvernului Orban.”

Cristian Păun: „Da. Atunci am văzut efectele unui tip de populism care, pentru economiști, era foarte greu de justificat. În perioadele bune ar fi trebuit să constituim rezerve financiare importante.

Dacă România ar fi avut un fond de rezervă de câteva miliarde de euro, am fi putut amortiza mult mai bine șocurile care au urmat. Am fi avut resurse pentru a reduce impactul creșterii prețurilor la energie, combustibili sau alte costuri care au afectat populația și economia.

Un astfel de fond ne-ar fi oferit instrumente suplimentare pentru a gestiona crizele și pentru a tempera efectele negative pe care le vedem astăzi.”

Cristian Păun: „România se află astăzi în această situație din cauza unui exces de populism. Ani la rând, politicienii au crezut că pot împărți la nesfârșit bani pe care economia nu îi produce și pe care statul nu îi are.

Din acest motiv, cred că președintele ar fi trebuit să facă două lucruri. În primul rând, să spună foarte clar cine este responsabil pentru situația în care am ajuns. În al doilea rând, să recunoască faptul că au existat și evoluții pozitive pe aspectele care contează cu adevărat și să recunoască meritele celor care au încercat să facă reforme. Poate chiar să îi mulțumească celui care și-a dus mandatul până la capăt.

De asemenea, președintele trebuia să se delimiteze de ceea ce s-a întâmplat în Parlament și să spună clar: «Eu nu sunt în spatele acestei acțiuni». Pentru că, în momentul de față, există percepția publică potrivit căreia președintele a influențat întreaga situație și că moțiunea de cenzură a fost depusă fie cu concursul lui, fie fără o implicare suficientă din partea sa pentru a media conflictul.

Până la urmă, s-a ajuns la o situație bizară: un partid și-a dărâmat propriul Guvern cu ajutorul unor extremiști pe care președintele spune că nu îi dorește la guvernare, dar care nu au reprezentat o problemă atunci când au contribuit la căderea Executivului.

Este o situație foarte complicată. Dacă președintele ar fi insistat pe aceste două elemente — cine este responsabil pentru criză și faptul că există și rezultate pozitive în domeniile importante — cred că și domnul Bolojan ar fi fost mai deschis unei cooperări instituționale în continuare. În schimb, acum pare că se pornește dintr-o poziție de forță, în apărarea celui pe care eu l-am numit «bătăușul clasei». Iar acest tip de conflict nu este nici acum rezolvat.”

Irina Petraru: „Păi dacă vin oameni din echipa lui Nicolae Ciucă, putem să ne gândim că cei de la PSD vor colabora destul de bine. Știm că și cu domnul Ciucă însuși au colaborat destul de bine.”

Cristian Păun: „Sigur că da. Numai că, indiferent dacă vorbim despre domnul Vela, domnul Bode sau despre orice altă formulă guvernamentală, la un moment dat discuția va ajunge la bani. Iar atunci se vor lovi de exact aceeași constrângere cu care se confruntă și actualul Guvern: nu sunt bani.

Nu mai merge abordarea de tipul «lasă că mai facem puțin deficit». Aud foarte multă lume banalizând problema deficitului și spunând că nu este nicio problemă dacă acesta crește. Este o greșeală. Nu mai putem face asta tocmai pentru că guvernele anterioare, prin politici populiste și iresponsabile, au produs deja foarte mult rău.

România a intrat în 2019 cu un deficit de aproximativ 4,2% din PIB, înainte de pandemie. Problema începuse însă încă din 2018. Atunci au început să se vadă efectele legii salarizării unitare. În doar câțiva ani am trecut de la o situație macroeconomică foarte bună, cum era în 2015-2016, la un deficit care se apropia de 3%, undeva la 2,8%-2,9%, un nivel deja periculos.

Aș fi vrut ca atunci să apară mai multe semnale de alarmă. În cele din urmă, s-a ajuns la un deficit de 4,6%. Apoi a venit pandemia și a mai adăugat aproximativ 4 puncte procentuale. Am ajuns astfel la un deficit fiscal de aproape 9% într-un singur an, ceea ce a fost absolut uriaș.

După pandemie, deficitul s-a mai redus, probabil către 6-7%, dar tot vorbeam despre un nivel dublu față de ceea ce ar fi fost normal și sustenabil.”

Irina Petraru: „Deci dezastrul, practic, s-a produs în etape și s-a accentuat inclusiv în perioada Guvernului Orban, dacă înțeleg bine.”

Cristian Păun: „Da. Atunci a apărut un tip de populism foarte greu de înțeles pentru economiști. În perioadele bune ar fi trebuit să construim un fond de rezervă consistent. Cinci miliarde de euro într-un astfel de fond ar fi reprezentat o plasă de siguranță importantă.

Din acest punct de vedere, nu s-a acționat corect. Dacă am fi avut astăzi un fond de rezervă, am fi putut tempera mai bine efectele creșterii costurilor cu pensiile, energia sau combustibilii. Am fi avut instrumente suplimentare și resurse care să ne permită să amortizăm o parte din șocurile economice și din costurile pe care le suportăm acum.”

Cristian Păun: „De atunci și până astăzi, cu atât mai mult, Guvernul nu mai are această rezervă financiară. Nici guvernul următor nu o va avea. Din acest motiv, nu va putea face multe favoruri sociale, indiferent cine va fi premier, pentru că România se află într-o situație de deficit fiscal.

De aceea nu poți veni și să spui simplu: «Nu este nicio problemă, mai facem un deficit». Nu mai este posibil în această etapă. După pandemie, Guvernul României și-a asumat în fața Comisiei Europene o foaie de parcurs pentru reducerea treptată a deficitului fiscal. Mesajul a fost foarte clar: spuneți-ne cum reduceți deficitul, altfel riscați procedura de deficit excesiv și pierderea unor fonduri europene.

Guvernul din 2021 și-a asumat un plan de reducere graduală a deficitului până în 2026. Numai că eu am spus și anul trecut că există o mare problemă de sinceritate în privința acestor cifre. Corecția deficitului a fost, în mare măsură, una artificială și nu rezolvă problema de fond.

Din această cauză mă tem că următorii ani pot aduce o creștere a extremismului, pentru că partidele extremiste vor exploata atât populismul, cât și nemulțumirile reale ale populației.”

Cristian Păun: „Cred că Ilie Bolojan ar fi preferat, probabil, să meargă în opoziție. Din ceea ce am văzut, pe anumite măsuri a existat disponibilitate pentru dialog, însă din partea altor actori politici nu a existat aceeași deschidere.

Ilie Bolojan și echipa sa se comportă destul de clasic din punct de vedere politic. Au o majoritate consistentă în PNL și sunt principala forță din partid în acest moment. Din această poziție, ar putea prefera o opoziție fermă, în care să spună foarte clar că nu mai este suficient să ne lăudăm cu creșteri ale PIB-ului care se bazează în principal pe consum și care nu se regăsesc suficient în industrie sau servicii.

Problema de fond rămâne deficitul bugetar structural, care nu s-a îmbunătățit.”

Cristian Păun: „Soluția despre care am discutat și în această emisiune este ca toate forțele pro-europene să susțină reformele structurale majore de care România are nevoie.

Este nevoie de o nouă lege de organizare administrativ-teritorială și de câteva reforme fundamentale asumate prin consens politic. Actualul Parlament are o majoritate suficient de mare pentru a adopta astfel de măsuri.

Problema este că protocolul dintre partide a rămas, în mare parte, la nivel declarativ. Multe dintre reformele prevăzute puteau fi adoptate fără dificultate, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Guvernul a rămas în situația de a majora taxele, fără să obțină în schimb reformele structurale care ar fi creat spațiu fiscal pe termen lung.”

Irina Petraru: „Dar nu s-au făcut cele mai importante reforme structurale?”

Cristian Păun: „Exact. Nu s-au făcut cele mai importante reforme. De aceea aștept ca orice viitor program de guvernare să înceapă tocmai cu măsurile care rezolvă aceste probleme structurale și răspund criticilor formulate în ultimii ani.

Dacă vom avea din nou un guvern care va evita reformele și va reveni la populism, cu promisiuni finanțate din împrumuturi, atunci riscăm să repetăm greșelile care ne-au adus în situația actuală.” 

Irina Petraru: „USR-ul s-a propus de USR. Ce credeți că s-a întâmplat acolo? De ce s-a rupt relația dintre USR și președinte?”

Cristian Păun: „Sunt două momente aici. Primul element este prima etapă, în care se vor limpezi niște ape, se vor așeza taberele de la PNL. De aceea spun că sunt foarte importanți liderii din teritoriu, pentru că ei au discutat în interiorul filialelor și cunosc poziția fiecărui membru important. Ei vin către centru cu această poziție.

Dacă astăzi (n. r. luni, 15 iunie), la ora 17.00, poziția dominantă a majorității partidului va fi că nu este bine ce s-a întâmplat și că PNL nu trebuie să intre în această formulă, atunci domnul Veștea are o mare problemă. Va trebui să formeze un guvern fără sprijinul real al partidului și, foarte probabil, nu va putea construi o coaliție funcțională.

Dacă se întâmplă acest lucru, avem o situație. Dacă se întâmplă exact invers, avem o cu totul altă situație. De această decizie depinde și o a doua problemă. Există deja lideri care nu îl susțin pe Veștea.

A doua situație care poate pune capac complet șanselor domnului Veștea este poziția UDMR.”

Irina Petraru:„Credeți că UDMR-ul ar putea să-l voteze totuși pe domnul Veștea și să facă parte din Guvern?”

Cristian Păun: „UDMR-ul a spus foarte clar, din câte îmi amintesc, că nu va guverna doar cu PSD-ul.”

Irina Petraru:„Păi nu va fi doar cu PSD. Va fi și o parte din PNL...”

Cristian Păun: „Nu.”

Irina Petraru:„...poate și niște oameni din USR.”

Cristian Păun: „Oamenii aceia care ar reprezenta doar o parte din PNL nu vor reprezenta, în realitate, partidul. Dacă se va întâmpla ceea ce spuneam mai devreme, acei oameni vor mai fi doar formal în PNL până la organizarea unui congres sau până la declanșarea unor proceduri de excludere.

Pentru că, până la urmă, ceea ce au făcut reprezintă o escaladare a conflictului. Repet, astăzi vorbim despre un conflict personal între doi lideri: unul aflat la Cotroceni, președintele țării, și liderul unui partid sau liderii unor partide.”

Irina Petraru: „USR-ul s-a îndepărtat de președinte. Ce credeți că s-a întâmplat acolo? De ce s-a rupt relația dintre USR și președinte?”

Cristian Păun: „E destul de bizară poziția președintelui, pentru că, din punctul meu de vedere, pare că a luat mai degrabă apărarea antireformiștilor. Știți cum e: cuvântul «reformă» e astăzi perimat, iar cine îl folosește pare neserios. Dacă l-aș spune aici, probabil jumătate dintre cei care se uită ar râde. Dar reforma înseamnă schimbare, de la ceva rău la ceva mai bun.

În general, schimbarea într-un sistem economic sau într-o țară înseamnă să împingi lucrurile spre mai bine. Din păcate, avem mulți detractori în politica românească, care nu cred că am evoluat, ci dimpotrivă, că am ajuns într-o fundătură economică: deficit, deficite gemene, inflație, stagflație.

Este clar un moment de cumpănă în care trebuie schimbat modelul de dezvoltare. Modelul din ultimele decenii a mizat prea mult pe cererea agregată, un model keynesist în care stimularea consumului aduce creștere. Este însă o greșeală, mai ales într-o economie ca a României. Trebuie să creștem prin investiții, producție, competitivitate, inovare și tehnologie.”

Irina Petraru: „Dar avem posibilitatea să facem investiții prin PNRR.”

Cristian Păun: „Da, dar nu toate acelea sunt investiții reale. A schimba borduri sau a face ronduri de flori nu sunt investiții. Investițiile reale sunt autostrăzile, rețelele electrice, energia ieftină, sistemele de irigații. Dar acestea sunt complicate și politicienii le evită.

Ei preferă proiecte vizibile, rapide, ușor de făcut și adesea finanțate din bugetul de stat, nu din fonduri europene, unde controlul e mai strict. Acesta este modelul care trebuie schimbat.

Reforma înseamnă să lăsăm această abordare deoparte și să începem să gestionăm țara mai chibzuit. Vedem localități depopulate, dar cu administrații umflate. Asta este o formă de risipă clară.

Cineva trebuie să vină și să spună clar: nu mai merge așa.”

Irina Petraru: „Păi și cine să vină?”

Cristian Păun: „Nu știu, poate vreo zece Bolojeni, încăpățânați, care să repete constant: nu mai merge așa. Dacă o mai «mermelim» cu reforma, nu va fi bine. Ritmul nu trebuie deloc încetinit, dimpotrivă, trebuie accelerat. Presiunea pe acest tip de politică și pe acest model de dezvoltare trebuie intensificată, nu diminuată. Nu am mari speranțe.

În momentul de față, sunt două variabile care se vor clarifica în următoarele ore, după acest interviu. Acestea sunt primele elemente.

Mai departe, este posibil să se voteze Guvernul Veștea, dar întrebarea nu este dacă se votează, ci cum se votează și cine formează majoritatea din spatele lui. Domnul Veștea spunea că s-a săturat de interimat, însă la majoritatea fragilă pe care o are, interimatul lui ar fi și mai instabil decât al domnului Bolojan. La prima mișcare, ar putea fi dat jos.

Când vorbim de oamenii din echipa domnului Ciucă, lucrurile devin și mai complicate.”

Cristian Păun: „O să vedem datele reale de la INS. Știți că întâi vin datele provizorii și apoi, după un timp, cele definitive. În perioada domnului Ciolacu, am avut chiar recesiune tehnică două trimestre.”

Irina Petraru: „În momentul acesta, România este în recesiune?”

Cristian Păun: „Da, este în recesiune tehnică. Se vede în date, mai ales prin contracția consumului. România funcționează astăzi într-o logică a ‘caietului’ din sat: oamenii cumpără pe datorie, iar totul se adună într-un caiet comun.

Fiecare pune cât poate pe acel caiet, iar la nivel de stat se întâmplă același lucru: se consumă pe datorie. Dacă privim din exterior, pare că avem un PIB în creștere, dar în realitate trăim pe datorie.

Ce a făcut Guvernul Bolojan a fost să mai reducă din acest mecanism, treptat, spunând că nu se mai poate continua așa.”

Irina Petraru: „S-ar putea renunța complet la acest «caiet»?”

Cristian Păun: „Nu. Încă nu. Dacă îl elimini brusc, creezi un șoc major. Este o decizie dificilă: ori faci ajustarea brusc, ori gradual. Într-o țară ca România, probabil varianta graduală este mai sănătoasă, dar procesul trebuie continuat cu această situație. Unu, noi mai avem o problemă: dacă merge prea mult gradual această situație, unu: începe să crească opoziția și rezistența la schimbare; și doi: riscă să apară crize de astea gen Orban, gen ne mai apare câte un zăpăcit ca Trump și ăsta ne creează nouă probleme mult mai mari decât, nu știu, bulgarii sau pentru că noi avem niște probleme structurale nerezolvate.

Și atunci e foarte riscantă și varianta aia cu pe termen mai lung. Poate că accelerarea ajustărilor ar fi de dorit. Băi, e nasol, dar după aceea reașezăm finanțele publice și economia românească pe niște baze mai realiste, sănătoase, în care viața pe caiet e mult mai limitată.

Și, într-adevăr, o să fie și niște pierdanți în treaba asta. Cu siguranță ăla care construia sensuri giratorii de flori și... punea borduri în localitatea cutare, ăla va suferi și va urla: «E sărăcie!», «Austeritate!» Ăla va urla. Dar, din punctul meu de vedere, n-are decât să urle. Ăluia îi va scădea PIB-ul și per total PIB-ul va scădea. Dar va scădea cu PIB-ul ăluia. Eu nu cred că e neapărat rău, zic eu. De asta trebuie să citim aceste cifre corect.

Atâta timp cât recesiunea este rezultatul acestei corecții macroeconomice — borduri mai puține, șmechereală mai puțină, goanală mai puțină, risipă mai puțină —, n-are decât să scadă PIB-ul, nu mai sunt frigiderele alea aduse pe caiet. Asta trebuie să le explicăm românilor. Să știți că românii nu sunt încuiați la cap. Românii înțeleg pentru că ei proiectează această imagine de la nivelul țării în propria lor casă și știu și ei că, băi, nu poți să te întinzi mai mult decât e plapuma pentru că apar niște consecințe nașoale.

Păi, dacă pentru tine acasă apar consecințe nașoale, vă dați seama ce se întâmplă mai sus, unde... unde controlul nostru este foarte limitat mai sus? Pentru că acolo sunt banii noștri, ai tuturor, dar ai nimănui. Pe ăia nu prea putem noi să-i controlăm. Pe ăia îi controlează politicienii pe care îi numim noi să ne reprezinte pe noi.”

Irina Petraru: „Și apropo de asta, ne spuneați că, din punct de vedere economic, cele două mari pericole ar fi junk-ul și Fondul Monetar Internațional, să ajungem într-o situație asemănătoare cu cea a Greciei. Din punct de vedere politic, care ar fi pericolele cele mai mari în viitorul apropiat?”

Cristian Păun: „Această instabilitate care poate duce la tot felul de trăsnăi. Adică putem să avem niște extremiști care pot ajunge la putere și care... Problema extremismului este în mare parte legată de populismul din spate. Există populiști și de dreapta, există populiști și de stânga. Deci extremele amândouă sunt puternic îmbibate de populism. Ce înseamnă, de fapt, populismul? Populismul înseamnă o cățărare a unor oameni la putere pe ideea că poporul este suveran și că cineva are mereu ceva cu poporul. Și ei găsesc tot felul de grupuri din astea pe care... Soros, multinaționalele, supermarketurile, progresiștii, gay-ii, ce vreți dumneavoastră, ăia necredincioșii, ateii... Toți sunt puși la borcan și sunt scoși din cutie: ateii, gay-ii, toți puși, puși toți acolo!

Și evident că poporul, înspăimântat de temeri de astea false, care nu-s reale, și oamenii ăștia ajung la putere. Și când ajung la putere, unu: n-au niciun plan concret, n-au nicio treabă cu dezvoltatul. Dar au și tot felul de bube de astea de decrete, limitare a drepturilor, a libertăților, a statului de drept, de vulnerabilizare a instituțiilor, de vulnerabilizare a regulilor, reglementărilor. Statul ajunge să fie făcut șvaițer de extremiști din ăștia și să iasă foarte rău șifonat din acest punct de vedere după un astfel de experiment.

De asta, în primul rând de asta ar trebui să ne ferim. Iar dumneavoastră ați... ați spus mai înainte un lucru foarte interesant. Ați zis: «Acum cu voturile SOS, Șoșoacă, Întâi România, a doua oară România» și tot felul de zănatice și de ăștia care toți sunt extremiști, populiști, pe același model populist ca și AUR, care și el s-a cățărat pe ideea asta a naționalismului. Da? Poporul...”

Irina Petraru: „Deci oamenii s-ar putea să voteze Guvernul și erau inclusiv de echipa Bolojan purtați?”

Cristian Păun: „Exact! Ideea e... asta este foarte periculoasă. Deci, e o linie pe care în continuare nu aș trece-o. Adică nu-i cu nimic mai virtuoasă, îmi pare rău s-o spun, doamna Șoșoacă care îl pupa pe frunte pe Putin zilele trecute, nu-i cu nimic mai virtuoasă de o grămadă de zănatice de acolo din AUR care fac la fel. Adică, domnul președinte ar trebui cumva, dacă tot merge pe un proiect din ăsta de, nu știu, dezintegrare a partidelor politice, să ia în considerare totuși și această situație. Pentru că degeaba vine să-mi spună mie: «Fără AUR!», dacă-mi pui SOS, Șoșoacă, întâi România și alte cele.”

Irina Petraru: „Păi trebuie să le dai ceva și lor și trebuie să-i bagi în seamă și trebuie să... îi primești în guvern poate nu la nivel de miniștri, dar la nivel de secretari de stat.”

Cristian Păun: „Dar noi n-am votat asta. Noi ne-am votat să ne ferim de asta. Domnul Nicușor Dan a ajuns președinte inclusiv cu votul meu și cu susținerea directă publică a mea...”

Irina Petraru: „Sunteți dezamăgit de Nicușor Dan?”

Cristian Păun: „Sigur că da! Sunt dezamăgit de orice politician care nu-mi respectă votul. Și sigur că eu sunt suficient de educat încât să înțeleg faptul că orice politician are și acest risc pentru mine și că acest lucru nu mă... nu mă va împiedica la următorul vot să mă duc la vot. Mă voi duce la vot cu aceeași determinare, chiar dacă politicianul sau politicienii anteriori mi-au înșelat parțial sau integral votul. Mă voi duce, voi îndemna și pe alții să meargă să-și exercite acest drept, pentru că prin acest drept noi punem niște oameni să aibă grijă de cămara comună a noastră.

Și noi nu putem să avem grijă de ea, dar numim pe unii să aibă grijă în numele nostru de cămara aia. Și întotdeauna în politică va fi cu cel mai mic rău, întotdeauna. De ce? Pentru că politica, spre deosebire de economie, se bazează pe redistribuire de resurse într-o manieră politică agresivă. Da? Iei taxe de la unii ca să dai la alții și atunci tu ai un rău tot timpul în politică. Politica asupra ta are totdeauna un rău, politica fiscală, de exemplu, are asupra buzunarelor tale un rău.

E, pentru noi e important ca acest rău întotdeauna să fie cât mai mic și să găsim... sigur, greșim adesea, că e o evaluare subiectivă, dar trebuie să căutăm la momentul votului pe cel care face cel mai puțin rău buzunarului nostru. Ce înseamnă asta? De banii pe care ni-i ia, ne oferă maxim posibil. Că nu ne poate oferi ceva ideal, dar ne oferă mai mult decât celălalt. Și ar trebui să fim atenți ca această ofertă să fie una realistă, să fie una realizabilă și așa mai departe.

Deci da, mă voi duce în continuare la vot. Sunt dezamăgit de faptul că votul meu n-a fost respectat și... cumva, în cele din urmă, va trebui să găsesc, de ce nu, pe altcineva dacă situația continuă și se complică. Pentru că, în cele din urmă, așteptările mele n-au fost atinse și voi căuta alt rău mai mic în cazul ăsta.”

Irina Petraru: „Asta să fie, până la urmă, ideea cu care încheiem discuția. Vă mulțumesc foarte mult! Profesorul de economie Cristian Păun a fost alături de noi. Vă mulțumesc că ne-ați urmărit.”