Se împlinesc 500 de ani de la înfrângerea lui Ghoerghe Doja, la porţile Timişoarei
0
Azi se împlinesc 500 de ani de la înfrângerea războiului ţărănesc condus de Gheorghe Doja (Dózsa György). Confruntarea decisivă între oastea răsculaţilor şi forţele nobiliare a avut loc la 15 iulie 1514 sub zidurile cetăţii Timişoara.
Născut într-o familie de mici nobili secui, Gheorghe Doja a participat la răscoala din 1506, atrăgându-şi caracterizarea de “tâlhar cunoscut în întreg regatul Transilvaniei”. A obţinut iertarea în urma participării sale la luptele cu turcii. La 16 aprilie 1514, arhiepiscopul primat al Ungariei, Tamás Bakócz, publica bula papei Leon X, care chema la o nouă cruciadă antiotomană. La 24 aprilie, la Buda, Doja era numit conducător al cruciadei. La chemarea sa s-au strâns în tabăra de pe câmpul Rákos circa 40.000 de ţărani şi sărăcime orăşeneasca, dornici să scape de obligaţiile feudale. Alte mulţimi s-au concentrat în taberele de la Alba Regală, Kalocsa, Oradea sau în alte locuri din Transilvania şi Ungaria. În tabere, disputele dintre ţărani şi nobili degenerează inclusiv în ciocniri armate. Dorind să determine revenirea acasă a ţăranilor, la 23 mai 1514 Toma Bakocz dizolvă tabăra cruciată de la Buda, măsură ce a declanşat răscoala.
Cetele lui Doja în Ungaria şi Transilvania
Gheorghe Doja şi-a împărţit oastea în mai multe cete: una condusă de Ambrosiu Szaleresi a fost lăsată la Rákos pentru a supraveghea trupele nobiliare din Buda, altele conduse de preoţii Barabás, Lörinc Mészáros şi de Ştefan Silyanovici, au fost trimise spre Nord şi spre Sud pentru a propaga răscoala. Cea mai mare parte a ostii ţărăneşti, condusă de Doja, de fratele său Grigore Doja (Gergely Dózsa) şi de diacul Balogh, s-a îndreptat spre Tisa pentru a pătrunde în Transilvania.
La Cegled/Ţegled, Doja face popas pentru a-şi organiza oastea şi a pregăti campania în Transilvania. În apropiere de Tisa forţele ţărăneşti se împart în trei grupări principale: una, condusă Meszaros, s-a îndreptat spre Crişana, Maramureş şi Nordul Transilvaniei, a obţinut victorii la Oradea, Chereşig, Săcueni şi a avansat spre Şimleu şi Zalău, unde, deşi înfrântă, a continuat luptele; o a doua, condusă de Grigore Doja, s-a îndreptat spre Sud, obţinând o victorie la Szeged; a treia, comandată de Doja însuşi, a înaintat pe valea Crişului Alb, a facut un popas de organizare la Gyula şi a învins forţele nobiliare la Apateu, Nădlac şi Cenad.
Au cucerit Arad, Nădlac, Şiria şi Lipova
În iunie 1514 au căzut în mâinile ţăranilor cetăţile Arad, Nădlac, Şiria, Zădăreni, Lipova şi Şoimoş. Concomitent, unele cete acţionau în regiunea minieră din Slovacia, în regiunea Heves-Eger, în Bereg/Beregszász şi Maramureş, unde la răscoală a aderat şi mica nobilime locală. Orăşenii din Turda, Cluj, Dej, Bistriţa, Sighişoara, lucrătorii de la ocnele de sare de la Turda, Ocna Dejului, Cojocna, cei de la minele de fier din Trascău, de la minele de aur şi argint din Munţii Apuseni şi Rodna au fraternizat cu răsculaţii.
Nobilimea s-a grupat în jurul voievodului Transilvaniei Szapolyai János (Ioan Zapolya) şi a juristului István Werbőczy. Alte forţe nobiliare s-au concentrat sub comanda lui Ştefan Báthory la Timişoara, cetate pe care ţăranii au supus-o asediului.
Confruntarea decisivă între oastea răsculaţilor condusă de Doja şi forţele nobiliare a avut loc la 15 iulie 1514 sub zidurile cetăţii. Prinsă între forţele comandate de Ştefan Báthory, cele comandate de Bornemisza János, care zdrobiseră cetele ţărăneşti de la Buda, cele ale lui Ioan Zapolya şi cele bănăţene comandate de Petru Petrovici, oastea ţărănească a fost înfrântă.
Trupul sfârtecat în patru
Doja şi colaboratorii săi căzuţi în captivitate au fost supuşi supliciului la 20 iulile 1514. Trupul lui Doja a fost sfârtecat în patru părţi expuse în fata cetăţilor Buda, Pesta, Alba Iulia şi Oradea, iar capul la Szeged.
Se spune că nibilii au privit executarea lui Doja de la geamurile Castelului din Timişoara. Asta înseamnă că locul unde s-a întâmplat grozăvia ar trebuie să fie undeva în zona actualului Cinematograf Studio. Locul cunoscut oficial în istorie pentru executarea lui Doja este cel din Piaţa Maria.
Cetele conduse de diacul Balogh, în regiunea Muncaci, Ioan Secuiul, în secuime, Anton Hossu în Sud şi Meszaros în Cluj, Bihor şi Sălaj, au continuat luptele până la sfârşitul anului 1514 sau în vara anului 1515, când Meszaros a fost înfrânt, prins şi ars pe rug la Cluj.
Urmarea acestui război ţărănesc a fost teribilă. Regatul maghiar a fost incapabil să reziste invaziei turcilor otomani, fiind învinşi decisiv la Mohács, în 1526. Deasemenea de notat apariţia Pactului Tripartit al lui István Werbőczy.
În timpul comunismului, latura naţională, maghiară a acestui război a fost minimalizată tacit, iar latura antifeudală, deci implicit împotriva nobilimii majoritar maghiare, a fost ridicată în slăvi, din motive evidente.
Citiţi şi:
Spectaculoasă comemorare la 500 de ani de la moartea lui Gheorghe Doja
Se încarcă comentariile...
