S-au anulat toate acţiunile legate de aniversarea a 30 de ani de la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Membri ai Societăţii Timişoara vor participa miercuri, 11 martie, doar la şedinţa extraordinară a Consiliului local al Timişoarei.

Ţinând cont de epidemia de Covid-19 şi de măsurile luate pentru limitarea efectelor ei de către guvern şi autorităţile locale, dând dovada de responsabilitate, Societatea Timişoara a anulat toate acţiunile legate de aniversarea a 30 de ani de la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara, acţiuni organizate de asociaţie.

Membri ai Societăţii Timişoara vor participa doar la şedinţa extraordinară de azi a Consiliului local al municipiului Timişoara, care a aderat la 9 martie 1990, fără niciun vot împotrivă, la Proclamaţia de la Timişoara.

Proclamaţia de la Timişoara a fost un program-cadru care s-a născut la scurt timp după schimbarea regimului Ceauşescu. Noua putere a încercat din răsputeri să denigreze rezoluţia.

Societatea civilă timişoreană nu a considerat că Revoluţia, începută în decembrie 1989, s-a încheiat după ce puterea de la Bucureşti a fost preluată de Frontului Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu. 

În Timişoara se voia continuarea luptei împotriva foştilor comunişti, nomenclaturişti şi securişti, care s-au regrupat după execuţia soţilor Ceauşescu. 

Aşa se face că protestele au continuat în Timişoara. Intelectualii din capitala Banatului s-au grupat în organizaţia care a primit numele de Societatea Timişoara.

În februarie 1990, membrii Societăţii Timişoara au elaborat un document-program care, spuneau ei, ar fi dus la adevărata schimbare de regim. Acesta s-a numit Proclamaţia de la Timişoara, a avut 13 puncte, şi a fost citită de George Şerban, în 11 martie 1990, din balconul Operei din Timişoara, în timpul unui miting. 

Imagine indisponibilă

Proclamaţia de la Timişoara i-a scos în stradă şi pe bucureşteni, care au pornit, în Piaţa Universităţii, “Golaniada”. 

Primul punct al Proclamaţiei de la Timişoara afirmă că Revoluţia Română a fost profund anticomunistă. Următoarele trei avertizează asupra pericolului ca unele categorii sociale să fie instigate împotriva altora. La punctul 5 se cer alegeri libere. Punctele 6 şi 7 sunt o pledoarie contra manipulării prin publicarea de urgenţă în tiraje de masă a unei istorii a comunismului. Se vorbeşte despre înţelegerea rolului pe care mai-marii FSN l-au avut în prelungirea regimului Ceauşescu. Urmează punctul 8, care cere eliminarea comuniştilor marcanţi şi a ofiţerilor de Securitate din cursa electorală. Ultimele puncte se referă la liberalizarea economiei, la descentralizarea administrativă şi la reluarea legăturilor cu exilul românesc.
 

Fiecare punct porneşte de la una din lozincile scandate pe străzile Timişoarei în zilele Revoluţiei. Punctul 8 pleacă de la „Jos comunismul” şi ştim toţi că la 22 decembrie când a apărut Ion Iliescu în balconul CC-ului s-a scandat fără comunişti.

Proclamaţia de la Timişoara


 

În aprilie, ca să se opună manipulărilor, liderii mişcării de la Timişoara au mers personal în marile oraşe ca să explice Proclamaţia. 

„Proclamaţia de la Timişoara” a fost, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989.
 

Documentul original se află în patrimoniul Muzeului Naţional al Banatului.

Citiţi şi:

Cum ar fi arătat România astăzi dacă s-ar fi aplicat Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. „Atunci a căzut guvernul ceauşist, dar cel comunist a continuat“

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite