Analiză Cine ne scumpește mâncarea? Transportul rutier reprezintă doar 2,6% din prețul produselor

Creșterea prețurilor la raft este adesea pusă pe seama transportului, în special în perioadele în care carburanții se scumpesc. Totuși, cei din industrie spun că această explicație este incompletă și, de multe ori, exagerată, alții fiind factorii care au provocat aceste scumpiri.

Costul transportului reprezintă, în medie, doar 2,6% din prețul final al produselor. Foto arhivă

Costul transportului reprezintă, în medie, doar 2,6% din prețul final al produselor comercializate în România, se arată într-o analiză a UNTRR. Acest nivel confirmă faptul că impactul transportului în structura de cost este limitat și nu poate explica majorările semnificative observate în retail. Chiar și în condițiile unei creșteri accentuate a prețului carburanților, efectul asupra prețului final rămâne moderat: o scumpire de 25% a motorinei duce la o creștere de aproximativ 10% a costurilor de transport, ceea ce înseamnă un impact marginal asupra prețurilor de la raft.

Mai mult, ponderea transportului variază în funcție de categorie între aproximativ 0,3% și 3,7%, iar în cele mai multe cazuri este sub 1%. Un exemplu concret este cel al apei minerale: pentru un transport de circa 15.000 de sticle pe o distanță de 400 km, costul mediu este de aproximativ 0,16 lei per sticlă. Raportat la un preț mediu de 3,99 lei, rezultă o pondere de aproximativ 4% din prețul final. Prin urmare, creșterile de preț care depășesc aceste niveluri nu pot fi atribuite transportului rutier, chiar dacă acesta este frecvent invocat.

În același timp, transportatorii resimt direct presiunea creșterii costurilor operaționale, însă aceste majorări nu sunt transferate integral către clienți. De exemplu, potrivit Diesel Index lansat de UNTRR, pe baza datelor Comisiei Europene, prețul motorinei a atins un vârf la finalul lunii martie, fiind cu 38,03% mai mare decât la începutul anului. Pentru a acoperi doar această creștere și a-și menține marjele de profit, transportatorii ar fi trebuit să majoreze tarifele cu aproximativ 15,2% într-un timp foarte scurt. În practică însă, astfel de ajustări nu au fost aplicate pe scară largă, ceea ce arată că o mare parte din presiune este absorbită de transportatori. Această discrepanță poate duce, pe termen mediu și lung, la dificultăți financiare și chiar la ieșirea unor operatori din piață.

Costurile mai puțin evidente din logistică

Pe de altă parte, există o serie de costuri mai puțin vizibile în lanțul logistic, care contribuie la creșterea prețurilor finale, dar care nu sunt la fel de ușor de identificat. Industria de transport și logistică se confruntă, încă de la începutul anului 2026, cu un cumul de factori care afectează nu doar cheltuielile evidente, precum combustibilul, ci și eficiența operațională.

Printre aceste costuri ascunse se numără livrările eșuate, se arată într+o analiyă realiyată de experţii Raben, furnizor olandez de servicii de transport rutier și soluții logistice. Atunci când destinatarul nu este disponibil la adresă, marfa nu poate fi livrată, iar impactul depășește simpla reprogramare. În cazul transporturilor paletizate, acest lucru blochează spațiul din camion și împiedică încărcarea altor mărfuri pe traseul de retur, ceea ce poate necesita alocarea unui vehicul suplimentar și, implicit, costuri mai mari.

Erorile de date reprezintă o altă sursă importantă de pierderi. În contextul digitalizării, clienții introduc informațiile despre transport, iar greșelile legate de greutate sau dimensiuni pot duce la alocarea unor vehicule necorespunzătoare. De exemplu, o comandă declarată la 3.200 kg poate ajunge în realitate la 5.000 kg, necesitând reorganizarea transportului sau trimiterea unui al doilea camion.

De asemenea, ambalarea necorespunzătoare a mărfurilor poate genera deteriorări în timpul transportului. Pe lângă pierderea directă, există riscul ca produsele afectate să deterioreze alte bunuri din camion, amplificând costurile la nivelul întregii rețele logistice.

Nu în ultimul rând, disponibilitatea limitată a vehiculelor de distribuție, în special în contextul normelor de poluare, pune presiune suplimentară asupra industriei și contribuie indirect la creșterea costurilor.

În concluzie, transportul rutier nu poate fi considerat principalul responsabil pentru scumpirile de la raft. Deși creșterea prețului carburanților are un impact real, acesta este limitat în structura costurilor. Explicațiile pentru majorările semnificative de preț trebuie căutate în întregul lanț economic – de la producție și energie, până la distribuție, eficiență logistică și modul în care companiile gestionează costurile, inclusiv pe cele mai puțin vizibile.

Cum se formează prețul unui produs

Costul unui produs este suma tuturor resurselor consumate, pornind de la materii prime – materialele din care este realizat produsul (de exemplu, făină pentru pâine sau plastic pentru ambalaje), forța de muncă – salariile angajaților implicați direct în producție, energie și utilități – electricitate, gaz, apă folosite în procesul de fabricație, costuri de operare – întreținerea utilajelor, chirii, amortizarea echipamentelor, dar și alte costuri indirecte – administrare, management, controlul calității.

De exemplu, pentru o sticlă de apă minerală, costul de producție include extracția apei, tratarea ei, ambalajul (sticla și eticheta), energia folosită în fabrică și salariile angajaților. Acest cost este doar o parte din prețul final. La el se adaugă transportul, depozitarea, distribuția, marja comercianților și taxele. De aceea, chiar dacă transportul are o pondere mică (cum este acel aproximativ 2,6%), alte componente – mai ales producția și energia – pot influența mult mai puternic prețul de la raft.

Datele INS pentru luna martie, ultima lună pentru care există statistici oficiale, arată că transportul rutier s-a scumpit în martie față de luna februarie cu 1,68%, în timp ce prețurile energiei electrice și gazelor naturale au scăzut cu valori cuprinse între 1,02% și 4,86%.

Media scumpirii carburanților în România, începând cu data de 28 februarie, când a izbucnit războiul din Iran, până la finalul lunii martie a fost de ~15–20%, ceea ce explică presiunea resimțită în economie, fără a se reflecta în totalitate în prețurile produselor de la raft.

Pe de altă parte, potrivit datelor INS, în luna martie față de februarie cel mai mult s-au scumpit legumele și conservele de legume – 2,27%, cartofii – 1,81% și cafeaua – 1,58%, dar și serviciile poștale – 6,53%, abonamentele – 2,05% și serviciile de îngrijire medicală – 1,37%.

Per total, indicele preţurilor de consum în luna martie 2026 comparativ cu luna februarie 2026 a fost 100,78%.

Inflația anuală a fost însă de 9,9% în martie, cele mai mari creșteri de preț fiind provocate de liberalizarea prețului energiei electrice din luna iulie a anului trecut și de creșterea TVA din luna august, după cum se poate vedea și din graficul INS de mai jos.