Povestea primului coafor privat din România comunistă, care a fost deschis pe 8 martie 1984, la Timişoara
0Ana Kapi este prima persoană din România care a deschis un coafor privat în timpul comunismului. Acest lucru s-a întâmplat la Timişoara, în anul 1984.
Femeile nostalgice din Timişoara îşi amintesc de coaforul de pe actuala stradă Eugeniu de Savoia, acolo unde domna Ana se ocupa cu măestrie de frezele lor, de pe vremea comunismului.
Puţini ştiu însă că unitatea deschisă de Ana Kapi, care se numea Coaforul „Ana”, a fost primul salon de coafură privat din România lui Ceauşescu. Cum era posibil aşa ceva în timpul comunismului, ne povesteşte chiar Ana Kapi.
„Ceauşescu a dat o dispoziţie. Scria în ziar şi peste tot că încurajează micii meseriaşi. Am făcut cerere, apoi am fost să-mi fac cartea de meşter, pentru cartea de muncă. Am primit aprobare de la Primărie că pot să deschid. Toată lumea credea că am obţinut totul cu pile, cu ajutorul clientelor mele. Credeţi-mă, nu m-a costat nicio sticlă de Whisky. Nici o vorbă. Nici doamna Pacoste -soţia prim-secretarului de partid, nu a ştiut că m-am privatizat. A fost primul salon din România cu vitrină la stradă. Or mai fost acasă, în casele pensionarelor. Ca persoană fizică trebuia să declar un venit pe an. După acel venit plăteam impozit. Trebuia să am chitanţier, să înregistrez în fiecare zi câte coafuri am făcut. Am funcţionat ca persoană fizică la fel şi după ‘90. Nu s-a schimbat nimic. După mine s-au mai deschis, tot privat, şi cosmetică şi frizerie”, a declarat Ana Kapi.
Aceasta a cumpărat casa de pe actuala strada Eugeniu de Savoya – astăzi una din cele mai inedite şi cochete imbolie din centrul istoric al Timişoarei, tocmai pentru coafură. A pus-o la punct în şase luni de zile şi a deschis chiar de 8 martie 1984.
"De mică tot o aranjam pe vecina, pe bunicu îl spălam pe cap, îl tundeam şi-l bibileam"
Ana Kapi, care are astăzi 68 de ani, este născută la Recaş (judeţul Timiş), acolo unde a şi început ucenicia ca şi coafeză.
„Tatăl meu m-a întrebat dacă vreau să merg la şcoală sau să fac meserie. Aveam de ales între croitorie şi coafură. Aveam 14 ani. Dar eu de mică tot o aranjam pe vecina, pe bunicu îl spălam pe cap, îl tundeam, îl bibileam. Mi-a plăcut. Şi păpuşilor le-am tuns părul. Am ales să fac coafură la şcoala de ucenici”, a mai spus Ana Kapi.
Casa zugrăvită în roz unde locuieşte Ana Kapi. La parterul ei se afla Coaforul "Ana"
La 18 ani s-a mutat la Timişoara. S-a angajat la un coafor din zona Mehala. „Foarte greu m-am angajat la Cooperativa Igiena. Se ajungea acolo numai dacă cunoşteai pe cineva. Aşa erau vremurile”, a adăugat femeia.
A schimbat câteva unităţi, şi-a făcut un nume în domeniu, iar apoi devenit chiar şefă de unitate la coaforul de pe strada Circumvalaţiunii, apoi a lucrat în Piaţa Maria, şi până la urmă a ajuns la Modex, locul haigh-life-ului timişorean.
"O coafură era 26 de lei, dar erau cliente care dădeau şi 20 de lei bacşiş"
În această meserie, rentabil era bacşişul, deşi nici salariul nu era de lepădat. Doamna Kapi susţine că avea 3.000 de lei, un salariu bun la vremea aceea, dar pe lângă mai făcea încă pe atât, din ciubuc.
„O coafură era 26 de lei, dar erau cliente care dădeau şi 20 de lei bacşiş. Însă nu a fost tot timpul aşa. În Mehala bacşişurile erau de un leu-doi. Pe Sălăjan primeam cam cinci lei. Când m-am mutat în Maria se primea şi zece lei. Însă la Modex se lăsau şi 15 lei. Aici erau cliente care dădeau şi 20 de lei bacşiş. Apoi la fel şi la coafura mea. Era deja altă lume acolo”, a mai declarat Ana Kapi.
Ana Kapi se laudă cu modelele ei, apărute pe prima pagină a revistei "Coafura"
"Îngheţeau mâinile pe capul clientelor"
Condiţiile nu erau însă cele mai bune. „Auziţi, nu a fost uşor să stai numai în picioare, cu mâinile în apă. Era un frig la Modex de îngheţeai. Aveau o instalaţie de aer de-asupra capului. Vezi Doamne, aer condiţionat. Însă trăgeau un frig pe acolo. Nu se dădea căldură decât două ore dimineaţa, de la şase la opt, pe urmă mai dădeau drumul pe două, pentru tura de după masă. Pe urmă seara, de la şapte la nouă. Îngheţeau mâinile pe capul clientelor. Stăteam cu haina pe stape. Aveam boiler, iar când se termina apa din boiler femeile se mai spălau şi cu apă rece. Vai şi-amar. A fost un chin!”, a spus doamna Kapi.
A reprezentat România la concursuri internaţionale
Ana Kapi a reprezentat cu succes România şi Timişoara la concursurile naţionale şi internaţionale organizate de Cooperativa Igiena. Printre competiţiile de peste hotare la care a luat parte se numără cele din Ungaria, Bulgaria, Polonia şi Mongolia.
„Am fost la foarte multe concursuri naţionale. Înainte să ajungi acolo trebuia să treci de fazele locale şi regionale. Primul meu concurs internaţional a fost la Budapesta. Eu fiind şi unguroaică am fost foarte impresionat de ce am văzut acolo. Aşa o senzaţie plăcută am avut. Am ieşit ca şi sportivii, cu steagurile. În echipa României au fost patru coafeză, doi frizeri şi o cosmeticiană. Din toată ţara. Când s-a intonat imnul, am plâns. Cum să vă spun, să reprezinţi ţara e mare lucru”, a mai povestit Ana Kapi.
Revista "Coafura" cu creaţiile Anei Kapi
Cea mai inedită experienţă a fost în Mongolia, acolo unde a câştigat concursul la secţiunea „Coafură de mireasă”.
„În Mongolia mi-am dat seama că se putea şi mai rău ca în România. Totul era sumbru. În hotel toată lenjeria era gri, nu-ţi dădeau seama dacă e curat sau murda. Sau doar vechi şi uzat. În baie, WC-ul era din lemn. Avea şi o baie mică. Apa era rece-rece. A trebuit să se dea telefon la Ambasada României, să dea drumul la apa caldă. Nu puteam să ne spălăm. Sala de concurs era sala de circ, era construită de români. Peste tot mirosea a oaie. Ne-a păzit tot timpul poliţia. Mongolii trăiau ca şi în trib, izolaţi, erau ca sălbaticii. Când au văzut europeni, veneau, se uitau aşa după colţ, iar apoi fugeau”, a spus Ana Kapi.
Povestea Coaforului „Ana” din zona istorică a Timişoarei s-a încheiat în urmă cu şapte ani, când doamna Kapi a decis că cei 42 de ani de activitate i-au fost suficiente.
Casa istorică în care locuieşte Ana Kapi are însă şi o altfel de poveste. Proprietara a închiriat spaţiul în care a funcţionat cândva coaforul şi pentru a putea intra în casă foloseşte uşa vecinilor, Episcopia Romano-Catolică. Are o hotărâre judecătorească prin care i se permite acest lucru pe întreaga ei viaţă. Citiţi mai multe despre acest subiect: Povestea unei case istorice care nu are intrare. Proprietara poate să folosească poarta vecinilor pe durata vieţii
Vă mai recomandăm:
FOTO Singura clădire cu aspect de arhitectură Gaudi din Timişoara, construită acum 110 ani, îşi poate recăpăta strălucirea
Restaurarea unei clădiri emblematice din Timişoara: „Le spun turiştilor că văd două jivine. Cândva au fost lei“
FOTO Piaţa Libertăţii din Timişoara a căpătat o faţă nouă
FOTO Cum arată cea mai bizară piaţă din centrul istoric al Timişoarei, cu puţin timp înainte de inaugurare
Încep să fie renovate clădirile istorice de pe bătrâna stradă Eugeniu de Savoya din Timişoara
FOTO Casa Brück - o felie din cea mai frumoasă clădire din Timişoara
FOTO Excepţionala realizare a arhitectului-minune Szekely Laszlo străluceşte din nou în Piaţa Unirii
Se încarcă comentariile...
