Povestea de succes a unei familii de romi: cerşetori în Paris, fermieri şi constructori în România. „Am ridicat cinci case. În Franţa mă duc ca turist“

Membrii familiei Stancu, din satul Berini (judeţul Timiş), s-au ţinut de cuvânt faţă de statul francez: au primit bani ca să plece din Franţa şi să-şi înceapă o mică afacere, ceea ce au şi făcut

Guvernul francez a încercat numeroase proiecte de-a lungul timpului, pentru a convinge cerşetorii de etnie romă să se întoarcă în România. Proiectul de repatriere cu 300 de euro pentru persoană (100 de euro pentru copii) nu şi-a dovedit eficienţa, mai ales că cei trimişi acasă cu avionul spunea încă din aeroport că au venit doar în vacanţă şi că se vor întoarce în scurt timp.

Un alt proiect al francezilor promitea romilor 3.660 de euro de persoană pentru cei care întocmesc o micro-afacere. Majoritatea romilor nomazi şi-au făcut micro-ferme şi au ajuns crescători de animale.

„Au fost în jur de 50 de cazuri în judeţul Timiş şi Arad în care romii şi-au făcut micro-ferme cu banii din Franţa. Au primit 3.660 de euro de persoană şi şi-au cumpărat animale. Proiectul s-a derulat pe doi ani, perioadă în care ei nu aveau voie să renunţe la animale şi în care au fost monitorizaţi. Unii au reuşit, alţii nu. Din păcate, statul român nu i-a sprijinit cu nimic. Au avut parte numai piedici. Însă majoritatea lor s-au pus pe picioare. Nu au mai ajuns să cerşescă şi să fure în Franţa, nu mai sunt persoane fără adăpost“, a declarat Mariana Petersel, preşedintele Asociaţiei „Generaţie Tânără“ România, organism care s-a ocupat de fermierii romi din Timiş şi Arad.

„Se câştiga bine din cerşit la început“

Un caz aparte este cel al familiei Stancu, din satul Berini, care aparţine de comuna Sacoşul Turcesc (judeţul Timiş). Capul familiei şi soţia erau cerşetori la Paris atunci când li s-a spus că au posibilitatea să devină fermieri în România. „Toată viaţa am petrecut-o în Franţa. Am plecat acolo în anii `90. Am plecat de nevoie. Nu aveam casă, nu aveam masă. De ce să vă mint, mare parte am trăit din cerşit la Paris. Şi chiar se câştiga bine la început. Păcat că atunci cheltuiam toţi banii, nu prea aveam minte. Vă spun sincer că mie nu mi-a plăcut să fur. Şi nu am furat. Am mai plecat în Italia, un pic în Spania, dar tot în Franţa am revenit“, povesteşte Marcel Stancu.

Îşi aminteşte că autorităţile franceze au venit cu o ofertă pentru ei în anul 2000. Li s-a oferit sprijin financiar pentru a face o afacere. „Au spus că, dacă venim în România, ne ajută să facem o afacere mică, cu animale, cu un tractor, să deschidem o coafură, o frizerie. Eu am ales animalele“, a mai spus Marcel Stancu.

Nimeni nu voia laptele lor

În primă fază, familia Stancu şi-au făcut o micro-fermă cu opt vaci. „M-am mai ocupat de animale înainte, aşa că nu eram chiar pe lângă. Am început treaba asta cu vacile. Am avut doi ani de zile în care nu aveam voie să vând. Veneau tot timpul să controleze“, mai spune Stancu.

Începutul a fost dificil. „Nu voia nimeni să cumpere laptele de la noi. Toţi spuneau că suntem ţigani şi nu luau. Am vrut să renunţ. I-am sunat pe cei de la asociaţie (n.r. - Asociaţia «Generaţie Tânără») şi le-am spus că eu nu mai pot. Mergeam zilnic cu găleţile de lapte pe la vecini, le dădeam gratis, altfel se strica, aruncam laptele“, a mai povestit bărbatul.

După mai multe intervenţii chiar şi din partea statului francez, laptele de la ferma lui Stancu a fost preluat de o societate care se ocupa cu producţie de produse lactate. Lucrurile au început să funcţioneze. „Câştigam 28-30 de milioane de lei pe lună. De la opt vaci am ajuns la 30 de capete“, a afirmat fermierul de la Berini.

.

Primii din familie care au aplicat şi au primit cei 3.660 de euro au fost soţii Stancu. Lor li s-au alăturat mai apoi şi alte rude care trăiau în corturi, la Paris. „Au luat vaci şi copiii, şi ginerele. A mers afacerea. Dădeam laptele la o firmă din Stamora Română. Era o firmă mică, se ocupa cu brânză şi lactate. Din păcate, a venit criza econimică şi la ei. După doi ani au dat faliment, nu le-a mai mers. A expirat şi perioada în care eram obligat să ţin animalele“, a mai povestit Stancu.

S-a apucat de construit case

Nemaiavând cui să vândă laptele, Stancu a început să vândă din vaci. A cumpărat întâi 50 de oi şi a încercat să devină oier.

„A mers greu cu oile. Trebuie să stai zi şi noapte cu animalele pe câmp. Apoi am început să vând, iar din bani să construiesc case. Cel mai mult mi-a părut rău de vaci“, a mai spus Stancu.

Din banii obţinuţi de pe animale, Marcel Stancu a deveit un veritabil dezvoltator imobiliar. Bărbatul a început să ridice casă după casă. Fiind o familie mare, era preocupat să aibă toţi ceva deasupra capului. Acum nu mai erau săraci lipiţi pământului.

„Am construit cinci case de la zero. Familia mea numără 24 de persoane. Nu puteam să stăm toţi într-o cameră. Am 15 nepoţi! Acum lucrez la cea de a şasea casă. Am avut probleme cu primăria pentru că nu aveam autorizaţie de construcţie, dar până la urmă m-au lăsat în pace. În casa asta am băgat 300 de milioane de lei. Acum am cupărat materiale pentru ultima casă“, spune Marcel Stancu.

„În Franţa mă mai duc ca turist“

Bărbatul este mândru ce a realizat, dar mai presus de toate se laudă că a fost om de cuvânt faţă de statul francez. „Pot să spun că mi-am respectat promisiunea faţă de francezi. Nu m-am mai dus pe capul lor. Nu sunt un om bogat, dar nici nu mai sunt sărac. Dacă mă mai duc în Franţa, mă duc ca turistul, în vizită“, a mai declarat Marcel Stancu.

Trei dintre cei patru copii ai familiei Stancu, care au „făcut“ şi ei Parisul, au plecat din nou din România, dar de data asta s-au stabilit în Italia, în zona Milano. „Partea bună este că ei lucrează cu acte legale în Italia“, susţine Mariana Petersel, de la Asociaţia „Generaţie Tânără“ din Timişoara.

Vor să construiască o biserică

Din romii care trăiau în colibe, în sărăcie lucie, având ca ocupaţie cerşitul, membrii familiei Stancu s-au transformat. Dacă le treci pragul, eşti servit cu o cafea şi suc. Pentru că au oaspeţi, fiica cea mică a familiei se apucă de făcut langoşi. În gospodărie sunt crescute în continuare animale.

„Mai avem animale pentru noi. Avem pui, găini, porci. Avem şi trei cai. Ne descurcăm cu ce avem. Nu suntem nici bogaţi, nu avem avere, dar suntem mulţumiţi cu ce avem. Copiii lucrează în Italia, iar noi avem grijă de nepoţi. Lângă noi stau alţi ţigani amărâţi, nimeni nu le poartă de grijă. E vai de capul lor“, a completat Angelica, soţia lui Marcel Stancu.

Acesta se pregăteşte acum să ridice şi o clădire pentru o biserică penticostală, familia lor fiind de acestă confesiune religioasă. În prezent, familia Stancu rămasă la Berini trăieşte din banii trimişi de copiii din Italia, din alocaţiile nepoţilor, dar şi din produse obţinute pe urma animalelor pe care le cresc.