Parkour, sportul extrem care câștigă adepți în România. Unde se află singurul parc dedicat FOTO
0În Timișoara, o mână de timișoreni, tineri și foarte tineri, se întâlnesc în parcuri pentru a practica parkour, o activitate de sport extrem în care se folosesc doar mijloacele propriului corp.
Sporturile extreme cuprind o serie de activități în continuă schimbare, care implică de obicei înălțime, viteză și trick-uri spectaculoase. În multe cazuri, farmecul acestor sporturi nu stă în competiție, ci în activitatea în sine. Cele mai multe sunt individuale.
Parkour este un sport extrem care a început să prindă și în Timișoara. Deocamdată, o mână de tineri fac senzație și se pare că nu-i opreşte niciun obstacol. Fac salturi mortale şi escaladează ziduri și clădiri, urcă pe balustrade sau copaci – pentru ei nu există limite.
Robert Zimbran, Oliver Pakai şi Andrei Lobonț sunt trei dintre practicanții de parkour din Timișoara. Chiar dacă activitatea lor e în mediul underground, ei sunt invitați să susțină spectacole și să se prezinte publicului larg, așa cum s-a întâmplat și la prima ediție a Convenției Internaționale de Tatuaje de la Timișoara.
„Noi am fost chemați să facem un show și ne-am făcut treaba. Noi practicăm parkour, un sport mai nou apărut în România. Nici nu știu să-l definesc exact. Ne întâlnim la jam-uri, sunt niște întâlniri și antrenamente naționale la care participă practicanții de parkour din diferite orașe. E o comunitate destul de mică în România. Mai sunt câțiva în Timișoara, dar nu practică la același nivel ca noi“, a declarat Robert Zimbran, zis și „Priku“.
„Multă adrenalină și libertate de mișcare“
Tinerii consideră acest gen de activitate un mod de eliberare din constrângerile impuse de alte sporturi standardizate, cât și unul de depășire a limitărilor autoinduse. Așadar, putem spune că parkour este cumva legat de ideea de libertate.
„E multă adrenalină, e libertate de mișcare și e super fain. Te simți cumva liber. Eu când merg pe stradă și văd o clădire, îmi trece imediat prin cap că aș putea să fac ceva provocator acolo. Adică eu văd ca un teren de joacă cam tot mediul ce ne înconjoară. Pur și simplu e o bătălie cu tine, mentală, fizică. E foarte periculos dacă îl faci prostesc, dacă ești neglijent și dacă nu înveți totul pas cu pas“, a spus Oliver Pakai.
Parkour este o disciplină fizică inspirată de activitatea corpului. Se concentrează pe mișcarea eficientă, neîntreruptă înainte, peste, pe sub, în jurul și prin obstacole într-un anume mediu înconjurător. Poate apărea sub formă de fugă, sărituri, cățărări și tehnici mai complexe.
„E un fel de gimnastică pe stradă. Sau, mai bine zis, este gimnastică combinată cu freestyle. Pentru mine, parkour e ca o meditație. Atunci când practic, sunt doar eu cu mine, sunt concentrat doar pe ce am de făcut și totul din jurul meu se transformă. Muzica ajută la energie, dar nu e nevoie“, a adăugat Robert Zimbran.
Cu ochii după clădiri înalte
Cele mai mari provocări ale practicanților de parkour sunt clădirile și structurile înalte. În Timișoara au pus ochii pe noul turn din cartierul ISHO – cea mai înaltă clădire e locuit din oraș, care are 20 de etaje.
„E cel mai înalt punct din Timișoara unde am putea să urcăm. Am fost pe acoperișul clădirii. Dar nu vă imaginați că ne-am riscat viața într-un fel. Clădirile din România nu ne permit să facem sărituri de pe una pe alta. E mai complicat de găsit locuri să practici, dar ne antrenăm pe sol și încet-încet ridicăm la înălțime tot ce am învățat. Un loc de joacă pentru copii, pentru noi, e un loc de joacă pentru oameni mari“, a mai spus Robert Zimbran, fost student la Facultatea de Arte, care acum se ocupă doar de parkour.
„Momentan din asta trăiesc. Sunt invitat la diferite evenimente și fac show-uri. În mai voi pleca în Grecia unde o să stau șase luni. O să fac spectacole în diferite hoteluri de pe o insulă, cu coregraf, dansatori. Afară sunt oameni care trăiesc din parkour. Au sponsori, de exemplu, sunt plătiți să facă reclamă la săli, parcuri, locuri special amenajate. Noi în România avem un singur parc de parkour, la Toplița (n.r. - în județul Covasna)“, a mai spus Zimbran.
„Cariera e scurtă“
Este cunoscut că practicarea acestui sport nu are o durată lungă, în special din cauza accidentărilor și a uzurii.
„În afară de accidentări minore, entorse, zgârieturi, julituri nu am avut. Dar cariera e scurtă. Depinde însă și de cum ai grijă de corpul tău. Dacă menții o rutină, faci streching și așa mai departe, poți să rămâi sănătos. Cunosc atleți care au și peste 30 de ani. Dar și mobilitatea scade odată cu vârsta, nu mai este ca la 15-18 ani. Sunt și accidentări, dar depinde de fiecare“, a completat Pakai.
Exceptând Timișoara, comunități mai mari de practicanți de parkour mai sunt la Cluj, București, Iași și Craiova.
„În Timișoara suntem cei mai mulți din țară. Dar nu toți practică la un nivel înalt. La un moment dat ne întâlneam peste 20-30 de persoane, în fiecare zi ieșeam la antrenamente. Noi ne antrenăm unde ne lasă paznicii. Sunt foarte puține locuri unde putem să mergem fără să riscăm să fim dați afară. În general, mergem în parcuri, deși acolo nu găsim chiar ce avem nevoie. Mai sunt și șantiere, dar acolo avem probleme cu paznicii“, a adăugat Oliver Pakai.
Se încarcă comentariile...
