Obeliscul ridicat în 1831 pe drumul care leagă Timişoara şi Săcălaz: cele patru limbi care dăinuie laolaltă pe monument
0
Un obelisc se află la marginea drumului, la ieşirea din Timişoara în direcţia Săcălaz, încă din anul 1831. Iniţial se afla la trei kilometri de zona Mehala, însă datorită construirii podului, monumentul a fost mutat pe terenul care aparţine comunei Săcălaz.
Obeliscul aflat pe drumul care leagă Timişoara de Săcălaz este unul din monumentele aflate pe lista de patrimoniu a judeţului Timiş. Monumentul s-a aflat iniţial imediat la ieşirea din Timişoara. În acea zonă a fost ridicat însă podul peste calea ferată, astfel că statuia a ajuns pe terenul care aparţine comunei Săcălaz.
Partea interesantă este că monumentul realizat în prima parte a secolului al 19-lea, are pe una dintre laturi o inscripţie şi în limba română, o realizare rar întâlnită în acele vremuri.
Obeliscul a fost ridicat în anul 1831 pentru a eterniza faptul că drumul care leagă Timişoara de Săcălaz, care înainte era de pământ şi imprecticabil, a fost pietruit. Obeliscul are patru feţe şi pe fiecare câte un text: unul în limba latină, unul în germană, unul în maghiară şi unul în limba română. Aceasta din urmă folosea ortografia din 1831.
Conform informaţiilor de pe obelisc, acesta a fost ridicat în timpul regelui ungar Ferdinand al V-lea, când episcop de Cenad era Antoniu Torok. Comandantul militar era Andreas Schneller, iar comandantul cetăţii Timişoara Francis Mumr. Subprefect era Ladislau Muslai, Toma Bedekovich administrator central, iar primarul Timişoarei, renumitul Josef Klapka, care a condus oraşul între 1819-1833.
Textul în limba română sună în felul următor:
„Oueste cruce christeneasca aqui este radicat
într-un multiemire alta la Creator dedicate che
poturo prin sudore lutol questo a patri Sakalhazas
în socie co Begerzon romani”.
Cu ortografia de azi: „Această cruce creştinească aci este ridicată întru mulţumire ‘naltă, la Creator dedicată, că putură prin sudoare lutul acesta al patriei cei din Săcălaz asociaţi cu românii din Beregsău”.
Pe a doua latură e textul latin:
„Monumentum hocce mutuae fraternae charitatis.
Undavit erexitque Ioannes Kover de Rethat
processualis ord: indlium et quamplurimi szalahazienes accolade…
Antonio Torok eppiscopi Csedadiensiis-
Andrea Schellner –supremi armorum praeofecti,-
Francisk Mumr de Mulheim fortalitti comen-dantis Ladislao Muslai de Boros Jeno cot.s.ord.:
V.: comitis Thome Bedekovich de Komor coalis administratoris Josephi Klapka civitas consulis
munia tenentibus”.
Pe a treia latură e textul în maghiară:
„V-dik Ferdinand Magyar kiralynak eslo eveben
eme jarhatatlan ut helyre allitvan Istennek
ditsoseg, -kiralynak hivseg, -hazanak szeretet.-Embernek betsulet.-Az utasnal alda es bekeseg”.
(Traducere: „În anul întâi al lui Ferdinand V, regale maghiar, acest drum impracticabil, s-a adus în rând: Mulţumită lui Dumnezeu-Credinţă regelui –Iubire ţării-Cinste omului, călătorului binecuvântare şi pace”.)
Pe a patra latură scrie în germană:
„Geneihet von bischofl: Secreair Johann Maior den November 1831 bey Beedingung de rim Jahre 1830 durch Oberstubrl: Johan V Kover unde Stuhlrichter Ezekiel. V.Mesko de Felso Kubin gegrundeten unter Aufschicht der Notairen: Paul Mei den und Steph: Bogdan dann Wihr. Muller, Peter Molitor, Joh.Wezler, Matih: Uitz un Math. Wisenbohr von Szakalhaza-s unde Beregszo’s Bewohnern gevikten Plasterung”.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
