Legenda nunţii din Banat a capricioasei Elisabeta, fiică a cneazului Serbiei. Pretendentul său a aşteptat-o vara cu o sanie cu cai albi, pe un drum de zahăr

Publicat: 19.12.2021 19:07

Ultima actualizare: 02.08.2022 09:28

Elisabeta Obrenovici, fiica cneazului sârb Miloş Obrenovici Sursa wikipedia.org

Vechile conace şi case nobiliare din Timiş ascund poveşti şi legende uitate de timpuri. Una dintre ele se leagă de domeniul de la Rudna, care a aparţinut cândva familiei Nikolici, una dintre cele mai reprezentative familii sârbeşti din Imperiul Austro-Ungar

Dacă zidurile conacului Nikolici de la Rudna, aflat la 35 de kilometri de Timişoara, ar putea vorbi, am afla multe despre viaţa celor care au locuit acolo în decurs de aproape 250 de ani.

Una dintre poveştile des relatate de bătrânii satului se petrece la mijlocul secolului al XIX-lea. Unul dintre fiii baronului Nikolici, Iovan, avea să se căsătorească cu prinţesa Elisabeta, fiică a cneazului Serbiei, Miloş Obrenovici. O ceruse de nevastă la final de primăvară, în luna mai, dar capricioasa tânără i-a spus că va veni la Rudna doar dacă o va aştepta o sanie trasă de doi cai albi. Cum să aştepte fiul baronului până la iarnă? Dacă se răzgândeşte fata?

Un ţăran înţelept l-a sfătuit să aştearnă pe jos un covor de zahăr. Impresionată de ingeniozitatea tânărului Nikolici, Elisabeta Obrenovici a acceptat cererea în căsătorie. Întâmplarea apare în cea de-a treia carte a Laviniei Bloju, intitulată „Eseuri din vacanţă“.

„Povestea mi-a fost spusă în contextul în care hotărâsem să mă mut la sat. Fac parte dintre orăşenii care au ales să trăiască la sat. Venind cu mobila şi cu ce mai aveam, am întâlnit un domn în vârstă, care a început să vorbească despre această poveste. Practic, orice poveste ilustrează o frântură de realitate. Cel mai frumos destin l-a avut copilul adoptat al baronului Nikolici, Iovan. Povestea spune că tânărul a cerut mâna unei fete dintr-o familie de nobili. Aceasta a avut însă o pretenţie. A cerut să fie adusă de la gară, până în conacul din Rudna, într-o sanie trasă de doi cai albi. Cum era vară, iar tânărul nu voia să aştepte până în iarnă, a acceptat sfaturile unui bătrân să facă un drum de zahăr care să imite zăpada. Impresionată de gest, se spune că fata de nobil a acceptat căsătoria. Noi ştim din documentele istorice că Iovan s-a căsătorit cu o fată de neam, Elisabeta, fata cneazului Serbiei“, a povestit Lavinia Bloju, care este profesoară de Religie şi Limba Engleză la Colegiul „Ana Aslan“ din Timişoara.

Conacul Nikolici de la Rudna în vremurile bune

Două vagoane de zahăr pe drum

Conform poveştii, s-au folosit două vagoane de zahăr. La rugămintea baronului, ţăranii au păzit o noapte întreagă drumul de zahăr, să nu fie răsfirat de către păsări sau animale ori de alţi trecători. Ca răsplată, după sosirea prinţesei, toată cantitatea de zahăr de pe drum putea să fie a lor.

„Mai există o legendă legată de baronul Iovan Nikolici. Se spune că a sustras averea prietenului său, o dă afară din casă pe soacra prietenului său, care îl blestemă să nu i se odihnească nici oasele în pământ. Mormântul său avea să fie devastat... Sperăm ca într-o zi să fie readuse la viaţă aceste legende, în sensul că s-ar putea organiza un festival dedicat familiei Nikolici sau de organizarea unor excursii tematice. Noi, românii, mergem peste mări şi ţări, dar nu ne cunoaştem propria ţară“, a mai adăugat Lavinia Bloju.

Conacul de la Rudna astăzi Foto Ştefan Both

Crucea din curtea bisericii

Elisabeta şi Iovan au avut împreună cinci fii, dintre care Mladen şi Milan au murit în copilărie, iar Milos la vârstă adultă. Se mai ştie cert că prinţesa Elisabeta avea să moară la vârsta de 34 de ani, la Rudna, pe 23 septembrie 1848, acolo unde a şi fost înmormântată. Crucea ei se află astăzi în curtea bisericii ortodoxe sârbe din sat, acolo unde a fost mutată de la capela familiei.

Biserica sârbească de la Rudna

Istoricii nu se pot baza pe legende, ci doar pe dovezi. Dar asta nu înseamnă că povestea drumului de zahăr nu este adevărată, spune Zoran Marcov, de la Muzeul Naţional al Banatului, care a scris o lucrare ştiinţifică despre familia Nikolici.

„Tatăl Elisabetei a fost Miloş Obrenovici, întemeietorul acestei dinastii cunoscute, care va guverna Serbia în secolele XIX şi XX. E cel care reuşeşte să obţină o autonomie faţă de otomani şi este recunoscut cneaz al Serbiei de Poartă. La tronul ţării au urmat fiii săi, Milan şi Mihailo, fraţii Elisabetei. Ştim despre Elisabeta sau Savka Obrenovici că a fost cea mai îndrăgită dintre fiicele lui Miloş, ţinea cel mai mult la ea. Ea s-a căsătorit în Timişoara cu Iovan, fiul baronului Nikolici de la Rudna. Recunosc că nu am notat toate aceste legende şi poveşti despre familia Nikolici, pentru că lucrarea pe care am scris-o trebuia să fie una ştiinţifică şi publicată într-o revistă de specialitate. Evident că la faţa locului, la Rudna, erau tot felul de poveşti legate de această familie, despre comportamentul lor, unii îi lăudau, alţii nu. Capela familiei a fost devastată imediat după război de oamenii care urau nobilii. Trupele care s-au întors de pe front după Primul Război Mondial au devastat atât conacul, cât şi capela“, a spus Zoran Marcov.

Citește și: Cum se ţine istoria aproape. Harta interactivă care aduce zilele Revoluţiei din Timişoara mai aproape de tineri

Dinastia înnobilată de împăratul Leopold I

Conacul şi domeniul de la Rudna au aparţinut familiei Nikolici, una dintre cele mai reprezentative familii sârbeşti din Imperiul Austro-Ungar. Există un document la Muzeul Banatului care cuprinde întreaga epopee a familiei Nikolici în Banat.

„Primele date despre familia Nikolici o avem de la sfârşitul secolului al XVII-lea, când fraţii Manoilo, Petar şi Slavon au fost înnobilaţi de împăratul Leopold I, în comitatul Pesta. Unul dintre descendenţi, din partea lui Petar, Iovan Nikolici, avea să fie înnobilat de austrieci şi a devenit proprietarul Rudnei, la 1782. Acest Iovan nu a avut descendenţi şi la 1804 l-a înfiat pe Iovan Belcici. El avea să preia predicatul nobiliar şi domeniul de la Rudna şi are mai mulţi copii. Printre ei este şi acest Iovan, un nume care se regăseşte des în familie, cel care se va căsători cu Elisabeta Obrenovici“, a mai povestit Zoran Markov.

Blazonul familiei Nikolici Foto Ştefan Both

Fedor Nikolici, unul dintre fiii lui Iovan şi ai Elisabetei, devine guvernator al Bosniei între 1882 şi 1886. A fost una dintre personalităţile de marcă ale Banatului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind reprezentant al districtului în Parlamentul de la Budapesta, dar şi patronul unor mari societăţi din regiune. El moare în 1903 şi se spune că la înmormântarea sa au participat aproximativ 4.000 de oameni veniţi din tot imperiul, printre care şi episcopul sârb de la Budapesta, Luchian Bogdanovici. Ziarul „Temesvarer Zeitung“ scria la acea vreme că drumul de la gară până la capelă era îndoliat, fiind peste tot atârnate drapele negre.

Familia dispare după Primul Război Mondial

Fratele său, Mihail, neavând urmaşi, îl va adopta pe Iovan Tilfender, care devine următorul baron de Rudna. „Ideea este că, după Primul Război Mondial, familia vinde conacul de la Rudna. Unii pleacă spre Serbia, alţii spre Ungaria, aşa că ei se vor pierde în această perioadă. Nu am mai găsit informaţii despe ei. După ce am publicat articolul, în 2010, referitor la istoria familiei, am fost contactat de mai multe persoane care pretindeau că sunt rude ale acestei familii, dar nu am reuşit să identific ce fac ei astăzi“, a mai adăugat Zoran Markov.

Foto Ştefan Both

În colecţia Muzeului Banatului se află şi un document scris în limba germană, nu este semnat şi datat, dar Zoran Markov crede că îi aparţine lui Alexandru al II-lea, un descendent al familiei Nikolici, şi era destinat lui Iovan Tilfender. „Documentul are şase file şi cinci capitole mai scurte – capitolul patru se referă strict la familie. Un lucru foarte interesant este că la 1848, în timpul revoluţiei, conacul de la Rudna a ars şi cele mai multe documente au dispărut“, a completat Markov.

Citește și: Test de cultură generală: Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara