INTERVIU cu Alin Radu, Freddie Mercury de-o seară "Trebuie să dansăm mai mult. Asta ne lipseşte - mai mult dans."
0Alin Radu este balerinul care de 11 ani îl interpretează pe Freddie Mercury în spectacolul „Dancing Queen. Povestea unei cariere", spectacol pe care timişorenii îl pot revedea azi, pe scena Operei Naţionale, de la ora 19:00. Balet - rock în două acte, omagiul adus prin dans trupei Queen beneficiază de o regie scenică şi coregrafie ce îi aparţin Sabinei Wake şi de muzica legendarei formaţii.
Balerinul este singurul care a interpetat rolul lui Freddie Mercury, din anul 2000, când a fost pus în scenă şi în România. Balerinul a mai fost distribuit în Şeherezada, Giselle, Coppelia, Mica Sarabanda, Arborele de Buzunar, Spărgătorul de Nuci, El Amor, Don Quijote, Lacul Lebedelor, Paquita, Carmen şi Ondine.
O Noapte la Operă: Omagiu prin Dans lui Freddie Mercury
În 2007, Alin Radu a suferit un accident grav, ceea ce l-a dus la un pas de a nu mai dansa vreodată. Timp de doi ani, spectacolul nu a mai fost pus în scenă. După un an de mers numai cu ajutorul cârjelor şi încă unul de recuperare şi exerciţii, primul spectacol în care a dansat, a fost chiar „Dancing Queen. Povestea unei cariere".
Cum ai primit rolul?
Venisem din armată când s-a montat piesa asta. Erau deja trei distribuţii pe rolul ăsta, eu nu am fost în niciuna dintre ele, nici nu era numele meu la început acolo. Au început repetiţiile, ca balerin în ansamblu, am cunoscut şi eu coregrafa. La un moment dat m-a pus să dansez ceva, coregrafei i-a plăcut şi a zis „hai să-l încercăm în rolul lui Freddie". Şi m-au încercat, dar a fost greu - greu - greu la început. Mi-am dat seama cât de greu e să îl scoţi pe Freddie din ce este el, pentru că este inimitabil. Dansăm doar să ne aducem aminte de el, pentru că nu poţi să fii Freddie.
Înainte de a-l interpreta pe Freddie, ai avut contact cu Queen?
Da, dar nu aşa cum am avut după aceea. Înainte de a-l interpreta am citit o carte despre biografia lui, despre cum a pornit totul, ştiam anumite lucruri despre el, dar am vrut să îl cunosc. El este o capodoperă. Eu nu am pornit convins sută la sută că îl pot imita. Am pornit un pic sceptic. Era într-adevăr greu, dar după aceea mi-am dat drumul.
Ai ajuns să te identifici cu personajul?
Nu, nu te poţi identifica cu Freddie. Nu poţi să fii el însuşi. Eu îl dansez cu mare plăcere şi atât. Dansatorul azi îl interpetează pe Freddie, mâine trebuie să danseze în Şeherezada sau Lacul Lebedelor. În fiecare balet există un rod de interpetat şi o altă interpretare. Spectacolul are un subtitlu - „Povestea unei cariere". M-a făcut cumva să-mi schimb drumul în carieră, mi-a influenţat activitatea.
Decorul
Este o rampă la capătul căreia este o scenă mică. Pe partea cealaltă, la capătul rampei, sunt nişte scări şi o oglindă imaginară prin care trec personajele. Rampa reprezintă urcuşul şi coborâşul lui până la scenă, iar scările şi oglinda reprezintă trecerea în nişte lumi paralele. Asta a dorit coregrafa să scoată în evidenţă. Viaţa lui Freddie care nu a fost pe roze, a fost când jos, când sus, când hulit, când aplaudat şi iubit. Asta se evedenţiază clar în scenă.
Dintre toate spectacole, care este preferatul tău?
Da, cred că e Freddie. Este un rol care îmi place. Bineînţeles că mai sunt şi altele: îmi place Şeherezada, sunt multe. Dar ăsta să zicem că mi-a picat mie bine, s-a mulat. După spectacolul ăsta sunt plin de vânătăi şi slăbesc peste un kilogram. Repetăm cam două săptămâni, cel puţin zece repetiţii.
Cum este publicul?
Îl dansăm din 2000 cu sala plină-plină. 90-95 la sută din cei 11 ani, sala a fost plină. Publicul stă pe scenă sau la balcon, pentru că avem un decor care nu permite vizionarea spectacolului din sală. Uneori oamenii vin şi se aşează jos, în sală, chiar dacă nu mai au loc pe scenă.
Aţi fost cu spectacolul în ţară?
Nu, nu am fost. Cu acest spectacol se poate merge în ţară. Dar nu a existat nimeni interesat care să-l ducă. Nu-l putem lua aşa, trebuie să vină cineva să organizeze. Dar cred că ar prinde.
Înainte de balet
Am învăţat la liceul Pedagogic până în clasa a patra, apoi la C.D. Loga până în clasa a opta. În clasa a opta m-a dat tata la balet. Eu de la 14 ani am început, nu am început de mic. La început nu am vrut, i-am spus că dacă mă pune să dansez, eu nu dansez. El a zis „acum ai să faci ce zic eu". Mai apoi i-am mulţumit. În primul an nu am avut nicio tragere de inimă, dar pe parcurs a început să-mi placă. Cu cât progresam mai mult, cu atât mai mult îmi plăcea. Prima dată munceşti şi după aceea vin satisfacţiile - aşa s-a întâmplat la mine. Am intrat în Operă ca balerin ansamblu în 1995, iar din 2003 am devenit solist. Am dansat pe roluri solistice şi înainte. În Şeherezada a fost primul rol ca solist .
Ce faci în afara spectacolelor?
Sunt profesor la Liceul de Muzică, coregraf la balet. Sunt copii buni. Dar din păcate ne pleacă cei buni. În ţară, în străinătate. Acum cum este nebunia asta cu posturile blocate şi nu poţi să angajezi, ei pleacă. Îi formezi şi apoi plecă, în loc să rămână acasă. Sunt copii de clasele V - XII.
Tu de ce nu ai plecat din ţară?
Am avut trei ocazii, trei oferte şi le-am refuzat pe toate. Mi-a plăcut acasă, mi-a plăcut Timişoara. Am crezut tot timpul că aici va fi ceva bun, care cândva va fi mare. În compania noastră sunt oameni buni. Doar că trebuie să dansăm mai mult. Asta ne lipseşte - mai mult dans.
Ce primează în balet - talentul, sau munca?
Profesorul Ştefan Gheorghe spunea că 99 la sută este muncă, restul este talent. Şi sunt de acord. Dacă nu ai calităţi fizice, este foarte greu să faci balet. Este o luptă continuă cu propriul corp, mai ales cu cât avansezi în vârstă.
Se încarcă comentariile...
