Fascinația pentru Timișoara. Radu Radoslav, arhitect: „Capitala Banatului are capacitatea de a se reinventa“ FOTO
0Înainte să intre în administrație, arhitectul timișorean Radu Radoslav a realizat două importante lucrări: clădirea BRD din zona Michelangelo din Timișoara și Universitatea Europeană „Constantin Drăgan“ din Lugoj, Timiș.
Filiala teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România a realizat al treilea film din ciclul „Portret vertical – arhitecți în memoria orașului”. După Mihai Botescu și Vasile Oprișan i-a venit rândul lui Radu Radoslav. Realizatorii filmului, Vasile Bogdan și Grațian Gâldău, avut de relevat personalitatea complexă a arhitectului; a fost regizor, urbanist, profesor și în ultimul timp este pensionar și bloger.
„Filmul trebuia să dureze 50 de minute, dar până la urmă l-au făcut de o oră. Au înregistrat foarte multe ore, le-am dat peste 1.300 de imagini, dar trebuia să fie scoase anumite lucruri, iar eu nu am vrut. Într-o oră ce să zici? Până la urmă am convenit la un armistițiu. Au cuprins ce am vrut eu să spun. Că în viață omul e mai important decât clădirea și comunitatea e mai importantă decât orașul. Pietrele rămân, se muzeifică, dar spiritul depășește pietrele. Spiritul se transmite de la o generație la alta. Activitatea umană este mai importantă, nevoia estetică e ultima dintre nevoi. Asta am încercat să aplic în Timișoara”, a declarat Radu Radoslav.
Radu Radoslav este unul din cei mai cunoscuți arhitecți timișoreni. A absolvit Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din București în 1975 și a devenit doctor în arhitectură în 1998, specializarea Urbanism si Amenajarea Teritoriului. A lucrat la Institutul de Proiectări IPROTIM din Timișoara (în perioada 1975-1990), apoi la propria firmă până în 2002.
Radoslav a fost șef de lucrări la Universitatea Politehnica Timișoara, la Arhitectură (1991-1997), apoi conferențiar și profesor (2006-2015), respectiv directorul Centrului de Cercetare pentru Planificare Urbană (2008-2015).
Arhitect șef al Timișoara timp de un deceniu
Vârful carierei sale se leagă de funcția de director al Direcției de Urbanism a Primăriei Timișoara. Un deceniu, în perioada 1997-2006, Radu Radoslav a fost arhitectul-șef al Timișoarei.
„Pentru mine Timișoara este capitala Banatului. Ce m-a fascinat pe mine este că a fost un oraș care continuu a încercat să se modernizeze. Orașul a înghețat în multe perioade din istoria sa, dar orașul a avut capacitatea de a se reinventa. Și nu oricum, ci în manieră europeană”, a spus Radu Raduslav.
A preluat funcția în primul mandat al primarului Gheorghe Ciuhandu, într-o vreme în care Timișoara pășea încet, încet pe drumul schimbării.
„Când am intrat în administrație, situația era dramatică. Zonele istorice erau părăsite de vechii locuitori. Au emigrat majoritatea. Era nevoie de spațiu locativ foarte mare, într-un apartament mai mare stăteau trei-patru familii. Prima operațiune era strategia de regenerare urbană (...). Am spus așa. Cetatea trebuie să fie o zonă unde se bea vin - să fie o anumită cultură, zona Fabric trebuie să fie zona berii, era acolo Fabrica de Bere, iar Iosefinul, am produs un mare scandal cu asta, am zis că trebuie să fie <zona roșie>, că așa a și fost, acolo era portul, gara și mereu în jurul acestora se formează zone de acest gen”, a relatat Radoslav.
A început efortul de pietonizare a centrului istoric
Astăzi, zona istorică a Timișoarei este complet pietonală, înțeastă de restaurante, cafenele și terase. Nu a fost însă așa în anii de după Revoluție. Era o circulație auto infernală în piețele Unirii, Libertății, Sfântu Gheorghe, și pe străzile adiacente.
„În 1998, primul lucru a fost să facem o analiză reală a situației din cartierul Cetate. A apărut atunci primul proiect mai mare, refacerea fațadelor de pe strada Vasile Alexandrii. Am încercat să aplicăm o intervenție în trepte: Toate parterele se transformă în magazine, cafenele și așa mai departe, cu terasă în față. Duceam acest efort spre pietonizare. Abordarea mea a fost: pas cu pas. Am activat terasele! Am spus că nu e nevoie să se scoată automobilul total, ci să se facă totul treptat. Să se scoată trei străzi, apoi altele, să nu fie acea mutare brutală a populației de acolo - gentrificarea”, a mai spus Radoslav.
A repus geamurile de pe Operă
Restaurarea fațadei clădirii Operei și readucerea ei, cel puțin parțial, la varianta originală, a stârnit multă vâlvă.
„Cu fațada Operei a fost mare scandal. Am avut două tabere, unii care spuneau că nu e voie să se modifice nimic, și unii care spuneau că trebuie totul demolat, să se aducă fațada la stadiul dinainte de intervenția lui Duiliu Marcu (...). Cât am fost regizor la Teatru, cam jumătate de an, am umblat prin clădire. Corpurile laterale, în interior aveau ferestrele originale. Ele au fost însă zidite. Pe lateralele de pe Mărăști și Alba Iulia am pus ferestrele la locul lor”, a mai povestit Radu Radoslav.
În perioada comunismului, Radu Radoslav a proiectat câteva blocuri și imobile din oraș. În portofoliul său se află un bloc cu zece etaje, cel din colțul străzilor Circumvalațiunii și Gheorghe Lazăr, o clădire modernistă, cubistă, pe strada Demetriade (sediul Direcției de Televiziunea), o clădirea în zona pietonală, cea de pe Eugeniu de Savoya, colț cu Ungureanu (mult timp sediul ziarului Agenda), dar și ștrandul din comuna Lovrin.
Iar înainte să intre în administrație, a făcut două dintre cele mai importante lucrări ale sale: clădirea BRD din zona Michelangelo și Universitatea Europeană “Constantin Drăgan” din Lugoj.
A conceput un „templu al banilor”
Ultima sa lucrare din Timișoara a fost sediul BRD, un turn de sticlă, prima de acest gen de după Revoluție. Lucrările au început în 1996 şi au durat patru ani.
„Ultima lucrare a fost BRD-ul, după care am închis firma și am intrat în administrație. A fost conceput ca un templu al banilor, ca un maosoleu în spate, are 24 de piramide care are un sens metafizic, corpul înalt este despicat în două cu niște elemente de sticlă - e lovitura de topor, are și un deal care traversează pe diagonală clădirea. Are un hol care e de fapt un loc de adunare a oamenilor. S-a mai intervenit ulterior, fără să fiu întrebat, dar eu nu am contract pe viață cu ei. Cu toate astea, cea mai importantă lucrare din Timișoara este BRD. Era printre primele blocuri cu fațadă cu sticlă. Sunt lipsit de modestie, dar stă și acum foarte bine. Era ce se întâmpla în lume. Când era aproape gata clădirea, s-a schimbat beneficiarul. BRD a fost vândut la francezi. A venit o delegație franceză și a făcut un scandal imens, pentru că nu aveam intrarea rezolvată. Că-s prea mulți bani, că se cheltuia banii poporului francez”, a mai declarat Radu Radoslav.
Descătușarea perfectă la universitatea din Lugoj
Proiectul preferat al lui Radoslav este Universitatea Europeană “Constantin Drăgan” din Lugoj.
„Acolo era descătușarea perfectă. A fost o poezie. Proiectul a fost atât de ieftin... câteva mii de dolari. Soția mea s-a tocmit cu domnul Drăgan și pe 100 de dolari. Nici nu a mai vrut să lucrăm împreună. A doua zi ne-a chemat la aeroport și a spus că este de acord cu propunerea noastră. Astăzi un asemenea proiect trece de 100.000 de euro. A pus doar condiția să spună nevasta ce face cu banii. Ea a zis că-și cumpără o blană. Ne-a chemat la Milano, dar a zis ca nevasta să vină cu blana. Am rămas în relații foarte bune cu domnul Drăgan. Mergeam la Lugoj, el gătea supă de găină, povestea cum s-a îmbogățit”, a mai povestit arhitectul.
„Aici era cuvântul dat, asumat și respectat”
Acum, Radu Radoslav își scrie poveștile pe blogul său radulblog.wordpress.com, unde pasionații de arhitectură pot afla foarte multe analize și povești despre istoria Timișoarei.
„Filosofia mea de bănățean e cum să faci, ca să faci ceva. Mulți colegi au filosofia, cum să faci, ca să nu faci. Adică să boicotezi. Ea vine din altă cultură... Înțeleg că ei au trăit sub turci, sub ruși și așa mai departe. Aici, oamenii dacă au spus că fac canalul Bega, l-au făcut în zece ani, când au zis că dărâmă zidurile cetății, le-au demolat. Aici era cuvântul dat, asumat și respectat. Eu nu m-am schimbat, alții da. Fântâna cu pești (n.r. restaurată recent) e un exemplu de cum să faci, ca să iasă prost. Ca să se poată demola anul viitor. Nu contează banii. Eu n-am știut să lucrez cu gânduri ascunse”, a conchis Radu Radoslav.
Se încarcă comentariile...
