Paşii esenţiali de urmat când sunteţi înţepaţi de o albină. Ce spun medicii şi apicultorii
0
Vara înţepăturile de insectel pot fi o adevărată problemă, chiar atunci când vrem să fim în mijlocul naturii sau pur şi simplu ne plimbăm prin faţa casei. Albinele şi viespii pot crea şocuri pentru organismul celui alergic, iar primele minute pot fi esenţiale în salvarea unei vieţi. Atât medicii specialişti cât şi apicultorii vin cu soluţii şi sfaturi practice.
Potrivit specialiştilor, cele mai periculoase înţepături de albine şi de viespi sunt cele din zona capului (gât, faţă, gură, ochi) întrucât provoacă dificultăţi de deglutiţie, respiraţie sau vedere, umflătură (edem), putând produce astuparea căilor respiratorii, provocând asfixie.
Ce spun medicii şi care este frecvenţa reacţiilor alergice
Medicii spun că majoritatea pacienţilor dezvoltă o reacţie locală la înţepatură, caracterizată prin apariţia edemului, durerii, tumefacţiei şi înroşirii zonei, iar cu tratament antiinflamator, analgetic şi cu o toaletă riguroasă a rănii, simptomele se remit sau se atenueaza în aproximativ 24 de ore.
“Reacţiile alergice sistemice la înţepăturile albinelor apar cu o frecvenţa de 4 la 1000 de cazuri. Acestea debutează la 2-60 de minute după contact şi includ un spectru larg de simptome, care variază de la intensitate medie la severă şi chiar ameninţătoare de viaţă. Persoanele hipersensibile, care nu sunt la primul contact cu veninul acestor insecte vor prezenta prurit generalizat, urticarie, dispnee, wheezing, greaţă sau crampe abdominale. Deoarece aceste simptome au evoluţie rapidă şi gravă, pacientul este sfătuit să cheme de urgenţă ambulanţa sau să se prezinte imediat la camera de gardă a celui mai apropiat spital de urgenţă. Astfel de reacţii sunt extrem de periculoase, putând progresa spre şoc anafilactic, o situaţie care are risc vital pentru pacient. În cazul în care persoană nu a dezvoltat reacţii alergice post-înţepătura, terapia implică doar măsurile clasice de prim ajutor” potrivit medicilor specialişti
Sfaturile apicultorilor
Înţepătura de albină sau de viespe nu poate trece neobservată deoarece locul înţepăturii devine foarte dureros imediat, se înroşeşte şi se umflă, leziunea cutanată prezentând un diametru de câţiva centimetri.
“Dacă acul insectei a rămas în piele, el trebuie înlăturat grabnic, de la bază, cu unghia cu lama unui cuţit, cu o carte de credit etc. printr-o mişcare uşoară de răzuire. Se suge apoi puternic locul înţepat, dacă este la vedere (ca şi în cazul veninul de şarpe, dar nu se suge locul înţepăturii dacă există răni superficiale, leziuni, abcese la nivelul gurii), pentru calmarea durerii se frecţionează şi se tamponează cu oţet, apă sărată, sare sau amoniac, tinctura de chinină, soluţie javel sau apă sulfuroasă. Apoi se aplică comprese cu gheaţă sau apă rece la care s-a adăugat sare. Se poate folosi şi tinctura de propolis cu alcool. Un procedeu practic este frecţionarea locului înţepat cu frunze de pătrunjel sau de pătlagină (roşie), cu praf de cretă, apoi se aplică pe lama rece unui cuţit pe locul înţepat, compresie cu infuzie de flori de tei, cu felii de cartofi cruzi sau lămâie care se aplică şi se lasă pe locul înţepat" spun apicultorii
Cei care practică apiterapia spun că după desensibilizarea organismului la veninul de albine, tratamentele cu albine opt avea efecte miraculoase. Mulţi specialisti şi medici au adoptat terapiile cu înţepături de albine pentru diferite afecţiuni precum: artrita, scleroza în plăci, leziuni acute şi cornice. În general astfel de tratamente nu se fac decât după pregatirea prealabilă interna a organismului prin administrarea de produse apicole de bază: miere, polen, tinctură de propolis, lăptişor de matcă, în doze tot mai crescute, şi abia după câteva luni se trece la administrarea controlată a veninului de albine.
Se încarcă comentariile...
