Secretele meşteşugului împăierii animalelor. Expert: „Puţini oameni au înţeles că taxidermia este arta cea mai complicată din toate câte s-au întâlnit“

Cătălin Şchiopu este unul dintre cei mai valoroşi taxidermişti din ţară

Termenul „taxidermie“ provine din cuvintele greceşti „taxis” care înseamnă aranjare şi „derma” - piele. Taxidermia, cunoscută în România sub denumirea de împăiere, este meşteşugul prelucrării vertebratelor în scopul prezentării publice - muzee de stiinţe naturale, muzee cinegetice - sau particulare, sub forma de trofee de vânătoare.

Lectorul universitar dr. Cătălin Şchiopu, din Târgu Jiu, unul dintre cei mai valoroşi taxidermişti din România, ne introduce în această lume specială, care se află între ştiinţă şi artă. Potrivit acestuia, taxidermia poate fi aplicată la toate speciile de vertebrate, inclusiv la oameni. „Pentru practicarea taxidermiei o persoană trebuie să fie extrem de familiarizată cu anatomia, disecţia, sculptura, pictura şi prelucrarea blănurilor“, precizează Cătălin Şchiopu.

Conform acestuia, se disting două ramuri ale acestei discipline: rogue taxidermy şi taxidermia antropomorfică. 

„Rogue taxidermy, în traducere taxidermie poznaşă, este o varietate neştiinţifică a taxidermiei care se ocupă cu crearea unor animale naturalizate care nu există în realitate, ci doar  descrise în bestiarele din diferite timpuri şi epoci. Taxidermia antropomorfică este o varietate neştiinţifică a taxidermiei în care animale naturalizate sunt îmbrăcate în haine umane sau sunt prezentate ca şi când ar fi angajate în activităţi specifice oamenilor. Acest «stil taxidermic» a fost foarte adesea folosit în Anglia şi alte părţii ale vestului european în perioadele victoriene, dar se pot întâlni şi astăzi. Varietatea taxidermiei antropomorfice a fost popularizată de Herman Ploucquet, taxidermist din Stuttgart, când acesta a expus public la Marea Expoziţie din 1851, ţinută la Londra, cunoscută şi sub numele de Crystal Palace“, ne explică taxidermistul gorjean. 

Taxidermia, în timpurile străvechi

Taxidermia există din cele mai vechi timpuri. În preistorie, a fost folosită în arta vânătoarii pentru a realiza imitaţii ale animalelor ce erau folosite pe post de momeli. În Egiptul antic, tehnica a fost folosită în scop funerar. Astfel, în camera mortuală a faraonului se introduceau vieţuitoarele care îl inconjurase: pisici, şoimi, câini etc.

„În Grecia antică au fost făcute primele încercări de naturalizare a animalelor pe post de trofee de vânătoare, dând acestei activităţi şi denumirea de taxidermie. În perioada marilor colonizări, renaşte ideea de a conserva specimene, atât pentru colecţii cu unicate aduse din toate colţurile lumii, cât şi pentru accesul la cunoaştere destinat publicului interesat. Totodată, creşte interesul pentru natură, deschizând noi direcţii în setea de cultură a acelor vremuri,

ne-a spus Cătălin Şchiopu. 

Pictura şi sculptura, cooptate în taxidermie

La începutul secolului al XX-lea, taxidermia a cunoscut o dezvoltare importantă prin extinderea pluridisciplinară. Astfel, pictura şi sculptura au fost incluse în acest meşteşug deosebit.

„În secolul XIX, atenţia era concentrată asupra păsărilor, unele din ele existând bine preparate chiar şi astăzi în cutii de sticlă împreună cu frânturi din habitate. În schimb, mamiferele, ca preparate, nu reuşeau să se ridice la nivelul calitativ al păsărilor. La începutul secolului XX, un număr redus de oameni au înţeles că taxidermia este arta cea mai complicată din toate câte s-au întâlnit, şi nu încape în puterea unui singur om să redea toate detaliile unui animal viu pe un corp mort. 

Astfel, ei au recurs la toţi cei care aveau să le fie de folos pentru a realiza acele capodopere, oameni care în expediţiile lor au fost şi au văzut cum arată şi cum se comportă acele animale, pictori care să schiţeze în cel mai mic detaliu scene rupte din viaţa animalelor, sculptori care au adăugat pe modelele lor şi cele mai mici detalii musculare care să respecte proporţiile şi dimensiunile specimenelor în cauză, vene şi tendoane care până atunci au fost complet ignorate.

Taxidermia, aplicată şi la oameni 

Dezvoltarea tehnicii a permis ca taxidermia să se aplice inclusiv corpurilor umane. În urma cu mai mulţi ani, la Muzeul „Grigore Antipa“ a avut loc o expoziţie de corpuri umane. „Tehnica folosită în acest caz a fost «plastifierea», care este inovativă. S-a realizat în scop medical şi de cunoaştere pentru că prezintă toate elementele corpului uman“, precizează taxidermistul gorjean.