Povestea părintelui Aviaţiei Sanitare Române, strămoşul SMURD - Virgil Răduţescu, un medic care a participat la cele două Războaie Mondiale
0
Medicul Virgil Răduţescu, originar din localitatea gorjeană Novaci, ajuns la gradul de general al Armatei Române, a înfiinţat Aviaţia Sanitară Română, strămoşul SMURD de astăzi. Acesta a mai înregistrat o premieră în medicina românească, fiind cel care a pus bazele primelor spitale plutitoare.
Tatăl lui Virgil Răduţescu a fost inspector financiar, iar mama a lucrat ca învăţătoare. Părinţii lui au avut cinci copii. „Familia Răduţescu a apărut la Novaci în jurul jumătăţii secolului al XIX-lea. Ion Răduţescu, tatăl generalului, era originar de undeva din Arcanii-Gorjului, unde crescuse într-o familie cu mai mulţi copii ai soţilor Păuna şi pare-se Nicolae Răduţescu. Tatăl a plecat de mic de-acasă şi a lucrat o vreme ca şi copist pe la Tismana, în structurile de conducere ale Plaselor Ocolu şi Vulcan, apoi după satisfacerea stagiului militar a dobândit o slujbă ceva mai bună. În cele din urmă, ajunge la Novaci şi devine controlor (inspector) financiar. Pe vremea aceea, Novaciul era centru de plasă, ca unitate administrativă supralocală. Aici una dintre învăţătoarele şcolii din comună era Paulina Urechescu, fiica unor săteni din comuna Urecheşti, aflată undeva între Târgu Jiu şi Rovinari. Paulina studiase în şcoala primară a satului natal şi apoi la o şcoală de fete din Târgu Jiu, vreme în care, mama sa muncea pe la gospodăriile orăşenilor, pentru a-şi putea ţine copiii aflaţi acasă. Fie la Novaci, fie mai înainte la Târgu Jiu ori prin alte locuri, cei doi se cunosc şi se căsătoresc, având împreună la Novaci o familie cu cinci copii“, arată Adelin Ungureanu în lucrarea „Întâiul general al Novaciului. Părintele Aviaţiei sanitare române“, publicată în ediţia a XVII-a a volumului „Litua“.
A studiat radiologia şi ortopedia
Virgil Răduţescu a fost cel de-al doilea copil al familiei. S-a născut la data de 4 noiembrie 1888. A urmat liceul în Drobeta Turnu Severin şi a reuşit să intre printre primii la facultatea de medicină din Bucureşti.
„Anii de şcoală primară sunt parcurşi în Novaciul natal, iar liceul departe de casă, tocmai la Severin, într-una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ la acest nivel din Oltenia, fiind vorba de Liceul „Traian”. La un an după mişcările ţărăneşti din 1907, tânărul Virgil se prezintă la Bucureşti pentru a participa la concursul de admitere, organizat de către facultatea de medicină. Mare a fost surpriza pentru familia sa, iar vestea se răspândit repede de-a lungul Gilortului, cât îi Novaciul de lung, că băiatul învăţătoarei Paulina Răduţescu intrase printre primii la medicină. Cinci ani mai târziu, tânărul Virgil era absolvent al facultăţii, spre bucuria tuturor apropiaţilor, inclusiv a celor ce-i fuseseră profesori şi colegi în anii de studii“, consemnează Adelin Ungureanu.
În anul 1915, Virgil Răduţescu a obţinut dreptul de liberă practică a medicinei în ţară. A ales să studieze radiologia, în paralel cu ortopedia, care era o ştiinţă relativ nouă.
În timpul studenţiei, s-a luptat cu eradicarea unei epidemii de holeră
Virgil Răduţescu s-a făcut remarcat încă din anii studenţiei, când s-a luptat cu eradicarea unei epidemii de holeră. A fost decorat pentru meritele sale cu „Crucea Meritul Sanitar”. „Încă din anii studenţiei, înainte cu un an ca lumea să intre în cel mai mare confl ict armat de până atunci, Răduţescu este desemnat să meargă în Plasa Segarcea unde izbucnise o mare epidemie în rândul populaţiei autohtone. Acolo pune bazele unui Lazaret de holerici şi porneşte mai mult singur prin satele de câmpie pentru a vaccina toată populaţia şi pentru a ţine sub control sănătatea oamenilor. În cele din urmă munca tănărului student gorjean şi a întregului colectiv dă roade, mai ales că se desfăşura în condiţii pline de neajunsuri şi igienă precară. Ulterior este decorat cu „Crucea Meritul Sanitar” şi felicitat personal de către Doctorul Cantacuzino.
Tot ca student, a participat şi la Războiul din 1913, încheiat cu pacea de la Bucureşti, în urma căruia Cadrilaterul revenea teritoriului românesc.
Specializare în Franţa
Virgil Răduţescu a fost implicat în tratarea şi evacuarea răniţilor din linia frontului de la Mărăşeşti. După terminarea războiului, a fost încadrat ca medic la Spitalul Militar din Bucureşti, iar după câţiva ani a fost selecţionat să participe la o specializare medicală în capitala Franţei. „Iniţial, aceasta trebuia să dureze până la un an şi jumătate, însă datorită implicării în activitatea din Paris şi a insistenţelor medicilor francezi, stadiul de practică s-a prelungit succesiv depăşind trei ani de zile. Acolo, în Clinica de chirurgie şi ortopedie coordonată de profesorul Duval, căruia-i va rămâne apropiat şi recunoscător toată viaţa, îşi perfecţionează cunoştinţele teoretice şi practice. Lucrează alături de zeci de specialişti francezi la Spitalul Vaugirard şi, pe lângă activitatea medicală propriu-zisă, începe şi activitatea de cercetare în domeniul ortopediei, participând la conferinţe şi efectuând studii şi experimente. Cu un an înainte de reîntoarcerea în România, statul nostru îl desemnează ca şi coraportor al delegaţiei României la cel de-al III-lea Congres internaţional de medicină şi farmacie militară Paris-1925, raportul ştiinţific fiind întocmit prin colaborarea dintre medicii francezi şi români“, notează Adelin Ungureanu.
Înfiinţează primul Serviciu de chirurgie-ortopedie militară
După ce a revenit în ţară, medicul originar din localitatea gorjeană Novaci îşi reia activitatea medicală la Spitalul Militar din capitală, unde a avut iniţiativa înfiinţării unui Serviciu de chirurgie-ortopedie militară, o astfel de secţie neexistând în România la vremea respectivă, însă solicitarea acestuia este respinsă. Nu se dă bătut şi cinci ani mai târziu reuşeşte să înfiinţeze această secţie. „După întocmirea întregii documentaţii se înfăţăşează, la 12 mai, atunci când prinde momentul oportun, personal, ministrului de război, căruia-i explică nu doar consistenţa, ci şi însemnătatea unei secţii sanitare de chirurgie ortopedică. Prin D.M. nr.600 din 25 mai 1932, în cadrul Spitalului Militar din Bucureşti se înfiinţa Serviciul Chirurgie-ortopedică, funcţionând ca prim serviciu specializat în acest domeniu al armatei române. Primul şef al serviciului nou înfiinţat era numit, doctorul Răduţescu din Novaci. În paralel, acesta obţine şi califi carea de medic balneolog definitiv, ocupându-se în anii următori de efectele apelor lacurilor de la malul mării, precum şi activitate didactică fi ind pentru câţiva ani şi cadru didactic, atât la Şcoala de aplicaţiuni sanitare pentru medici, cât şi în cadrul Societăţii naţionale «Crucea Roşie»“, arată Adelin Ungureanu.
S-a dedicat combaterii afecţiunilor paludice
Doctorul Răduţescu a coordonat timp de patru ani activitatea medicală la divizie militară de lângă Bucureşti, unde s-a dedicat eradicării afecţiunile paludice, o boală infecţioasă transmisă, în general, prin înţepături, din rândul personalului militar.
„Vreme de patru ani doctorul Răduţescu este detaşat ca Medic de Comandament, coordonând activitatea medicală la o divizie militară foarte numeroasă de lângă Bucureşti. Descoperă aici ceva ce-l îngrijorează imens. Ştia de afecţiunile paludice ale celor ce trăiau ori satisfăceau diverse stagii: soldaţi, gradaţi, familiile lor, personalul angajat sau localnicii din jur. Gravă era şi extincţia boli, militarii după ce se reîntorceau acasă, răspândeau afecţiunea în vetrele satelor natale. Porneşte o muncă ambiţioasă, iar cu ajutorul doctorilor din subordine, an de an numărul îmbolnăvirilor scade considerabil, iar către 1937, statisticile indicau faptul că boala era doar rar diagnosticată“, mai consemnează Adelin Ungureanu.
Aviaţia sanitară, strămoşul SMURD
Virgil Răduţescu fost numit în funcţia de medic şef al Marinei militare, după care este numit director general al Direcţiei sanitare din cadrul Ministerului aerului şi marinei. Din această funcţie, a înfiinţat Aviaţia Sanitară română, iar primele avioane sanitare româneşti se înălţau de pe Aeroportul Băneasa.
„În anul 1938, dr. Virgil Răduţescu devine medicul şef al Marinei militare. Specializările sale în domeniul chirurgiei, al ortopediei şi al balneorologiei, precum şi rezultatele obţinute îl recomandau pentru această funcţie. Un an mai târziu trece de la medicina marină la cea aeronautică. Este numit Director general şi urmează să coordoneze activitatea Direcţiei sanitare din cadrul Ministerului aerului şi marinei. Din această funcţie începe lupta pentru realizarea unui serviciu de aviaţie sanitară, practic un precursor sub alte dimensiuni al SMURD-ului de astăzi. Dacă pentru celelalte iniţiative, şefii îi mai puseseră tot felul de piedici, aşa încât durase ani de zile pănă la fructificarea iniţiativelor sale, acum, din noua funcţie ministerială, în colaborare excelentă cu ministrul, la 12 ianuarie 1940 înregistra documentaţia necesară înfiinţării Aviaţiei Sanitare române, cu atribuţii de intervenţie rapidă şi în zone greu accesibile pentru tratarea de urgenţă, ridicarea şi transportatea bolnavilor ori a accidentaţilor, către centre medicale specializate. Nu durează nici două săptămâni, iar conducerea ministerului decide înfiinţarea serviciului care va avea ca obiect de activitate transportul aerian sanitar al oamenilor răniţi ori bolnavi foarte grav. La puţine zile, primele avioane sanitare româneşti se înălţau de pe Aeroportul Băneasa“, precizează Adelin Ungureanu.
Înfiinţează aşa-ziselor Spitale plutitoare
După ce a pus pe picioare Aviaţia Sanitară, medicul gorjean va marca o altă premieră: înfiinţează aşa-zisele Spitale plutitoare.
„Medicul V. Răduţescu, după ce pune pe picioare, mai exact deschide orizontul ridicării spre cer a avioanelor militare sanitare, îşi îndreaptă atenţia către asistenţa sanitară de pe întinsul apei. Dr. Răduţescu ia iniţiativa înfiinţării aşa-ziselor Spitale plutitoare şi se ocupă personal de reamenajarea şi dotarea navelor: Principele Mircea şi Principele Carol cu săli de operaţie, aparatură chirurgicală, paturi, personal specializat şi toate câte erau necesare funcţionării unei unităţi spitaliceşti, pe întinsul apelor“, remarcă Adelin Ungureanu.
A participat la cel de-Al Doilea Război Mondial
Doctorul Răduţescu a fost prezent pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. „În 1942 este alături de Armata de uscat. În plin război decide şi acţionează pentru înfiinţarea unor spitale de campanie, dându-şi seama de eficienţa sporită în tratarea răniţilor acestor unităţi, dacă se intervenea pe cât de repede posibil. Realizează aceste unităţi la Astaban în Crimeea şi la Marfovka în Peninsula Cherci în mai 1942 sau doi ani mai târziu la Bacău. Tot în 1944, Doctorul Virgil Răduţescu, în vârstă de 56 de ani, după ce trecuse prin toate gradele militare, îl obţine pe cel de General al Armatei Române“.
Se încarcă comentariile...
