FOTOGALERIE Face sculpturi din crengi și rădăcini

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Crengile, rădăcinile și chiar lemnele de foc sunt transformate de un pensionar gorjean în adevărate opere de artă. Amos Moruşcă are 62 de ani şi a lucrat aproape trei decenii ca inginer la Uzina Mecanică Sadu.

Casa artistului popular din comuna gorjeană Turcinești este plină de statuete cu chipuri de oameni supăraţi, trişti, zâmbitori sau gânditori. Toate sunt făcute din crengile sau rădăcinile găsite prin pădure sau din lemnele de foc. Amos Morușcă lucrează cam o zi întreagă ca să transforme lemnul într-o figurină care transmite o anumită emoție. Ideile se nasc de cum vede lemnul pe care urmează să-l cioplească. În mod paradoxal, deși a realizat mii de statuete, acestea sunt unicat și nu a făcut nici măcar două lucrări identice. „Am acasă o sută și ceva de lucrări pe care urmează să le vând. Cred că am făcut până acum câteva mii de sculpturi. Lemnul îl găsesc prin pădure. Lucrez pe crengi și rădăcini de diverse forme. Acum, am luat o mașină cu lemne pentru foc și am găsit multe materiale pe care le pot lucra. Cel mai bine se lucrează lemnul de nuc și de fag pentru că nu crapă. De pildă, dudul crapă în timp, iar lemnul de cireş face mici găuri în lucrare. Nu am un atelier propriu-zis. Când este frumos lucrez afară, iar în rest în casă. Am câteva dălți, bricege și un fierăsătrău.  Mai folosesc și toporul. Nu mă gândesc înainte de a vedea lemnul la cei voi face. Lemnul și forma lui mă inspiră. Trebuie să ai imaginaţie bogată, dexteritate şi plăcere în a le face. Pentru asta nu-ţi trebuie carte, ci pur şi simplu talent. Eu am văzut că pot ciopli şi da viaţă crengilor de copac şi am continuat să lucrez. Am făcut și figuri de animale“.

40-50 de lei pentru o statuetă la care lucrează o zi întreagă

Pensionarul nu lucrează pentru bani, ci pentru că așa simte. Nu își vede viața fără dălțile sale și figurinele pe care le realizează. Merge să le vândă în targul auto din Târgu-Jiu. Pentru Amos Morușcă nu contează foarte suma primită pe lucrările sale, ci emoția pe care o vede pe chipul celui care se oprește și le privește. Își vinde o sculptură la care a lucrat o zi întreagă cu numai 40-50 de lei.  Rar s-a întâmplat să primească pe o lucrare câteva sute de lei. Inginerul pensionar și-a expus lucrările în cadrul mai multor expoziții: „Am avut multe lucrări expuse la Craiova, la Galeriile Fondului Plastic, unde s-au vândut foarte bine și au fost apreciate. Am dus multe la magazinul Bega din Timișoara, dar și la magazinul Unirea din București. Și în Târgu-Jiu am vândut la două magazine. Au fost cumpărate toate. Acum merg mai mult în târgul de mașini din Târgu-Jiu, pentru a le vinde. Nu mă interesează foarte câți bani primesc, pentru mine este important să văd că omul simte o mulțumire. Am dat o lucrarte și cu trei sute de lei. Era tot o figură , dar am găsit o rădăcină cu o piatră în ea. A fost ceva deosebit. Am mai vândut lucrări și cu o sută de lei“.

Click pe poeze pentru a vedea FOTOGALERIA

image
image
image

Printre clienții săi s-au numărat o familie de nemți, precum și un italian care s-a stabilit în comuna în care locuiește. „A venit în târgul de mașini o familie de nemți, care a fost impresionată de lucrările mele. M-au întrebat unde stau și au venit de trei ori acasă. u cumpărat cam tot ce aveam, peste o sută și ceva de lucrări. Mi-au spus că au un magazin în Germania și vor să le vândă acolo. Și un italian care trăiește în Turcinești a fost foarte interesat de ceea ce fac. A venit și a cumpărat multe sculpturi. Eu lucrez în continuare, pentru că nu pot să stau. Cioplitul este viața mea“, ne povestește artistul din Turcinești.

A supraviețuit unui accident de muncă

Amos Morușcă este născut în comuna Pregalde, din județul Alba. Aici a început să cioplească lemnul, pentru că această activitate reprezenta o tradiție în satul lui. „De mic am făcut diferite obiecte dimn lemn. Am învățat singur. Pe la șapte ani, făceam ciomege, fluiere sau moriști. În sat erau mai mulți care lucrau și făceau astfel de obiecte“, își amintește pensionarul. La vârsta de șapte ani a plecat împreună cu părinții în localitatea hunedoreană Brad. „Acolo am făcut școala și liceul, pentru că părinții lucrau la combinat. După vârsta de 12 ani, la școala din Brad am avurt un profesor de tâmplărie, care m-a învățat să lucrez cu dalta și cu fierăstrăul. Am intrat la Facultatea de mecanică din Timișoara, iar, după absolvire, la vârsta de 23 de ani, am fost repartizat în județul Gorj, la Uzina Mecanică Sadu. În timpul liceului și al facultății nu am sculptat, pentru că nu aveam timp. În perioada în care am lucrat la uzină, mi-am făcut singur diferite obiecte de mobilier pentru casă“, ne relatează Amos Morușcă. A lucrat în condiții foarte periculoase, la secția de muniție, și chiar a fost victimă a unui accident de muncă. „A luat foc pulberea și am suferit arsuri pe fața și mâini. Din fericire nu am rămas cu sechele și am putut să lucrez“, ne spune artistul. A început să realizeze figurine și diferite sculpturi după ce a ieșit la pensie, în anul 2000, și s-a retras în comuna Turcinești.

Pasionat de literatură

Pe lângă dragostea pentru lemn, Amos Morușcă mai este pasionat și de literatură. În anul 1999 a participat la Festivalul Național de Literatură «Tudor Arghezi», unde a câștigat locul I. Premiul a constat în publicarea unei cărți de poezii. „Am publicat un singur volum de poezii de dragoste, în anul 1999, sub pseudonimul Romulus Roca. Manuscrisul a fost premiat la cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură Tudor Arghezi. Am scris proză şi versuri pentru diverse ziare şi reviste literare, printre care «Luceafărul», «Ramuri», «Tribuna», «Columna» şi «Literatorul»“, încheie meşterul Moruşcă.

Târgu-Jiu

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite