Regula nepotismului, rostită de Neagoe Basarab, ignorată în România 500 de ani: „Un domn adevărat nu i se cade să aibă rudenii, ci numai slugi drepte“

Neagoe Basarab a fost domnul Ţării Româneşti între 1512 şi 1521 FOTO wikipedia.ro

Dacă în 1513 „Principele” lui Nicolo Machiavelli a devenit prototipul politicianului modern din Occident, “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, lucrare care a fost scrisă între 1516-1521, devine prima carte din Europa de Est care abordează teme moralizatoare alături de cele de teorie politică, gândire socială, îmbinate cu puternice accente de meditaţie lirică şi reflecţie filosofică.

“Învăţăturile” sunt adresate de domnitorul Neagoe Basarab (1459-1521) atât fiului său cât şi şi celorlalţi succesori la domnie. Lucrarea împrumută pasaje din Biblie, din "Viaţa Sfinţilor Constantin şi Elena", "Varlaam şi Ioasaf", "Fiziologul" şi părţi din "Umilinţa" lui Simion Monahul sau "Omiliile" lui Ioan Hrisostomul şi ale lui Efrem Sirul.

Tălmăcirea din slavonă în limba română este datată în prima parte a secolului al XVII-lea (înainte de 1634), fiind, se pare, o iniţiativă a cărturarului Udrişte Năsturel. Cea mai valoroasă este partea a doua (cap V - XI) ce cuprinde sfaturi adresate de Neagoe fiului său Theodosie, precum şi celorlalţi succesori la domnie. Ele sintetizează principiile politice şi etice ale domnitorului, recomandări privind organizarea armatei, a divanului de judecată, a modului de comportare faţă de supuşi.

Ce i-a transmis domnitorului fiului său Theodosie

“Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta. O, câta iaste de multa mila ta, Doamne, si gândul si cugetul tau, care ai spre noi oamenii! O, mare taina si minunata! O, cine va putea spune toate puterile tale si lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multa, lacui întru noi oamenii si sa arata noao. Dumnezeu fu în ceriu si om pre pamântu si într-amândoao desavârsit. Si pre om si-l facu fiiu iubit si mostean împaratiii sale. O, mare iaste taina întelepciunii tale Doamne, care fu spre noi oamenii...”

Partea a doua

Este adresată “Fătul mieu Theodosie şi voao cinstiţilor şi dulcilor miei domni, care veţi fi în urma noastră domni şi biruitori ţărâi aceştiia, aşijderea şi dumneavoastră, iubiţii miei boiari”

Acest pasaj se aplică extrem de bine şi în zilele noastre, întrucât administraţia publică este plină de angajaţi care şi-au găsit un loc de muncă prin “grija” rudelor.

“Iată, feţii miei şi aleşii lui Dumnezeu şi unşii lui, şi de aceasta, cât mă putui pricépe, vă învăţ: cum şi în ce chip să cade domnului să-şi tocmească boiarii. Când veţi vrea să puneţi boiari, nu să cade să căutaţi căci vă vor fi rudenii, pentru acéia să-i puneţi, că acéia iaste făţărnicie. Că dar de veţi fi avându rudenii multe, sau de vor vrea rudeniile tale să aibă cinste şi socoteală mai multă decât alţii, cum s-ar zice, toate măririle pre dânşii să razime, ci nu iaste bine. Căci că cel ce va să fie domn adevărat, aceluia nu i să cade să aibă rudenii, ci numai slugi drépte. Iar slugile care vor fi săraci şi să vor fi nevoit de vă vor fi slujit cu dreptate, voi să-i daţi îndărăt şi să căutaţi numai rudelor voastre? Sau de vor zice cineva: «Noi suntem feciori de boiari, ci nu să cade să ne scoţi pre noi şi să pui pre cei săraci, să fie mai nainte de noi». Dar de vei fi avându neam şi rudenie multă şi va fi plini de hlăpie şi neomenie şi nu vor fi harnici, sau den feciorii de boiari, de vor fi fost părinţii lor oameni buni, iar ei vor fi nevrédnici, décii de ce treabă vă vor fi? Crez, ştii, că nu te-au ales nici te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu, ca să fii tuturor dreptate. Iar aceasta iaste adevărat: de vor fi rudeniile tale şi feciorii de boiari oameni buni de treabă şi de folos, foarte va fi lucru bun când vor fi ei la cinste şi la boerii, că aceasta nu zic eu că iaste vreun lucru rău, ce bun şi să cuvine."

PILDA CU PORUMBELUL

"Porumbul iaste o pasăre mai bună şi mai întreagă decât toate păsările. Şi când mérge să să hrănească şi apucă grăunţul cu gura şi nu-l înghite, ci-l ţine în gură şi să păzéşte şi caută să nu cumva să să lase la dânsul uliul şi să-l prinză. Déacii, deaca vede că nu iaste uliul deasupra lui, atuncea el înghite grăunţul.

Iată, acesta fiind o pasăre, vedeţi cum să străjuiaşte şi să păzéşte, ca să nu piiae cumva făr’ de vréme. Aşa şi voi, fraţilor şi feţii miei, înţelégeţi pildă de la acest porumbu şi vă învăţaţi şi vă dăşchideţi ochii şi vedeţi că vine uliul, adecă ceasul morţii. Şi când şădeţi la masă, de vă veseliţi cu mâncări şi cu băuturi, nu faceţi vorbe şi cuvinte dăşarte şi făr' de ispravă, ci priveghiaţi şi vă gătiţi, că nu ştiţi în ce ceas va veni moartea. Pentr-acéia totdeauna să vă fie gândurile şi cugetele la Dumnezeu, şi vă întăriţi cu cuvintele lui Dumnezeu, şi vă străjuiţi cum să străjuiaşte porumbul de vânătoriia uliului. Că cum iaste uliul porumbilor, aşa ne iaste şi noao ceasul morţii."

Cine a fost Neagoe Basarab

Neagoe Basarab a fost domnul Ţării Româneşti între 1512 şi 1521. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, iniţierea în cele şapte arte liberale]. Cunoştea limbile latină, greacă şi slavonă.

A călătorit prin câteva ţări din Europa centrală şi prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcţii în structurile statale ale Ţării Româneşti. După ce a urcat pe tronul Ţării Româneşti (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să menţină relaţii de prietenie cu Ungaria.

A încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneţia şi Roma, şi chiar să medieze conflictul dintre creştinii ortodocşi şi catolici. Continuă viziunea şi obiectivele politice iniţiate de Ştefan cel Mare şi încearcă să realizeze o coaliţie a statelor răsăritene împotriva expansiunii turceşti.

Neagoe Basarab a făcut donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe (în Ţara Românească şi în toate ţările din Balcani). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, în jurul căreia s-a născut legenda Meşterului Manole.

wikipedia.org