Filofteia Stana ţese la război ca să se recreeze

Tanti Nataliţa s-a apucat de această îndeletnicire la 26 de ani, fiindcă avea nevoie de bani să-şi crească cei doi copii.

A trăit în buricul satului, cum îi place să spună. În locul unde tradiţia şi obiceiurile populare au dăinuit până târziu. De copilărie, îşi aduce aminte ca fiind cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale. „Atunci, nu ştiam de nicio grijă. Aveam de toate. Parcă şi aerul era mai curat. Băteam dealurile astea. Mergeam la şezători. Ascultam poveşti spuse cu mult har de bătrânii satului”, îşi aminteşte Filofteia Stana. Dragostea pentru brodat, pentru ţesutul la război a venit mai târziu. Avea 26 de ani, doi copii şi o mulţime de greutăţi care mijiseră la orizont. A hotărât să se apuce de ţesut. „Nu am avut încotro. Trebuia să-mi cresc copilaşii, să-i îmbrac, să-i dau la şcoală. La început, meseria a venit ca o obligaţie. Nu pot să spun că-mi plăcea. Am învăţat de la mama, de la bunica şi, uite, de atunci, lucrez continuu. Nu pot să mă mai las de îndeletnicirea asta. Mi-a intrat în suflet, în sânge”, spune tanti Nataliţa. A lucrat ani mulţi pentru Cooperativa „Arta Populară” de la Izvoare. Produsele de aici, majoritatea executate manual, erau trimise la export. „Ţeseam şi noaptea, la lumina lămpii. Era cerere mare. Acum, parcă s-a pierdut totul. Noroc că mai suntem noi, ăştia pasionaţii, care ducem tradiţiile mai departe, altfel s-ar termina cu totul”.

Străinii apreciază iile româneşti
Iile, ştergarele, cămăşile şi alte obiecte cu motive populare ieşite din mâinile lui tanti Nataliţa au ajuns până în cele mai îndepărtate colţuri ale Europei, ba chiar şi în America. „Străinii apreciază mai mult decât noi obiceiurile româneşti. Mă uit la ei că sunt bucuroşi, cuprinşi de emoţie când văd portul nostru tradiţional, când văd cămăşile noastre înflorate. Mulţi nu le cumpără doar aşa, ca amintire. Se îmbracă cu ele. Le place să fie costumaţi româneşte”. Filofteia Stana participă cu drag la toate târgurile cu specific popular care se organizează în judeţ şi în ţară. „Merg cu plăcere. Mă simt bine când vin oamenii şi admiră ceea ce fac, când observă că ştergarele mele sunt mai ieftine decât cele din magazine şi sunt lucrate manual, cu migală şi dragoste”, spune tanti Nataliţa. Nu are un program de lucru. De fiecare dată când vrea să se recreeze, să se destindă, se aşează în faţa războiului de ţesut şi se ridică abia după ce termină iia sau ştergarul.

Întrebări şi răspunsuri:
Mai sunt femei în sat care se ocupă cu ţesutul?
Nu prea. După ce s-a desfiinţat „Arta Populară”, rând pe rând au început să renunţe. Şi-au găsit alte locuri de muncă, alte preocupări. Au uitat de războiul de ţesut. Aproape că nici nu mai găseşti în sat asemenea unelte.

Tinerii par preocupaţi de meseriile tradiţionale?
Deloc. Mulţi au plecat la muncă în străinătate sau la oraş. Nu mai sunt fetele răbdătoare cum eram noi odată. Am încercat, împreună cu directoarea de la Căminul Cultural, să facem un atelier, să le deprindem pe copile cu ţesutul la război, cu broderia. E greu.

Ce îi place:
„Îmi place să-i văd pe copii zâmbind. Îmi place să aud lucruri frumoase. Îmi plac cercurile unde se adună cei mici să înveţe din tradiţia noastră”, spune tanti Nataliţa.

Ce nu îi place:
„Nu îmi place bârfa. Nu îmi plac lucrurile de mântuială. Nu îmi place când aud de scandaluri, bătăi. Nu îmi place că se fură. Sufăr când văd că se pierde tradiţia, când văd că tinerii uită de valorile noastre”, afirmă Filofteia Stana.

Profil:
Nume: Filofteia Stana
Născută: 8 decembrie 1943
Studii: Patru clase primare
Familie: Doi copii: Ion şi Camelia-Elena