Denisa Bobeică, producătoare şi colecţionară de ii româneşti: „Sunt foarte bucuroasă că tinerii din ziua de azi au început să îmbrace ia“
0
Denisa Bobeică este una dintre păstrătoarele tradiţiilor româneşti. Preocuparea pentru portul popular a determinat-o să se apuce de confecţionat ii. Obiectele sale vestimentare au ajuns chiar şi peste hotare, acolo unde românii le îmbracă cu mare cinste.
Denisa Bobeică (42 de ani) are studii în design vestimentar, a terminat facultatea de management şi acum urmează un doctorat în istorie. Lucrează cu ţesătorese din tot judeţul Dâmboviţa şi creează porturi tradiţionale dâmboviţene pe care le vinde în magazine de artizanat. Ca să păstreze autenticitatea iilor şi poalelor pe care le face, Denisa lucrează numai la războiaiele vechi de ţesut, pe care le-a moştenit multe dintre ele.
“Am început prin a colecţiona şi apoi am început să şi produc. Asta se întâmpla în urmă cu peste 20 de ani. Mergem pe promovarea şi păstrarea tradiţiiolor. Avem ii vechi duăc are preluăm modele şi facem ia nouă, modernă, de purtat toată ziua. Ia veche era cea preţioasă, care era lucrată îndelung, cu migală, pentru purtat la sărbători, nu era o confecţie pe care să o porţi toată ziua. Noi ne-am îndreptat către modern, cum e şi firesc, pentru că nu putem o aşa ie preţioasă să o spălăm imediat ce se murdăreşte”, explică Denisa Bobeică.
Lucrează cu pânză topită, cu cusătură manuală stilizată dar şi cu bumbac 100%. “Iile sunt stilizate ca cele vechi, cu acelaşi tip de elemente de îmbinare, numai că sunt ornate multicolor şi adaptate la partea practică a zilelor în care trăim. Folosim şi bumbac 100%, iar materialul nici nu mai necesită călcare. Sunt frumoase, sunt uşor de purtat vara. Avem şi cămăşi pentru bărbaţi, frumos stilizate şi dau bine şi la tineret pentru că se pot purta la blugi, cusute cu nuanţe de albastru în jurul gâtului, cu guler, fără guler”, spune iubitoarea tradiţiei.
Motive inspirate din mai multe zone
Creatoarea de porturi poplare adună motive inspirate din toate zonele de pe Valea Dâmboviţei, de la Tătărani, Căprioara, Izvoarele, Malu cu Flori sau Pucheni.
“Modelele le luăm din iile vechi, din Muntenia, pentru că aici lucrăm noi în mod special, dar preluăm mici elemente şi din alte zone ale ţării, pentru că în zona Moldovei au alete tipuri de cusături şi ronamente, aşa din Argeş etc. Important e să iasă frumoase şi să poată fi purtate. Nu am un atelier al meu. Am diferite colaboratoare şi ele lucrează la domiciliu. Este cel mai uşor din punct de vedere economic, pentru că un atelier organizat presupune cheltuieli mari mai ales pe perioada de iarnă. Intenţionez să deschid un atelier, dar numai de cusături, nu de ţesături”, mărturiseşte ea.
Recunoaşte însă că producţia de articole de artizanat este grea şi presupune foarte mult efort şi muncă de căutare, iar profitul nu este prea mare.
“Nu pot să îi spun afacere, pentru că nu câştig mare lucru. Ce scot, investesc în materiale, ca să pot face şi alte cosumaţii. Comenzile nu sunt ritmice. Lucrăm în funcţie de comenzi, pe care le primi cel mai mult pe on-line”
Rochie de mireasă din pânză ţesută
Vrea ca de anul acesta să se axeze mai mult pe prezenţa la târgurile internaţionale pentru că, spune ea, străinii sunt fascinaţi de porturile populare munteneşti. O ie costă şi câteva sute de lei. “Avem şi nişte rochii din ţesătură, sunt mai preţioase. Am model din mătase şi pot fi purtate inclusiv la nuntă. Am realizat şi o rochie de mireasă din pânză ţesută în casă cu proderie de mătase. E vorba de o mireasă româncă stabilită în Grecia. A vrut neapărat să aibă ceva tradiţional la eveniment.
Preţuri cuprinse între 40 şi 300 de lei
Preţurile pentru bluzele din pânză topită pornesc de la 40 de lei şi pot ajunge până la 150 de lei, iar iile din bumbac se vând cu 300 de lei. “Depinde de cât de cusută este ia. Intervine migala. Noi nu mai suntem competitivi pentru că au intervenit acele ii de India, de Pakistan, de China care seamănă foarte tare cu iile noastre şi ne iu pâinea. Preţurile lor sunt la jumătate faţă de alte noastre. În fiecare vară avem o desfacere în târgurile de specialitate. Vin şi cumpără de la noi şi din Ungaria, Austria, Germania. De exemplu, am fost an de an la Palatul Şuţu unde era un târg de profil şi aveam cllienţi care veneau special să cumpere de la noi”, mai spune Denisa Bobeică.
Ce înseamnă ia pentru ea
“Ia reprezintă portul nostru popular. Fiecare om trebuie să ştie de unde vine şi cred că noi ne identificăm cu această ie care vine din străbuni, indiferent că este ia de femeie sau cămaşa bărbătească. Sunt foarte bucuroasă că tinerii din ziua de azi au început să îmbrace ia. Înseamnă că profesorii promovează această tradiţie la ore. Mai sunt şi o serie de prezentatoare tv care îmbracă ia la emisiuni şi asta nu face decât să mă bucure”.
Ie veche de 150 de ani
“Cea mai veche ie face parte din colecţia personală. E vorba de un costum popular de la bunica mea, care şi ea la rândul ei l-a primit ca dar de nuntă. Are peste 150 de ani. Cu fota chiar mă îmbrac. Cu ia nu mă mai pot îmbrăca pentru că s-a deteriorat”, adaugă creatoarea.
Se încarcă comentariile...
