Cum se salvau copiii de deochi la 1700: „Doica nu uită să facă un semn negru pe frunte“. Metode moderne de protecţie împotriva încă temutului blestem

Culoarea roşie sau un talisman din coarne de rădaşcă sunt buni apărători împotriva deochiului

Ni s-a întâmplat tuturor să fim deochiaţi sau cel puţin am auzit persoanele de lângă noi văitându-se că au fost deochiate. Deocamdată nu se cunoaşte un termen ştiinţific pentru deochi, iar leacurile sunt cele mai multe băbeşti.

Cum ne dăm seama că am fost deochiaţi

Cele mai întâlnite simptome de deochi sunt durerile puternice de cap, urmate de căscat îndelung. Adesea, pot apărea şi alte simptome precum ţiuitul în urechi, febră, stari de vomă, transpiraţii sau hemoragii nazale.

Practica a demonstrat că se pot deochia şi plantele, animalele, vitele, culturile sau recoltele. Dacă nu se tratează prin rugăciune sau descântec omul sau animalul, se îmbolnăveşte şi moare. Pământul se crapă, iar sticla plesneşte. 

Cum să ne ferim de deochi

"Ptiu, ptiu să nu-i fie de deochi" este o expresie auzită de multe ori în copilărie. Părinţii noştri o ştiau de la părinţii lor şi, tot aşa, oamenii se feresc de deochi cum cred ei mai bine. O metodă sigură este rugăciunea “Tatăl nostru”, spusă de trei ori în gând, cu mâna pe capul persoanei afectate, spun practicile creştin-ortodoxe.

„Fugi deochi dintre ochi, din gene, din sprâncene, din vârful nasului, din maduva oaselor, din crestetul capului si du-te unde cocosul nu cânta, unde popa nu toaca, acolo te-asteapta cu mesele întinse, cu faclii aprinse si lasa-l/las-o pe (numele persoanei) curat/a, luminat/a, cum Dumnezeu l-a/a lasat/-o, Amin!”.

În urmă cu sute de ani, cei mici erau “păziţi” de deochi cu un semn negru pe frunte. Practica era întâlnită în Valahia, la 1700.

“Copiii sunt îmbăiaţi zilnic pînă la vârsta de 7-8 ani. Doica nu uită să facă copilului un semn negru pe frunte contra deochiului. Leagănele sunt necunoscute în Valahia, dar se întrebuinţează un fel de cutie de lemn, pătrată, cu fund de pânză tare, peste care e aşternut un postav roş, apoi perna şi învelitoarea copilului. Cutia e prinsă de un piron în tavan, prin patru coarde roşii în formă de piramidă, iar dădaca, din patul ei, leagănă cutia când copilul se deşteaptă. Casele sunt foarte curate, şi prin odăi sunt împrăştiate ierburi mirositoare ca pelin, rută, jaleş, mintă, cimbru Şi alte ierburi, care împrăştie un miros plăcut şi sănătos” – notează florentinul Del Chiaro, secretarul lui Brâncoveanu, în cartea sa intitulată “Calatori straini despre Ţarile Române”.

Atenţia cu care copiii erau feriţi de deochi şi cu sute de ani în urmă este justificată. Ei sunt cei mai vulnerabili în faţa adulţilor care îi pot deochia şi fără să vrea. O altă credinţă spune că cei mici trebuie să poarte un obiect din aur şi să nu uite în oglindă până la vârsta de un an, pentru că se pot deochia singuri.

De asemenea, culoarea roşie sau un talisman făcut de 2,4 sau 6 coarne de rădaşcă sunt buni apărători împotriva deochiului.  

Fugi ochi de deochi Ieşi şi fugi  din calea lui...  (se rosteşte numele  celui deocheat)  Pe pământul pustiu Unde vântul nu bate Unde câinii nu latră Şi cocoşii nu cântă. Amin!

Deochiul, acţiune a diavolului

Sfantul Vasile cel Mare spune în învăţăturile sale că deochiul este o actiune a diavolului savarsita de oamenii pizmasi." 

"Risipeste orice lucrare a diavolului, orice atac drăcesc."

Tocmai de aceea, preoţii cred că singura apărare, şi cea mai bun, împotriva deochiului, este rugăciunea, iar acţiunea diavolului poate vătăma pe oricine care este lipsit de apărare, care nu este înzestrat cu armele necesare înfruntării diavolului ş a meşteşugirilor sale: rugăciunea, postul, spovedania şi Dumnezeiasca Împărtăşanie.