Cum caracteriza secretarul lui Brâncoveanu frumuseţile şi bogăţiile Munţilor Bucegi. „Mine de aur, argint şi alte metale zac în pământ“

0
0

Munţii Bucegi au fost şi sunt un izvor nesecat de legende şi comori. Unele ascunse, altele la vedere. Chiar secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, italian de origine, a văzut cu ochii săi aceste bogăţii.

Secretar pentru limbile apusene al domnitorului Constantin Brâncoveanu, florentinul Anton Maria Del Chiaro ne-a lăsat una dintre cele mai amănunţite descrieri despre trecut Ţării Româneşti. Secretarul Del Chiaro a scris opul “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” (Venetia, 1718).

"Munţii mai cunoscuţi din Valahia sunt Buceciul, foarte renumit în popor şi de unde izvorăşte râul Prahova, cu două ramificaţii: una curge în Ungaria şi cealaltă în Valahia, vărsându-se apoi în râul Ialomiţa, care şi el izvorăşte din muntele Bobul. Un alt munte se numeşte Lăuta, al patrulea Pietroasa şi al cincilea, muntele Craiului; se cunosc apoi munţii Buzăului şi în sfârşit muntele Istriţa. De Rucăr am amintit mai sus. Toţi aceşti munţi sunt vecinie verzi şi acoperiţi de brazi", a notat italianul în lucrarea sa.

Secretarul a vorbit şi despre bogăţiile naturale care se regăsesc în munţii "vecinie verzi".

"Sarea se găseşte în cantităţi enorme în adâncimele miniere ale acestei ţări şi se exportă în ţările de peste Dunăre. Mine de aur, argint şi alte metale zac în adâncimile pământului, în mari cantităţi, ascunse de ochii lăcomiei turceşti; numai obştia ţiganilor e obligată, de Crăciun, să aducă domnitorului în loc de tribut, 15 ocale de aur, scoase din nisipurile râului Argeş, deosebit o livră marelui armaş; aurul trebue să aibă valoarea de 2 galbeni dramul, iar dacă întâmplător nu au vărsat cuvenita cantitate de aur, ţiganii trebuie să o complecteze, cumpărând-o, după cum şi prisosul rămâne în beneficiul lor, dacă cantitatea scoasă din râu e mai mare. Minele de aramă sunt de asemenea pe întinderi mari, iar locul de unde se scoate arama se numeşte madan, cuvânt turcesc ce înseamnă mină; apoi mine de fer, care se văd pe drumul ce duce de la Brădiceni la Târgovişte", mai spune del Chiaro.

Lucrarea “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” constituie un document important privitor la istoria românilor, cuprinzând informaţii generale despre Ţara Românească şi despre domniile lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino. De asemenea, sunt prezentate traiul de zi cu zi al valahilor, dar şi portul şi obiceiurile din timpul unor sărbători mari, precum Paştele.

Chiaro a vizitat Valahia în 1709, tocmai pentru a relata despre această ţară şi schimbările care se produceau.

“Aceasta tara e foarte manoasa, are de toate în afara de vin”

Valahii sunt descrişi în lucrarea “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” ca “meşteri în ori care meserie, sprinteni la călărie, ageri în mânuirea sabiei si arcasi dibaci”. De asemenea, nu putea fi trecută cu vederea bogăţia locurilor, dar şi aşezămintele religioase şi mai cu seamă Mănăstirea Dealu.

image

“În acest oraş a fost înalţată o biserică a sfântului Francisc <având> câţiva călugări observaţi care fac slujba bisericească potrivit regulelor bisericii române. Această ţară e foarte mănoasă, are de toate în afară de vin; în locul căruia obişnuiesc oamenii să bea bere. Pe un deal în faţa oraşului se afla o mănăstire, sau mai degrabă o abaţie foarte mare, în care locuiesc nişte călugari greci, care ne-au făcut o foarte bună primire şi ne-au povestit toată istoria aşezării locuitorilor din această ţară... ", se mai arată în lucrare.

Mai multe - Târgovişte

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite