Destinul tragic al fiului lui Mihai Viteazul: a murit în exil, sărac şi bolnav, după ce nu a reuşit să recupereze teritoriile cucerite de părintele său
0Nicolae Pătraşcu a fost fiul lui Mihai Viteazul şi al doamnei Stanca. El a domnit în Ţara Românească între noiembrie 1599 şi septembrie 1600. După moartea tatălui său, acesta a încercat să recupereze tronul ţării, însă a fost arestat şi i s-a crestat nasul pentru a nu mai putea ridica pretenţii la a conduce Ţara Românească. Moare în exil la Viena, sărac şi bolnav de podagră, la vârsta de 43 de ani.
Nicolae Pătraşcu (1584 – 1627) a fost fiul marelui voievod Mihai Viteazul şi al doamnei Stanca, fiind la rândul său domn al Ţării Româneşti în perioada 1599 – 1600. Acesta a copilărit în Oltenia, însă în anul 1592, când tatăl său a fost acuzat de complot, a fost nevoit să se refugieze la sud de Dunăre, revenind în Muntenia un an mai târziu, odată cu obţinerea de către Mihai Viteazul a tronulului Ţării Româneşti.
O perioadă a petrecut-o la curtea domnească, însă imediat după izbucnirea războiului cu turcii, desfăşurat între 1595 şi 1596, Nicolae Pătraşcu a fost nevoit să locuiască în Ardeal. După pacea încheiată în 1597, acesta devine ostatec al turcilor, locuind la Constantinopol timp de câteva luni.
În anul 1599, Nicolae Pătraşcu i se alătură tatălui său în acţiunea acestuia de unire a ţărilor româneşti. El ia parte la bătălia de la Şelimbăr, cât şi în suita de încoronare de la Alba Iulia.
După cucerirea Transilvaniei, Mihai Viteazul îl trimite pe fiul său în Ţara Românească pentru a conduce acest stat, urmând ca după moartea tatălui său să moştenească tronurile Moldovei şi Transilvaniei. După înfrângerea suferită la Mirăslău de către Mihai Viteazul în faţa trupelor austriece conduse de generalul Gheorghe Basta, Nicolae Pătraşcu a devenit prizonier al autorităţilor imperiale.
„Adecă noi Io Nicolae Pătraşcu Voevod ce-am fost Domn în toată Ţara Rumânească, feciorul răposatului lui Mihail Voevod; şi eu Doamna Stanca, a răposatului lu Mihail Voevod, şi Doamna Florica, fata răposatului lu Mihail Voevod, scris-am această carte a noastră ca să aibă ştire toţi Domnii, carii va dărui Dumnezeu cu domnia moşiei noastre Ţărei Rumâneşti şi toţi boiarii Ţărei şi mari şi mici şi toţi părinţii vlădici şi egumenii şi preuţii şi toţi creştinii, că de demult a avut usărdie şi văeştanie părintele nostru răposatul Mihail Voevod împreună cu noi cătră sfănta beseareca deîn Şcheai de lângă cetatea Braşovului ce iaste hramul uspeniii preacistei vţe şi a lui sveti Nicolae, ca să întărim şi să miluim acest sfănt hram pentru sufletele noastre şi ale părinţilor noştri, cum au întărit şi au miluit şi alţi Domni creştini ce-au fost nainte de noi şi ca să fim şi noi ctitori la această sfântă besearecă cum au fost şi alţi Domni şi ctitori. (...) După aceştia mulţi şchiai, mai mult de o sută de bărbaţi şi mueri, mărturisim şi noi mai vârtos cu sufletele noastre şi cu peceţile noastre de credinţă. Şi s-au scris această carte în cetatea Braşovului. Văleat ot săzdanie miru 7110. A ot rojdstva Hsva 1602 mesiţa Septemvrie 28 dnii. Pis az pop. Neagoslav ot varoş ot Floci. Io Nicola Voevoda.”, se arată într-un document prin care Nicolae Pătraşcu a dăruit un sat bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului.
În anul 1602, la un an distanţă de la asasinarea tatălui său, Nicolae Pătraşcu pleacă la Viena, împreună cu mama sa şi sora sa Florica. Un an mai târziu, doamna Stanca moare şi ea de ciumă. Nicolae Pătraşcu va trăi în capitala austriacă, având o situaţie materială precară, după ce întreaga avere a părintelui său a fost confiscată de autorităţile imperiale.
Fiul lui Mihai Viteazul a avut unele tentative eşuate de a recupera Moldova şi Ţara Românească. La începutul anului 1609, el este arestat din ordinul principelui transilvănean Gabriel Bathory şi trimis în Muntenia domnitorului Radu Şerban, care îi crestează nasul pentru a nu mai râvni la tronul Ţării Româneşti.
Nicolae Pătraşcu este eliberat şi lăsat să se întoarcă la Viena, unde a lucrat pe nişte sume derizorii în diferite regimente de la graniţa imperiului. El a murit în sărăcie, bolnav de podagră, în anul 1627. Fiul lui Mihai Viteazul a fost înmormântat în Biserica sârbească din Gyor, însă în 1641, rămăşiţele sale au fost reînhumate la Mănăstirea Comana, din judeţul Giurgiu.
Alte ştiri pe această temă:
Destinul unui nepot al lui Ştefan cel Mare: a fost otrăvit de soţie
Sfârşitul nepotului lui Ştefan cel Mare: asasinat de boieri în foişorul său de la Suceava
Se încarcă comentariile...
