Simbolurile catapetesmei, mărturia credinţei care uneşte cerul şi pământul în lumea bisericească
0
Catapeteasma sau iconostasul reprezintă cel mai important element din structura arhitecturală a unei biserici ortodoxe. Simbolurile acestui element sunt destul de complexe.
Cuvânt de origine grecească (n.red. Katapeteasma) catapeteasma reprezintă un perete care desparte naosul de altar.
Potrivit tradiţiei, orice catapeteasmă este împodobită cu icoane, care au rolul de a descrie în detaliu elemente din viaţa bisericească, de la naşterea Domnului şi până la Înviere.
În cultura teologică ortodoxă, cea mai mare simbolistică a iconostasului este aceea de unificator al cerului şi al pământului. Totodată, preoţii consideră faptul că iconostasul unei biserici are rolul de a-i aduce pe credincioşi într-o armonie perfectă cu Dumnezeu şi Iisus Hristos.

Scenele biblice reprezentate prin icoanele aşezate pe catapeteasmă oferă învăţăminte despre mântuire, jertfă şi dragoste de Dumnezeu, scrie Sfânta Scriptură.
O tehnică aparte
Pentru că importanţa sa este una destul de mare în structura arhitectonică a unei biserici, catapeteasma se realizează după un tipar extrem de bine păstrat în timp.
Primele forme pe care le-a îmbrăcat catapeteasma datează de pe timpurile iudeilor, când aceştia foloseau perdele realizate din materiale fine, pentru a despărţi altarele templelor de zona unde credincioşii veneau la rugăciune.
În prezent, catapetesmele sunt realizate după o tehnică extrem de complexă care presupune sculpturi ample, încărcate de motive florale. Tiparul după care sunt realizate iconostasele se păstrează de asemenea din timpuri străvechi.
Astfel, orice catapeteasmă are în mijloc uşile împărăteşti, iar în partea dreaptă şi stângă cele două uşi diaconeşti. Deasupra, există câte trei, patru rânduri de icoane, care încadrează sfânta cruce, aflată în poziţie mediană.
Fiecare dintre toate aceste elemente trebuie să respecte în detaliu învăţăturile canonice.
Recomandări pe aceeaşi temă