VIDEO Locul unde Izvorul Tămăduirii şi bâlciul atrag în egală măsură: „O vreme, măicuţele nu ne-au mai dat voie să vindem, dar nu mai venea lumea“

Mânăstirea Brâncoveni, un loc special de închinăciune, distrus de şapte ori şi reconstruit tot de atâtea, a atras în acest an mii de oameni la izvorul despre care se spune că l-a tămăduit pe domnitorul Matei Basarab de o boală de piele gravă. De aglomeraţie s-au bucurat deopotrivă şi comercianţii, înşiraţi pe drumul către mănăstire.

Mânăstirea Brâncoveni, din judeţul Olt, una dintre cele mai bogate din România, având în vedere că aici se păstrează, în lapidariu, elemente importante salvate de la cea mai mare biserică din România, până la demolare, Biserica Văcăreşti din Bucureşti, alături de bunuri de la alte biserici dărâmate în comunism, adună în fiecare an, în Vinerea Luminată, sute sau chiar mii de credincioşi. Cei mai mulţi vin atât pentru slujbă, cât mai ales pentru apa sfinţită de la Izvorul Tămăduirii care curge în spatele mânăstirii şi despre care se spune că l-ar fi vindecat pe domnitorul Matei Basarab, originar din Brâncoveni, de o boală de piele.

Printre ctitorii mânăstirii adăpostite de dealurile localităţii Brâncoveni regăsim doi mari domnitori, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Despre ultimul se spune că aici chiar şi-ar fi petrecut copilăria şi adolescenţa, însă credincioşii care ajung aici de Izvorul Tămăduirii vin mai mult mânaţi de virtuţile izvorului de lângă vechile ziduri decât de istoria locului. Ştiu că un domn mare a fost vindecat miraculos, chiar dacă nu ştiu care, iar unii, mărturisesc, au încercat ei înşişi apa sfinţită şi i-a apărat în momente de cumpănă.

Cozi de maşini parcate, întinse pe câţiva kilometri

Vineri, 3 mai 2019, a fost mult mai aglomerat decât în anii trecuţi, cozile de maşini parcate pe DN 64, drumul care face legătura între Drăgăşani şi Caracal, fiind de câţiva kilometri.

La izvorul mânăstirii ctitorite de domnitorii Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu: „În două săptămâni m-am vindecat“

Curtea mânăstirii aflate într-un amplu proces de reabilitare a fost plină-ochi. Credincioşii s-au aşezat şi pe iarbă, iar cei mai norocoşi, toropiţi de soare, chiar la umba zidurilor împrejmuitoare. Aglomeraţie mare şi la izvorul de lângă zidul mânăstirii, cei mai mulţi credincioşi venind, de altfel, special pentru a lua apa sfinţită în această zi. Aghiasma Mică o folosesc ulterior în cursul anului. De altfel, pe butoaiele din care, de asemenea, credincioşii şi-au putut umple sticlele - deşi puţini au făcut-o, cei mai mulţi stând chiar mai mult de o oră la rând pentru a duce acasă apa chiar de la izvor – au fost postate anunţuri despre cum se foloseşte.

„Pentru orice e bună, şi de boli, şi de...“, e convinsă o femeie venită dintr-o localitate vecină. „E făcătoare de minuni şi vindecătoare“, spune o alta, care a venit din Caracal. „Vin a şasea, a şaptea oară“, spune un tânăr, şi el din Caracal. Un alt bărbat, din Osica, spune că vine pe jos, de la 8 kilometri, şi că nu simte drumul. Ştie că apa are virtuţi nemaiauzite, „domnitorul Mircea a venit aici, avea o rană la mână, din luptă, şi şi-a dat cu apă şi s-a vindecat. Şi mie mi s-a întâmplat şi în două săptămâni am fost în picioare. Am 25 de ani de când vin la mânăstirea asta“, a mai spus bărbatul, care a dezvăluit că ia cu el apă sfinţită şi când pleacă la muncă în străinătate, prin Anglia, Germania, Danemarca...

Bogăţiile mânăstirii vor avea un spaţiu special de expunere

„Mânăstirea Brâncoveni, ctitorie Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, este unul dintre lăcaşele de cult ale judeţului Olt de importanţă naţională, monument de categoria A. Aşa cum observaţi, în fiecare an, de Izvorul Tămăduirii vin foarte mulţi enoriaşi la această mânăstire întrucât izvorul care este acolo în spate, de-a lungul timpului, încă de la Matei Basarab, este făcător de minuni.

Oamenii înţeleg acest fenomen, vin cu mare plăcere aici“, a declarat directorul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Culte Olt, Gheorghe Iorga, care a amintit şi de importanţa proiectului de reabilitare, aflat în plină desfăşurare, în valoare de 21,6 milioane lei, bani europeni în cea mai mare parte. Proiectul a început în 2017 şi prin intermediul acestuia s-a găsit soluţia tehnică astfel încât apa din subteran să nu mai macine zidurile mânăstirii. Va fi construit, de asemenea, tot în stil brâncovenesc, un spaţiu destinat expunerii importantelor obiecte de patrimoniu salvate din bisericile demolate în vremea comunistă şi adăpostite aici, despre care nu multă lume ştie. „Într-o vizită făcută pe când era ministru, şi academicianul Răzvan Theodorescu a fost surpins să le descopere, le credea pierdute“, a mai spus Iorga.

„Eu vând din comunism, nu acum, când şi soacră-mea poate să se privatizeze“

În puhoiul de lume, cu cât te îndepărtezi de biserică, te afunzi în zumzetul ca de stup. „Hai, că nu te mai aştept, ţi-am spus că nu stau atât, am luat apa!“, se sună unii pe alţii, disperaţi. Pe drum e furnicar, iar sus, pe deal, comercianţii sunt deosebit de încântaţi.

Grătarele sfârâie, micii şi berea încă sunt la mare căutare, chiar şi după 1 Mai, copiii sunt poftiţi în trambulină şi pe toboganele instalate în livada care străjuieşte drumul spre mânăstire. Găseşti jucării de tot felul, turtă dulce, halviţă, „susan“ şi „zaharache“, ultimele - aduse de nea Nilă, venit de la Drăgăneşti-Olt.

Omul spune că vine din anii ’90 aici, de când li s-a permis şi comercianţilor, pentru că la început veneau doar credincioşii, fiecare cu ce aducea de acasă, ciocneau ouă roşii şi dădeau de pomană bucate, să fie de sufletul rudelor decedate.

„Eu fac turtă dulce şi halviţă din comunism, că acum să fii privatizat poate şi soacră-mea. Într-o vreme măicuţele, nu ne-au mai dat voie, se supăraseră de muzică şi gălăgie, dar când au văzut că nu mai vine atâta lume la biserică, s-au răzgândit“, spune bărbatul, care, mărturiseşte, are 85 ani, dar nu se lasă de afacere, chiar dacă produsele lui nu mai au căutare ca altădată.