Oltenii din Deveselu, despre inaugurarea scutului antirachetă NATO: „Să sperăm că e de bine, dar o fi?“
0
Localitatea Deveselu din judeţul Olt a fost joi, 12 mai, un mic centru al lumii. Au fost prezenţi sute de jurnalişti, oficialităţi de cel mai înalt rang din România, SUA şi NATO, soldaţi americani zâmbitori, gazde atente să-ţi atragă atenţia la ce e voie şi ce nu - fără să te supere, dar şi foşti militari ai Bazei Aeriene Deveselu, toţi cu gândul că participă la „scrierea istoriei“.
Istoria scutului de la Deveselu a început să se scrie, de fapt, nu astăzi, ci în decembrie 2011, când se hotăra amplasarea scutului în fosta bază aeriană Deveselu, a doua ca mărime din ţară. Deveselu a renăscut, s-au făcut drumuri, apă şi canal.
Ziua cea mare a fost atent pregătită. De la 8.30, jurnaliştii acreditaţi la eveniment au început să sosească la câteva sute de metri de intrarea în bază. Legitimare, verificare, îmbarcare şi, cu autocarul, accederea la câteva sute de metri de scutul-vedetă. Ceremonia a fost programată la 12.00. Timp de pierdut – berechet. Posibilitate de cafea, mai ales că „cea americană e slabă“, după cum recunoaşte o americancă. Puţin după ora 10,00 începe efectiv turul în cazarma americanilor.
Un hol lung, vreo 50 şi mai bine de camere, dispuse de-o parte şi de alta. Fiecare cameră o împart doi militari, vin lămuririle. Mobilier de bun simţ, baie – potrivită ca mărime, două mici debarale. Bucătăria impresionează şi ea într-un singur mod, totul e nou şi străluceşte. Sala de mese îţi oferă perspectiva unui verde aproape nesfârşit, sala de sport - foarte bine dotată. Magazinul din incintă, un fel de market non-stop, cu produse americane în bună parte. „De-aici îşi iau strictul necesar, cumpărăturile le fac în oraş“, ne vin lămuriri.
„E bine aici, ne simţim ca acasă. Mie, cel puţin, îmi aminteşte de casă, de câmp, de animale“, ne împărtăreşte, neoficial, gazda. Mai trec, astfel, vreo 20 de minute. Tot mai e destul până la inaugurare. Între timp spaţiul destinat presei devine neîncăpător.
Rând pe rând încep să sosească oficialităţile locale. Vine primarul Caracalului, primarul Deveselului, preşedintele Consiliului Judeţean. Aproape de ora ceremoniei îşi face apariţia şi Valeriu Zgonea, Călin Popescu Tăriceanu anulându-şi vizita în ultimul moment.
„Nimeni nu are nimic cu Rusia“
Sosesc americanii, soseşte secretarul NATO, Jens Stoltenberg, aterizează şi elicopterul premierului Dacian Cioloş şi ajunge şi el la scurt timp. Încep discursurile: de zeci de ori se repetă că scutul este unul devensiv, că Rusia nu are de ce să se teamă, americanii ne mulţumesc pentru faptul că am înţeles să punem umărul la eforturile de apărare şi pentru tributul pe care deja l-am dat.
După aproximativ 45 de minute ceremonia ia sfârşit, urmează un scurt tur al oficialilor unde presa nu are acces, se revine, se trece la declaraţii, aceleaşi menţiuni din ultimele zile, aceleaşi asigurări că nimeni n-are nimic cu Rusia, că alte ameninţări trebuie să prevenim.
Înalţii oaspeţi, premierul României – Dacian Ciloş, secertarul general al NATO – Jens Stoltenberg, adjunctul secretarului Apărării Statelor Unite – Robert O. Work, pleacă, mulţumind. Televiziunile mai zăbovesc.
Între timp, la câţiva kilometri distanţă
În satul Deveselu, aflat la câţiva kilometri spre Corabia, totul este ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. O bătrână îşi vede liniştită de legatul la vie. „Am văzut la televizor ce e la noi, e bine. I-am văzut şi pe americani, sunt de treabă, de, oameni ca noi“, ne spune zâmbind.
Alţi săteni, cu sapele la spinare, zâmbesc de cum văd ziariştii: „Ce să credem, că e bine pentru noi, avem şi noi drumuri ca lumea, apă, ne aduc şi gaze...“. Pe buza şanţului, un localinic îşi paşte caprele. Are propria lui părere, pe care mai mult o şuieră. „Ce să-i fie frică Rusiei, ce, ei nu s-au pregătit, n-au rachetele la graniţa cu Ucraina? E care pe care, ce să mai!“, concluzionează omul.
O puştoaică de gimnaziu se arată foarte în temă. Ştie de scut, a fost şi în vizită, în baza militară, i-a dus de la şcoală. Dacă s-ar mărita cu un american? Aa, nu, nici vorbă!, zâmbeşte fata ruşinată.
Pe strada principală, spre primărie, s-a încheiat vizionarea transmisiunilor live de la scut. Oamenii au revenit la ale lor, nici prin cârciumi nu e înghesuială. „Să sperăm că va fi bine. Noi zicem să fie, dar, o fi?“, se-ntreabă o doamnă trecută de 50 de ani. Are trei fete, dar pe niciuna n-ar da-o după american. „Poate tinerilor ăstora să le zboare mintea, dar nu e bine. Rădăcinile să nu le pierzi niciodată!“, spune femeia, cu aerul omului trecut prin multe. Are, ce-i drept, o experienţă de 11 ani în Italia, unde simplu nu i-a fost. Cei mai tineri sunt, însă, convinşi că în 10-20 de ani satul va vorbi engleza şi cuplurile vor fi mixte. „Da’ ce să ştie fetele engleză, c-au învăţat ei româneşte!“, ne aruncă la final o bătrână.
Foto Mediafax
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
