Nemulțumirile arhiviștilor care gestionează mărturiile istorice. „Avem actul de naștere al lui Eugen Ionescu, cataloagele cu notele lui Ceaușescu”
0Opt funcționari publici și un angajat-personal contractual, aflați de astăzi în grevă generală, îngrijesc șase mii de metri liniari de arhivă. Printre bunurile gestionate sunt documente precum actul de naștere al marelui dramaturg Eugen Ionescu, sau cataloagele cu notele lui Nicolae Ceaușescu.
Arhiviștii din toată țara se află, de luni, 11 noiembrie 2024, în grevă generală pe termen nelimitat, cerând alinierea salariilor lor la cele ale colegilor din structura centrală. Știu că asta înseamnă că vor veni la lucru fără să fie plătiți, însă spun că trăiesc un moment de răscruce și că nu mai pot aștepta să li se rezolve o problemă pentru care fac demersuri încă de anul trecut. Nemulțumirea lor este legată de faptul că, deși cu aceeași calificare și aceleași atribuții, sunt remunerați cu sume nete mai mici cu 1.000 – 1.500 lei, angajații din pozițiile de execuție, față de colegii din structura centrală, în timp ce în cazul celor cu funcții de conducere diferențele salariale se situează între 2.000 și 3.000 lei. Din cei peste 700 de angajați ai Arhivelor Naționale, aproximativ 400 sunt în cadrul structurilor județene și se află, cei mai mulți, în grevă generală.
„Noi, în teritoriu, ținem în spate activitatea Arhivelor Naționale, pentru că noi raportăm activitatea, iar Arhivele Naționale raportează activitatea către minister. Cumva ei sunt interfața, dar munca este a noastră. Drept dovadă că toți au rezolvat situația (n. red. - în aceeași situație au fost și salariații din alte instituții județene). Nu mai e de acceptat situația”, spun Otilia Ciobanu, împuternicită șef al Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Olt, și Cristina Corman, consilier superior, cele două reprezentante ale greviștilor din instituția olteană.
Demersurile pentru egalizarea salariilor au început încă din decembrie anul trecut. În aceeași situație s-au aflat inițial și angajații din alte instituții, precum casele de pensii, agențiile de ocupare, casele de asigurări de sănătate, aceștia reușind în cele din urmă să-și atingă obiectivul. Au rămas cu problema nerezolvată cei din agențiile pentru protecția mediului (APM) și cei din serviciile Arhivelor Naționale. După protestul din luna mai a acestui an și angajații din APM au obținut promovarea pe grila de la centru, însă la Arhive lucrurile, în mod inexplicabil, au rămas neschimbate. Este ceea ce i-a determinat pe salariați să se angajeze într-un demers istoric, fiind prima grevă generală din istoria de aproape două secole a instituției.
Specialiștii spun că au rămas foarte puțini, existând un adevărat exod din sistem, din cauza salariilor mici și a volumului de muncă în creștere. Pentru un funcționar dintr-o poziție de execuție salariul net nu atinge 5.000 lei, spun interlocutoarele. Sarcinile, în schimb, sunt nenumărate, pentru că numărul mic de angajați face ca aceștia să nu-și permită luxul să lucreze în cadrul unui serviciu specializat, cum se întâmplă în instituțiile mari sau în structura centrală.
„Toate județele susțin că lucrează mai mult decât centrul. Avem aceeași pregătire, aceeași încadrare. La centru sunt servicii: serviciul medieval - acolo se ocupă doar cu partea de documente medievale; serviciul financiar – documentele financiare; serviciul control – numai control; cei de la sala de studiu - numai sală de studiu. Ei, la noi un angajat pe studii superioare are din toate activitățile atribuții. Trebuie să le faci pe toate și automat că obosești. Dorința de a pleca către alte instituții unde sunt plătiți mai bine este mare. Sunt județe în care au plecat, alții și-au anunțat intenția. Și la noi în județ există tendința. Și nu poți să interzici, pentru că merg spre mai bine”, spune Otilia Ciobanu.
„Fără documentele acestea nu mai ai identitate”
La Serviciul Județean Olt al Arhivelor Naționale lucrează efectiv nouă angajați. Opt sunt funcționari publici, cea de-a noua persoană, singura, de altfel, care are salariul aliniat la salariile din structura centrală, este femeia de serviciu, aflată în prag de pensie, dar care a acceptat să mai rămână în serviciu. Aici se gestionează aproximativ șase mii de metri liniari de arhivă (metrul liniar este unitate-etalon definită prin cantitatea de arhivă de pe o poliţă raft cu lungimea de un metru), printre documente fiind mărturii ale istoriei cu o valoare extraordinară. Există un fond de carte veche, precum și sute de mii de documente, unele cu o vechime de aproape 200 ani și o valoare mare.
„Avem documente de la 1832. Mai avem colecția istorică, fondul de carte veche, care e mult mai vechi, în bibliotecă. Avem actul de naștere al lui Eugen Ionescu, păstrat în colecția de registre de stare civilă, cataloagele de la școala Scornicești, cu notele lui Ceaușescu... Avem documente păstrate de la toate instituțiile de pe raza județului: primării, judecătorii, poliții, parohii, școli, tot ce a însemnat instituție publică și tot ceea ce, în timp, dă istoria societății noastre. Fără documentele acestea nu mai ai identitate”, explică Otilia Ciobanu.
La SJAN Olt există colecția de registre de stare civilă – documente în care sunt consemnate nașteri, căsătorii, decese – de la 1831. Cele până la 1860 sunt scrise cu caractere chirilice și reprezintă o sursă extraordinară de cercetare pentru specialiștii interesați. „Avem cercetători care descifrează, transcriu documentele, vin și le studiază prin intermediul sălii de studiu. Și există și în cadrul instituției specialiști angajați care se ocupă de transcrierea lor”, continuă Otilia Ciobanu.
Dacă la sala de studiu vin cercetători și pasionați de istorie, activitatea serviciului are însă legătură și cu cerințe ale publicului larg. Se adresează biroului de relații cu publicul cu cerințe care vizează reconstituirea unor drepturi, cum sunt actele de reconstituire a dreptului de proprietate, de exemplu.
„Pe baza registrelor agricole pot obține un document despre suprafața de pădure, acte de moștenitori, hotărâri ale instanței, acte de stare civilă, acte școlare”, explică Ciobanu.
Tot specialiștii din instituție aprobă toate distrugerile de documente în instituțiile care le creează. „În momentul în care rămân fără spațiu, se adresează instituției noastre, se întocmește o notă de constatare, iar noi analizăm toate lucrările de la toate instituțiile din județ și trebuie să dăm aprobare. Confirmăm că acele dosare pot fi distruse în mod legal. E un întreg circuit. Și asta face parte din activitatea noastră”, adaugă Otilia Ciobanu.
În depozite, arhiviștii prelucrează arhivă. Ordonează, inventariază, țin evidența, păstrează în condiții optime tot fondul arhivistic național.
În această perioadă, o activitate importantă pentru publicul larg este aceea de eliberare a anumitor documente care atestă vechimea sau de îndrumare către instituțiile care pot face asta, dacă arhiva respectivă este administrată de către o altă entitate.
„Nu avem state de plată, în schimb sunt foarte multe societăți desființate și oamenii ne cer deținătorul actual al arhivei. Ne confruntăm cu o problemă, instituția noastră nu a fost notificată pentru că legislația nu prevedea. A apărut legislația după 2013 și de atunci trebuie să ne notifice. Sunăm pe la Registrul Comerțului, la instanțe, pe la primăria din localitatea în care a funcționat societatea, să putem să-i dăm omului o soluție, pentru că omul vine disperat și spune: mă plimbați de colo până colo, de la o instituție la alta. Mă duc la Casa de Pensii, mă trimite la ITM, ITM-ul la Arhive”, mai spune Otilia Ciobanu.
Angajații Arhivelor Naționale se pensionează la 65 ani, ca toți românii nespeciali, chiar dacă instituția se află în structura MAI. Chiar și așa, apropierea vârstei de pensionare pentru o parte dintre colegi, în condițiile în care din spate nu vin alți specialiști, îngrijorează. Alte și alte probleme rămân de rezolvat în teritoriu. Problema spațiului de depozitare a documentelor de arhivă - care este insuficient, condițiile de arhivare - care necesită îmbunătățiri, necesarul de aparatură modernă - pentru că se dorește digitalizare sunt doar câteva dintre grijile de zi cu zi ale angajaților care, cu toate neajunsurile, spun că iubesc munca pe care o fac și și-ar dori să i se înțeleagă importanța.
Se încarcă comentariile...
