Moda în perioada comunistă. De unde se inspirau româncele. „Așa dorea Tovarășa și atunci așa purta toată lumea“ VIDEO
0O expoziție inedită din Olt, cu obiecte vestimentare și accesorii din anii ’70-’80, i-a făcut pe tineri foarte curioși, iar pe adulți, să caute printre amintiri. Româncele reușeau să impresioneze cu haine aparte, deși în magazine oferta era prea puțin satisfăcătoare.
Muzeul Județean Olt este, pentru două luni și jumătate, gazda expoziției „Moda în perioada comunistă. Fantezie, rafinament, eleganță”, realizată în parteneriat cu Muzeul Județean Buzău.
Vizitatorii pot vedea în cadrul expoziției obiecte vestimentare din ultimele două decenii de comunism, dar și diverse accesorii și unelte care le ajutau pe românce fie să modifice hainele fără personalitate pe care le găseau în magazine, fie chiar să-și croiască și să-și coasă de la zero ținute de invidiat.
Dacă adulții prezenți la deschiderea expoziției nu au avut mari surprize, ci, privind exponatele, și-au reamintit de copilărie, liceenii de la o clasă de arte a Liceului Teoretic „Nicolae Titulescu” din Slatina chiar au cercetat, avizi de a primi detalii, fiecare obiect „ciudat” în parte.
Curatorul expoziției, muzeograful Claudia Balaș, a făcut în deschidere o scurtă istorie a modei, menționând că fiecare piesă vestimentară pe care o știm astăzi a suferit de-a lungul timpului zeci, poate chiar sute de transformări.
Balaș a oferit apoi date despre obiectele din expoziție, menționând că cele mai multe aparțin Muzeului Județean Buzău, iar o parte sunt din patrimonial muzeului oltean, primite ca donație într-o perioadă în care oltenii au fost invitați să contribuie cu obiecte pentru o viitoare expoziție având ca temă perioada comunistă.
O parte dintre obiecte și-au găsit acum loc în expoziția care își dorește să arate ce purtau româncele în comunism, unde își găseau inspirația, cum reușeau să-și realizeze ținutele etc.
Ținute tricotate, rochii comandate la casa de modă sau la croitoreasă
Dacă în anii ’70 româncele aveau și ceva mai multă libertate de a-și alege ce îmbracă, dar și materiale de calitate din care să-și poată realiza ținutele, spre sfârșitul anilor ’80 deja în magazine se găseau mai mult haine fără personalitate, iar materialele textile de calitate începuseră să lipsească.
Româncele păstraseră în schimb obiceiul de a-și realiza, fie acasă, fie la croitoreasă, o ținută demnă de un eveniment. La casa de modă își permiteau să meargă, spune muzeograful Claudia Balaș, și româncele din clasa de mijloc. Își împrumutau tipare, iar din țările vestice ajungeau cataloage de modă, poate cel mai cunoscut fiind catalogul Neckermann.
„Moda venea din Vest, dar la noi venea foarte greu. Dacă acum moda se schimbă de la un sezon la altul și creatorii inventează în toamnă-iarnă ceea ce se poartă în primăvară-vară, ei, la noi moda venea după un an, doi, trei, în funcție de cum veneau cataloagele. Și vedeți cum se inspirau și creativitatea nu avea margini”, le-a explicat profesoara Delia Badea elevilor săi de la clasa de grafică și design.
Alți participanți la deschiderea expoziției și-au amintit că interpretele de muzică ușoară și crainicele TV erau de asemenea sursă de inspirație.
Tinerii s-au trezit în fața unor obiecte pe care le-au văzut pentru prima dată. Au aflat, de exemplu, că ondulatorul putea să ardă părul la propriu dacă era mânuit fără pricepere, că mașina de cusut (de obicei marca Ileana) era nelipsită din casele româncelor, dar și că exista pe piață un ruj cu efect de colorare foarte puternic, „astfel că niciodată nu puteam s-o mințim pe mama că nu i-am folosit rujul, pentru că nu se mai putea șterge de pe buze”.
Româncele își croșetau și își tricotau de la accesorii precum gulere, căciuli, fulare, până la ținute întregi, învățănd, de altfel, în școală, la orele de atelier sau lucru manual, să mânuiască acul și croșeta.
Erau greu de găsit și pantofii de calitate, dincolo de prețul destul de mare, astfel că odată cumpărată o pereche de încălțări „Guban”, de exemplu, „erau de buni, îi purtai doar la evenimente deosebite, nu-ți puteai permite să-i porți zi de zi”.
Tinerii au mai aflat și că la școală nu puteau merge oricum. Uniforma era obligatorie, iar lungimea sarafanului era standard, până la genunchi, asta pentru că „așa dorea tovarășa (n. red. – Elena Ceaușescu, soția președintelui Nicolae Ceaușescu) și atunci așa purta toată lumea”.
Cu toate acestea, liceenele reușeau uneori să „fenteze” și reglau lungimea sarafanului din cordon.
Se încarcă comentariile...
