Masa de Crăciun, la expoziție. Ce bucate puneau oltenii pe masă, în post și în zi de sărbătoare
0Vin Sărbătorile, timp de reflecție, de bucurie și de bucate alese. În căutarea gustului din bătrâni, tinerii s-au pus la sfat cu profesorii lor și au pregătit tot ce pun mai bun oltenii pe masa de Crăciun de generații întregi.
„Gusturi din bătrâni“ este o experiență aparte pusă la cale de etnograful Muzeului Județean Olt, Claudia Balaș, împreună cu profesorii și elevii a trei licee cu profil servicii din județul Olt, cu scopul de a aduce în actualitate vechi rețete, de post și de „fruct“, dar și atmosfera sărbătorilor de altădată. Rolurile principale le-au jucat copiii pentru care pregătirea bucatelor va fi o meserie, iar provocării de a arăta cât de bine se pricep, încă de pe acum, i-au făcut față cu brio. Au folosit rețete din bătrâni, pe care nu le pun des în practică în laboratorul școlii, dar cu care au crescut și de care se bucură acasă, de Sărbători, an de an.
Repetiția e mama aducerii aminte
Suntem în Postul Crăciunului, iar pentru cine își propune să încetinească ritmul de zi cu zi și să se gândească la primenirea sufletului pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului această perioadă este cu adevărat specială. Se postește, iar bucătăria de post a bunicilor nu era lipsită de variație și de sens. Este ceea ce a subliniat, de la început, muzeograful Claudia Balaș.
„Pe lângă semnificația religioasă pe care o au aceste sărbători, există în tradiția noastră populară o gamă variată de obiceiuri care fac parte din calendarul popular. Acest calendar popular marchează punctele importante, sărbătorile, iar data la care sunt celebrate arată cât sunt ele de importante. Toate sărbătorile care au dată fixă sunt importante și nici cele cu dată variabilă nu pot fi neglijate, dar cele care se sărbătoresc la dată fixă vin să normeze conduita, viața societății, să regleze anumite stricăciuni, anumite contrabalansări care se pot produce în comunitatea tradițională. Și când spun tradițională mă refer la un sat de acum 120-130 de ani în urmă, pe care acum nu-l mai avem“, explică etnograful Claudia Balaș ce și-a dorit să pună în valoare.
Sunt recompuse câteva secvențe ceremoniale din obiceiurile care se practicau de Crăciun în Oltenia. Colindatul cu plugul (tras de boi cu 120-130 de ani în urmă) și umblatul cu Steaua sunt două momente, din păcate, aproape uitate. Dacă, în schimb, vom continua să le aducem an de an în actualitate, mai spune Balaș, „poate determinăm copiii, cadrele didactice, să le reia“.
Pocnind din bici cu dor
În holul clădirii în care nu-ți este greu să-ți imaginezi cum, cu un secol în urmă, puteau fi găzduite petreceri fastuoase de Crăciun, zeci de adolescenți se pregătesc să cânte colinde. Nu toate sunt de odinioară, nu sunt toate din Oltenia, dar le-au repetat îndelung și își doresc să bucure cu ele asistența.
Și-au pus ia și cămașa oltenească peste blugi și-și șoptesc unii altora ultimele indicații. Sunt elevi ai Liceului Economic „P.S. Aurelian“ din Slatina și nu colindă pentru prima dată. Mare este surpriza, pentru cine a ratat primele două ediții ale evenimentului „Gusturi din bătrâni“, când în spatele lor se așază și profesorii și corul, astfel, se întregește.
Și tot surprinzător este să descoperi, în ceata de colindători care au adus plugul în fața Muzeului Județean Olt, că o adolescentă, și nu un voinic, este cea care pocnește din bici cum nu mai crezi că pot s-o facă astăzi tinerii mari amatori de obiecte pirotehnice. Gazdele sunt și sorcovite, tot ca odinioară, iar copiii primesc drept răsplată covrigi și nuci. Gândul este însă la expoziția care, până la final, este mâncată la propriu, mirosul de sarmale și de cozonaci cuprinzând toată clădirea muzeului.
Frigănelele, dulcele copilăriei bunicilor
Mulți dintre vizitatori se uită cu jind la bucatele „de dulce“, pentru că respectă tradiția de a posti până la Crăciun. Însă și pentru ei oferta este generoasă. Elevii Liceului Tehnologic „Matei Basarab“ din Caracal au pregătit, printre altele, sarmale de post cu ciuperci, dar și ciorbă de raci, felul de mâncare întâlnit doar în această parte a Olteniei (care nu are, însă, nicio legătură cu crustaceele). Elevii Liceului Economic „P.S. Aurelian“ au adus zacuscă și, pentru că este o zi cu dezlegare, peștele este prăjit și stropit din abundență cu mujdei de usturoi. Mesele sunt pline însă și de cârnați, piftie, sarmalele clasice în foi de varză murată, fasole cu ciolan (dar și fasole pregătită de post), pomana porcului, jumări, lebăr, șuncă.
Oferta de dulciuri este mai mult decât generoasă. Câțiva elevi s-au încumetat să facă și cozonaci, iar celor de la Liceul Tehnologic nr. 1 Balș le-au ieșit chiar foarte gustoși. Elevii nu s-au oprit doar la rețetele bunicii, așa că pe lângă cozonaci și cornulețele cu untură au apărut și salamul de biscuiți și prăjituri de toate felurile.
Printre platourile de pe care ai vrea să încerci mai tot ce vezi, pe o farfurie stau așezate frigănele, un desert pe care puțini dintre copiii de astăzi îl cunosc. Le-a pregătit chiar etnograful Claudia Balaș, care explică, pentru „neinițiați“, cum se prepară: „Avem nevoie de o pâine care să fie veche de cam două zile, feliată sau pe care o feliem. Se pune laptele la încălzit, cu un pic de zahăr și esență de vanilie. Feliile de pâine sunt înmuiate în acest lapte încălzit până se pătrunde foarte bine laptele, după aceea se dau prin ou și se prăjesc până se rumenesc“. Preparatul trebuie încercat; din expoziție a dispărut în câteva minute, iar cine a avut norocul să-l încerce a avut doar cuvinte de laudă.
„Crăciunul? Cozonac și sarmale“
Cu atât de multe bunătăți pe masă nu te aștepți să primești un răspuns scurt și categoric la întrebarea „Cu ce preparat asociați Crăciunul?“. Profesoara Aida Aliman, inspector școlar pentru discipline tehnice în cadrul IȘJ Olt, răspunde însă rapid: „Cozonac și sarmale. Sarmalele le mai facem și peste an. Cozonacul îl fac eu și se mănâncă și cald, trebuie să fie cel puțin patru“, spune Aida Aliman. Ea mai spune că deliciosul cozonac este împărțit în seara de Ajun, cu copiii care vin la colindat, pentru a fi o gazdă bună – un obicei care o leagă foarte mult de copilărie și de amintirea bunicilor. „Când mă gândesc într-adevăr la copilărie, e bunica, pe care o ajutam să prepare cârnații, să curețe usturoiul, treburi de copil. Îmi aduc aminte că ne întâlneam toate verișoarele, de sărbători, la Viișoara, în Teslui de Dolj, de unde-i tata. Îmi mai aduc aminte de friptura de porc făcută acolo, în cratiță, cu cârnați. Bunica ținea post, bunicul avea niște probleme de sănătate. Își avea ceaiul de mentă pus după sobă întotdeauna, cu pâine înmuiată, la care pofteam toți. Copilăria acolo a fost, în vacanțe. Veneau colindători, le deschideam poarta. Eu mai puțin colindam. Acum primesc colindătorii, de când am rămas eu și nu mai sunt părinții. Îmi vin elevi la colindat, sunt momente frumoase“, mai spune Aida Aliman.
Ciorba de raci, un deliciu de post
Adolescenții au alte obiceiuri. Unii merg la colindat, alții doar și-ar dori, căci în zonele din care provin obiceiul aproape a dispărut. În privința preparatelor culinare, ei asociază Crăciunul cu feluri de mâncare mai sofisticate, pe care le prepară alături de membrii familiei, sau cu cele care au intrat în tradiție de cel mult două generații. „Salata de boeuf aș zice“, spune Denisa Cebuc.
La expoziție, ea a adus, în schimb, ciorba de raci, invenția oltenilor care stârnește curiozitatea. Este un preparat de post care-i scotea pe oamenii de la sat din mare încurcătură. Pentru ciorba de raci se folosește un tip special de ardei, care se pune la sfârșitul verii la uscat. Pentru un bol de ciorbă de raci, a dezvăluit Denisa, a folosit împreună cu colegele sale un șir de ardei, procurat de profesorii săi cel mai probabil din piață. „Materiile prime le-am verificat, să nu fie stricate sau să aibă urme de mucegai, ceapa am decojit-o, am spălat-o și am tocat-o cubulețe. Folosim un kilogram de ceapă pentru ciorbă și trei sau patru cepe pentru umplutura de ardei, cantitate necesară la un șir de ardei. Morcovul l-am spălat, l-am curățat, l-am spălat din nou și l-am dat pe răzătoare. Șase linguri de făină se diluează cu puțină apă rece, la fel și pasta de bulion. Ardeiul se curăță, se spală și se lasă în apă rece până este gata umplutura. Trei, patru cepe se pun într-o oală, cu patru linguri de ulei și un praf de sare, se adaugă o linguriță de bulion, se pun cele șase linguri de făină și se lasă 15 minute la foc mediu. Morcovul se pune doar în ciorbă, nu-l folosim pentru umplutură. Amestecul obținut are o consistență ca o pastă, este ca o cocă moale. Se umplu ardeii. Ceapa și morcovul se pun la fiert. După ce fierbe ciorba, se ia fiecare ardei în parte și se umple, se pune făină în capăt ca să se țină umplutura, se adaugă în ciorbă, se pune o oră la fiert. Înainte cu 10 minute se pune fideaua, iar după ce a fiert și fideaua, se pune pătrunjel“, a dezvăluit Denisa rețeta după care a pregătit ciorba de raci.
Dovleac cu cremă de zahăr
Printre preparatele pregătite de elevii Liceului Tehnologic „Matei Basarab“ din Caracal foarte apreciat a fost și dovleacul copt cu cremă de zahăr caramel. Dovleacul copt este un preparat de care cei mai în vârstă își amintesc ca făcând parte din copilăria lor, în schimb umplutura a fost contribuția adolescenților.
Elevele Georgiana Barbu și Maria Nicoleta Petcu l-au pregătit, iar Georgiana a și dezvăluit cum l-a realizat: „Am bătut cinci ouă, am adăugat cinci linguri de zahăr, o cană de lapte, o esență de rom și am amestecat. Și coajă de portocală, pentru aromă. Am amestecat totul și am băgat la cuptor, în jur de 45-50 de minute. Mai întâi punem dovleacul la cuptor pentru câteva minute, apoi îl scoatem, adăugăm crema și reintroducem și coacem. Am mai făcut asta la școală. Am încercat și acasă. Părinții erau obișnuiți cu dovleacul, dar nu cu cremă de zahăr. Au fost încântați“. Cu toate că este un preparat pe care îl face adesea în perioada Sărbătorilor de iarnă, când se gândește la Crăciun, mintea îi fuge la sarmale și cozonac.
Tradiții din străbuni, pe placul invitaților străini
Masa elevilor de la Liceul Tehnologic nr. 1 Balș este deosebit de bogată. Aici regăsim aproape toate preparatele care se pregătesc în perioada Sărbătorilor de iarnă în Oltenia, de la sarmale și „de-ale porcului“ până la piftiile de după Anul Nou, cornulețe și plăcinte.
Profesoara Luminița Drăghici spune că lebărul este singurul preparat pe care nu l-au făcut copiii. „Lebărul este realizat de mine și restul de elevi. Jumările sunt de la țară. Totul este făcut de elevi. Sunt copii care vin din împrejurimile orașului, copii din familii mai defavorizate, care muncesc, chiar muncesc. Se duc cu vacile, fac brânză, se duc la piață... Sunt copii care muncesc foarte mult și încercăm și noi să-i implicăm în foarte multe activități. Și anul acesta, mai mult ca niciodată, au fost foarte încântați și foarte dornici să participe la aceste activități. Am fost și la «Extemporal la gastronomie», concursul realizat tot de muzeu, și au câștigat, și anul acesta, ca și anul trecut, premiul I, și vor și anul viitor la fel. Avem diverse proiecte. Am avut de curând activitate la laboratorul de gastronomie, cu voluntari veniți din Iordania și din Maroc. A fost a treia activitate în parteneriat. Acum, la ultima activitate, am avut sărbători interculturale și am făcut diverse preparate. Și la fel ca astăzi, de sărbători, elevii au cântat colinde…“, a declarat profesoara Luminița Drăghici.
Oaspeții din Maroc și Iordania au fost cuceriți de sarmale și de cozonaci, însă le-a plăcut foarte mult și checul. De curând, la liceu au sosit echipamentele comandate cu fonduri din PNRR, iar acum elevii sunt și mai încântați că vor putea experimenta și mai mult în laborator. „Avem o sală de mese foarte mare în laborator, cu o capacitate de 200-250 de persoane, iar prin PNRR ne-au venit mese foarte frumoase, un bar... Și copiii sunt încântați. Când au orele de instruire practică, își gătesc și mănâncă la școală“, mai spune profesoara.
Se încarcă comentariile...
