Liceenii, preocupaţi de ce se întâmplă la graniţele României: „Cel mai mare regret ar fi că nu ţi-ai lăsat un urmaş în viitor“
0
Războiul de la graniţă deja îi preocupă pe tinerii români. Discuţiile lor se învârt între două teme importante: ce îi aşteaptă în viitorul apropiat şi cum pot să ajute.
De când luptele din jocurile video de pe Internet s-au mutat în realitate, chiar aproape de graniţele României, tinerii sunt foarte îngrijoraţi. Îşi chestionează profesorii, vorbesc mult între ei despre tot ce văd la televizor şi pe reţelele sociale, însă nimeni nu le poate da un răspuns cert la cea mai arzătoare întrebare: ce urmează să se întâmple, se termină războiul sau se transformă în ceva şi mai înfricoşător?
„Adevărul“ a stat de vorbă cu trei liceeni care au împlinit 18 ani, sunt în ultimul an de liceu, se pregătesc să susţină Bacalaureatul şi să dea admitere la facultate, însă războiul din Ucraina îi preocupă chiar mai mult decât examenul de absolvire.
Spun că au stat de vorbă şi cu părinţii, dar şi cu profesorul de istorie, cu cel de educaţie financiară, cu directorul şcolii, pentru că vor să afle lucruri din gura adulţilor în care au mare încredere.
Recunosc că, într-o mare de informaţie, le este greu să discearnă din primul moment ce e adevărat şi ce nu, iar un astfel de exemplu l-au trăit chiar în urmă cu câteva zile.
„Situaţia este gravă. Din câte am înţeles au murit acolo civili, e o tensiune foarte mare, e un pericol foarte grav şi foarte bine ţesut“, spune Cătălin Cioponea, elev la Liceul Tehnologic „Alexe Marin“ din Slatina.
Admite că a trecut prin momente dificile când pe unul dintre grupurile de pe reţelele sociale a apărut „ştirea“ că tinerii între 18 şi 35 de ani trebuie să se prezinte la cea mai apropiată unitate militară pentru înrolare. „Când am văzut ştirea, vă daţi seama, a fost un zbucium în mine. Dar după aceea am intrat pe site-ul MAPN şi am văzut că e un fake-news. M-am gândit - dacă asta e, cum fac să mă duc acolo, să vorbesc şi cu mama, şi cu tata, să le spun lor tot-tot-tot...!“, a mărturisit tânărul care a fost primul gând.
„Noi, cel mai probabil, o să fim cu chestii mai mărunte“
La o analiză mai atentă, spune Cătălin, a găsit şi argumentele pentru care nu ar putea fi chiar ei în prima linie, aşa cum au văzut că se întâmplă, însă, cu tinerii din Ucraina şi Rusia.
„Nu mă sperie dacă s-ar da legea marţială, să mergem în război, nu mă sperie pentru că noi nu vom fi neapărat în prima linie. Din câte ştiu, ţara noastră, fiind membră NATO, are o grămadă de trupe străine, soldaţi foarte bine pregătiţi, care să fie în prima linie. Noi, cel mai probabil, o să fim cu chestii mai mărunte, iar după ce învăţăm mai bine, să fim trimişi“, spune tânărul.
Şi el şi prietenii lui se uită, însă, cu admiraţie la cei de-o vârstă cu ei care-şi apără ţara. „Până la urmă îi înţeleg pe tinerii din Ucraina care luptă în tranşee, cu arma în mână, deoarece îşi apără ţara. Ei au fost invadaţi de ruşi şi prin acest lucru ei încearcă s-şi protejeze părinţii, rudele, unii chiar copiii... Aş fi şi eu în stare să fac aşa ceva pentru ţara amea. Nu m-ar speria să mor la mine pe teritoriu, în front, ţinând cont că poate pot să schimb ceva prin implicarea mea“, spune şi colegul.
Părinţii lor, mai spun băieţii, sunt şi ei foarte preocupaţi de evoluţia conflictului ruso-ucrainean. „Sunt puţin, aşa, speriaţi că poate o să ne ia de lângă ei, dar totul va fi bine. Discutăm, da. E un subiect foarte important şi ne afectează şi pe toţi. Când un război e aproape de graniţa ta te implici mult mai mult, e totul mult mai important“, mai spun tinerii.
Îngrijorate sunt şi colegele lor. Au şi ele prieteni, au fraţi de vârsta celor care luptă în Ucraina, iar gândul „cum ar fi dacă...“ nu le dă pace. Preferă însă cu toţii să rămână calmi şi nu merg cu scenariile prea departe. „Dacă s-ar întâmpla ceva, nimic n-ar mai fi la fel, asta e clar“, rosteşte, după un moment de gândire, unul dintre băieţi, convins că după experienţa unui război în care am fi direct implicaţi nu poţi ca la încheierea conflictului să iei lucrurile de unde le-ai lăsat, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
„Pentru mine (n. red. - dacă ar fi, totuşi, înrolat în armată), cel mai mare regret ar fi faptul că ai şti că nu ţi-ai lăsat un urmaş în viitor“, dă glas unul dintre tineri unui gând care îl macină.
Pentru că e mare nevoie, liceenii de la „Alexe Marin“ nu doar discută despre drama vecinilor şi întorc pe toate feţele şi situaţia noastră, ci au şi răspuns iniţiativei Cosiliului Elevilor din şcoala lor şi au donat împreună peste 1.000 euro pentru ajutorarea refugiaţilor.
„E greu când vezi civilii care pleacă din Ucraina, îşi abandonează casele şi fug la noi, în Polonia şi unde mai pot. Mă bucură faptul că la noi în ţară am fost foarte deschişi cu civilii şi le-am oferit un sprijin. Poate nu e foarte mult, dar e un pas spre foarte bine. Din câte ştiu eu poporul acesta, noi suntem foarte solidari. Poate, da, mai avem noi discuţii mai aprinse pe anumite teme, dar când un aproape de-al nostru este în primejdie încercăm şi noi să-l ajutăm cu ce putem. Indiferent de ce ar însemna asta“, au încheiat tinerii.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Vama din România cu lacătul pe uşă în faţa refugiaţilor. Ar reduce cu 30% aglomeraţia de la Siret
Se încarcă comentariile...
