Voluntar de noapte în vama Isaccea. Mărturii cutremurătoare care fac războiul puţin mai uşor de suportat FOTO VIDEO

Voluntari de noapte în vama Isaccea (Tulcea) FOTO Diana Frîncu

O mână de oameni, cei mai mulţi din Isaccea sau localităţile învecinate, au decis să-şi schimbe viaţa peste noapte, renunţând la confortul din casa lor, la vacanţe şi concedii şi s-au alăturat voluntarilor care în aceste zile oferă sprijin refugiaţilor care trec Dunărea cu bacul din Ucraina în România.

Costi, Tibi, Cătălina, Cristi şi Flori sunt doar cinci dintre zecile de tineri care au venit de bunăvoie, pe o vreme câinească, în vama Isaccea din Tulcea, pentru a da o mână de ajutor la împărţirea ajutoarelor venite din întreaga ţară special pentru refugiaţii ”de dincolo”.

 Asigurau tura de noapte în data de 28/29 februarie, chiar dacă, unii dintre ei, plecau la serviciu la prima oră a dimineţii.

Cătălina a venit în vamă încă de sâmbătă din ”compasiune pentru cei de dincolo de Dunăre” şi asigura permanenţa de noapte la corturile cu mâncare şi ceai cald. După 12 ore de stat în vânt şi frig, Cătălina nu se întorcea acasă, se urca în maşină şi mergea direct la serviciu la staţia meteo unde avea de dus greul unei alte ture de 20 de ore. 

Şi ea ca şi colegii ei mărturiseşte că dramele copiilor ucraineni au impresionat-o cel mai mult, dar şi scepticismul pe care l-a simţit în rândul mamelor alungate de război.

Cătălina face de permanenţă noaptea la corturile din vamă, iar dimineaţă pleacă la serviciu, la staţia meteo, pentru o tură de 20 de ore FOTO Diana Frîncu

”Am văzut copiii...Plângeau, nu-şi găseau locul, le era frig, le era fome, nu aveau pampers, lapte. Lumea este sceptică atunci când e vorba să primească. Nu se ating de produse”, spune Cătălina.   

Odată ce trec Dunărea în România, refugiaţii aduc cu ei teama că în orice moment li se poate întâmpla ceva şi mulţi nu realizează că oamenii care îi întâmpină o fac benevol, fără să le solicite ceva în schimb. Când au înţeles de ce femeile ucrainence nu se opreau în dreptul corturilor cu produse alimentare, voluntarii au decis să improvizeze o pancartă pe care au scris cu litere mari, în rusă şi română, că totul este gratuit.

Flori, ”doamna cu oala albastră” FOTO Diana Frîncu

Flori este tot din Isaccea şi este cunoscută deja în comunitatea voluntarilor din vamă drept ”doamna cu oala de cafea”. Nu a putut sta nepăsătoare acasă aşa că s-a gândit cu ce ar putea ajuta. A luat cel mai mare vas din dulap şi s-a pus apă la fiert pentru cafea. Aşa, cu oala aceasta albastră în braţe, s-a urcat în maşină şi a venit în vamă să le dea oamenilor să bea ceva cald.   

”O doamnă, cred că era ucraineancă, m-a văzut, a început să plângă în hohote şi spunea <<spasiba, spasiba>>. Cred că n-o s uit niciodată femeia aceea cum plângea când m-a văzut cum mă trudeam eu la unu noaptea să aduc cafeaua de acasă, înţelegeţi? De aceea nu am putut eu să stau să mă uit la televizor de la căldură. Cred că toată lumea empatizează, dar am vrut să fac ceva, pentru că eram aici”.

Voluntarii au decis să pună o pancartă în care să anunţe că produsele sunt gratuite pentru ca refugiaţii ucraineni să nu mai ofere bani atunci când cer o sticlă cu apă FOTO Diana Frîncu

În tură cu Flori şi Cătălina i-am întâlnit la corturile din vama Isaccea pe Tibi şi Costi. Tibi se afla în vacanţă la Râşnov când a început războiul. A renunţat la distracţie şi s-a întors acasă să ajute cu ce poate. Vorbise cu localnicii şi aflase că în weekend şi pe timpul zilei n-ar fi probleme, dar greul este noaptea, când oamenii se retrag acasă, chair dacă bacul face curse continuu şi aduce refugiaţi o dată la două, trei ore. Înfăşurat de la brâu în jos într-o pătură, Tibi şi-a acceptat cu zâmbetul pe buze porecla de ”bucătarul” şi mişună printre corturi ajutând cu ce e nevoie.

Costi, angajat  la Transgaz, impresionat de drama băieţelului cu geamantan roz FOTO Diana Frîncu

Aşa este şi Costi, angajat de la Transgaz, care a decis să vină în vamă la Isaccea după ce a văzut o fotografie în care era surprins un băieţel ucrainean care târa după el un mic ghiozdan roz.  

Fotografia cu băieţelul ucrainean care târăşte un geamantan roz, motivul pentru care Costi a decis să dea o mână de ajutor voluntarilor din vama Isaccea FOTO Diana Frîncu

Cristi, şi el localnic din Isaccea, mărturiseşte că s-a alăturat şi el voluntarilor, mişcat de suferinţa copiilor care-şi adună totul într-o gentuţă şi, cu păpuşa în braţe, trec Dunărea, uneori însoţiţi de străini, minţiţi că trebuie să plece de acasă pentru că în ţara lor ninge şi e mult prea frig. Este în vamă deja de câteva nopţi şi a auzit, la fel ca şi ceilalţi, exploziile care au devastat Ismail, localitate aflată la doar 15 kilometri depărtare de graniţa cu România.

Bacul care aduce refugiaţii din Ucraina ajunge pe malul românesc la două, trei ore. Prin vama de la Isaccea au reuşit să fugă de calea războiului mii de copii însoţiţi de mamele lor FOTO Diana Frîncu

Marea lor durere este că, deşi în Isaccea sunt munţi de produse trimise la Tulcea de oamenii de bine din întreaga ţară, acestea nu pot ajunge peste Dunăre, în Ucraina, acolo unde este cu adevărat nevoie de ele. Refugiaţii aşteaptă ”dincolo” şi câte 50 de ore că să prindă un loc pe bacul speranţei care îi aduce în România. În Ucraina nu sunt voluntari, pentru că toată lumea este la război. Nu e timp de compasiune acolo. 

”Am încercat să trimitem cu bacul măcar pături şi haine, dar nu s-a putut. Nu are cine să le împartă acolo oamenilor care aşteaptă”, mărturiseşte unul dintre voluntarii români de la Isaccea.   

În Tulcea nu este deloc primăvară. Au fost trei zile de cod portocaliu de viscol şi ninsori, iar vremea nu se anunţă deloc mai blândă în zilele următoare. Este nevoie în continuare de voluntari care să facă de permanenţă la corturi fie şi câteva ore în timpul săptămânii sau noaptea.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Războiul din Ucraina. Ce oraşe sunt ocupate de ruşi şi unde se îndreaptă armata lor HARTĂ

Miliardarii ruşi îşi mută iahturile în Insulele Maldive, ca urmare a sancţiunilor aplicate Rusiei de statele occidentale