FOTO Slatina uitată: misterele măririi şi decăderii statuilor-simbol ale oraşului
0
Municipiul Slatina se numără printre puţinele reşedinţe de judeţ din ţară care nu prea au motive de mândrie când vine vorba despre statui-simbol. Din acest punct de vedere, pe raza oraşului se află doar patru statui, şi acelea neglijate de către autorităţile locale. Dacă cea mai importantă dintre acestea datorită vechimii sale a fost marginalizată la propriu de oficialităţi, o altă statuie-simbol a urbei a dispărut complet din oraş.
Slatina este reşedinţă de judeţ, dar nu ai zice acest lucru dacă ai compara oraşul cu altele similare din ţară. Toate capitalele de judeţ au cel puţin un monument-simbol al urbei, de regulă acesta având dimensiuni apreciabile potrivit statutului urbei şi nu numai. La Slatina nu se întâmplă astfel. Pe raza oraşului se află doar patru statui, unele complet uitate, altele distruse parţial de persoane certate cu simţul civic.
Cea mai veche şi, deci, cel mai important ansamblu arhitectural din capitala judeţului Olt, este statuia Ecaterinei Teodoroiu, ce a prins contur la iniţiativa Reginei Maria în 1920. Monumentul a fost realizat de către reputatul sculptor Dumitru Măţăoanu, originar din Câmpulung Muscel, şi a fost inaugurat pe data de 31 mai 1925, în prezenţa Majestăţii Sale Regina Maria, a ministrului de Război - generalul de divizie Alexandru Lupescu, a unei delegaţii de gorjeni, a părinţilor şi, desigur, a unui numeros public slătinean. Statuia, fabricată din bronz în mărime naturală, a reprezentat şi încă mai reprezintă primul monument din ţară ridicat în memoria eroinei de la Jiu. În ciuda tuturor aspectelor mai-sus menţionate, oficialităţile urbei care s-au perindat la conducere le-au neglijat constant, astfel că, în prezent, statuia Ecaterinei Teodoroiu a fost izolată la maginea urbei şi nimeni nu o mai bagă în seamă.
A doua statuie ca importanţă este cea din faţa sediului primăriei ce îl reprezintă pe revoluţionarul Tudor Vladimirescu. Operă a sculptorului Vasile Blendea, aceasta a fost inaugurată în anul 1968 şi, până anul trecut, nu a suferit schimbări. Reabilitarea Centrului Vechi, unde se află şi sediul primăriei, a determinat autorităţile să facă o mare şi de nepermis gafă: au distrus jumătatea inferioară a ansamblului arhitectural menţionat fabricat din piatră albă de Albeşti, înlocuind totul cu un aşa-zis soclu din marmură neagră care inspiră mai degrabă imaginea unui cavou. Dar cei aflaţi în fruntea primăriei nu au ţinut cont de istorie, ca de obicei, şi, în loc să cureţe vechea şi preţioasa piatră de Albeşti a monumentului original, a preferat să distrugă baza monumentului.
O altă statuie impozantă, dar neglijată de autorităţi, este cea care îl reprezintă pe Eugen Ionescu, creatorul teatrului absurdului (născut într-o casă aflată la nici 50 de metri de monument – demolată de comunişti, n.r.). Inaugurată în 2008 odată cu reabilitarea părculeţului unde a fost amplasată, aceasta a devenit imposibil de recunoscut chiar de către localnici din cauza “dispariţiei” de la faţa locului a literelor ce indicau cu numele personajului. Numeroasele sesizări din presa locală în acest sens nu au fost băgate în seamă de autorităţile locale.
În fine, statuia care este cel mai des “băgată în seamă” este cea a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Confecţionată din bronz, aceasta a fost dezvelită la 24 ianuarie 1993. Marele său atuu se datorează faptului că, deşi este cea mai nouă din oraş, a avut prioritate în faţa celorlalte ansambluri arhitecturale şi a fost amplasată în centrul urbei, peset stradă de sediile Prefecturii şi Consiliului Judeţean Olt. Este lesne acum de înţeles de ce majoritatea momentelor festive din localitate se desfăşoară aici.
Tot la acest capitol poate fi amintit şi obeliscul “Slatina - 600”, amplasat în parcul Piteşti de pe strada cu acelaşi nume. Realizat de către cunoscutul sculptor Ion Irimescu, monumentul a fost inaugurat în anul 1978, când s-au aniversat 600 de ani de atestare documentară a municipiului Slatina. Există informaţii certe atestate de istorici care relevă că, în primii ani ai secolului XX, însăşi principesa Elisabeta (1894-1956), fiica cea mai mare a Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand, devenită ulterior Regina Elisabeta, se plimba pe aleile grădinii publice de pe strada Piteşti, acum denumit parc.
Slătinenii sunt dezamăgiţi de lipsa de interes a autorităţilor locale pentru monumentele urbei, mai ales că statuia-simbol a Slatinei de până în anii 2000, ce îl înfăţişa pe domnitorul Mihai Viteazul, a dispărut din peisaj. Nelipsită de pe cărţile poştale despre Slatina, statuia cu pricina a fost tot o creaţie a lui Vasile Blendea, unul dintre cei mai mari sculptori români. Istoria acestei statui este una incertă: nu se ştie anul exact al executării, nu este inventariată, nu poartă semnătură şi nici nu a fost catalogată ca o operă de artă. De aici şi modul uşor, deşi strigător la cer, în care a dispărut brusc din peisajul cotidian al urbei, chiar dacă era un simbol.
“Statuia lui Mihai Viteazul a fost realizată prin anii ’70 în urma unui concurs întreprins cu ocazia unei tabere de sculptură naţională organizată la Slatina de către Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă. Scopul aceste iniţiative a fost unul nobil şi cred că ar trebui urmat şi acum: mobilarea artistică a oraşului. La acest concurs au participat numeroşi membri ai Uniunii Artiştilor Plastici de atunci, iar lucrările selectate la acel moment au fost transpuse în practică şi, ulterior, amplasate în diverse puncte ale oraşului. Statuia domnitorului Mihai Viteazul a devenit rapid un simbol al oraşului datorită aspectului său impozant. Din păcate, ea a fost aşezată în centrul oraşului pe un teren ce a fost retrocedat undeva prin anii 2000, iar monumentul a dispărut. Noi, Muzeul Judeţean, nu am fost anunţaţi, aşa că a fost ceva ciudat, ca un fel de extracţie dentară fără anestezie. Profesionist şi civilizat ar fi fost ca monumentul să fii fost introdus în patrimoniul primăriei şi amplasat într-un alt spaţiu public central din oraş. Păcat, pentru că Slatina, capitală de judeţ, merită să aibă un monument cum a fost statuia lui Mihai Viteazul”, afirmă Laurenţiu Guţică-Florescu, directorul Muzeului Judeţean Olt.
Statuia-simbol a Slatinei a fost mutată, imediat după retrocedarea terenului unde era amplasată, lângă Hanul Cireaşov, apoi a ajuns într-o intersecţie de pe raza comunei Verguleasa, unde a fost devastată: domnitorul a ajuns fără sabie, ciung, iar calul său – cu picioarele tăiate.
Rămâne de văzut dacă cei din fruntea administraţiei publice locale (şi judeţene), din prezent sau din viitor, vor mai înţelege să aprecieze şi să cinstească cu adevărat istoria, cum s-a întâmplat într-o vreme.
Vă mai recomandăm:
FOTO Parcul Piteşti din Slatina, comoara istorică necunoscută a Slatinei
VIDEO Ziua Naţională la Slatina, marcată cu o fastuoasă paradă militară
Se încarcă comentariile...
