Elevii care fac naveta, la mâna transportatorilor. Director de şcoală: „Ne întoarcem la cazul Dincă, ce facem?!“
0
Dezorientaţi pe de o parte de scenariile de funcţionare care se aplică unităţilor de învăţământ, veşnic în schimbare, iar pe de alta de pretenţiile transportatorilor, elevii navetişti se plâng că sunt situaţii în care pur şi simplu nu mai pot ajunge la şcoală.
Zeci de mii de elevi, cei de liceu în cea mai mare parte, care pe hârtie beneficiază de transport gratuit, fac naveta din localitatea de domiciliu către şcoală cu transportatori care nu le mai eliberează abonamente decât cu banii jos.
Situaţia s-a înrăutăţit în semestrul II, de când toate instituţiile cărora li se adresează atunci când îşi cer dreptul la transport gratuit le spun, sec: „Avem lege, n-avem norme de aplicare, nu ştim ce-i de făcut“.
Legea s-a schimbat, din nou, în 2020, când a fost emisă Legea 226/2020 care modifică Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2001. Are un articol unic prin care se modifică mai multe articole din L1/2001. În esenţă se precizează că elevii din învăţământul preuniversitar beneficiază de transport gratuit pe tot parcursul anului calendaristic. Decontarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, prin transferuri către unităţile administrative-teritoriale. Gratuitatea este asigurată de către autorităţile administraţiei publice locale, prin subvenţionarea operatorului de transport conform Legii serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007.
De asemenea, elevii au dreptul la decontarea cheltuielilor cu transportul de interes public desfăşurat în alte condiţii decât sub forma unui serviciu public, urmând ca decontarea să se realizeze de către unitatea de învăţământ. Toate acestea ar fi trebuit să fie puse la punct prin normele de aplicare care nici până astăzi nu sunt disponibile.
„Nu avem cum sa venim la liceu zi de zi pentru că am ajunge să plătim amândouă 504 lei, doar luna aceasta“
Un diriginte de la un liceu din Olt care are navetişti peste 35% din totalul elevilor, adică peste 300 elevi, exemplifică situaţia în care au ajuns elevii cu un mesaj primit. „Bună ziua! Aţi aflat ceva de abonamente? Noi luna aceasta nu avem cum sa venim la liceu zi de zi pentru că am ajunge să plătim amândouă 504 lei, doar luna aceasta, şi abonament nu ne face pentru că nu sunt copii, suntem doar noi două care venim“.
Este vorba de două eleve din clasa a XI, de la şcoala profesională, deci an terminal, prin urmare, indiferent de scenariul în care se află localitatea, fetele trebuie să frecventeze zilnic cursurile. Cursa care transporta elevii s-a desfiinţat, iar fetele au doar varianta de a veni cu persoane private, sau, atunci când părinţii lucrează în schimbul de zi, cu aceştia. Şcoala a găsit varianta de a le permite să înveţe în online, pentru că au acasă o bunică în evidenţă cu boli cronice, deci cu risc în cazul în care ar contracta SARS-CoV-2. E o soluţie de avarie, recunoaşte directorul liceului. „Este şi riscant, dacă nu mai este nici microbuz… Ne întoarcem la cazul Dincă, ce facem?“, se întreabă directorul.
Alţi elevi i-au adus directorului la cunoştinţă că sunt zile în care şoferii de pe anumite rute refuză să-i ia pe liceeni dacă se umple microbuzul şi sunt puşi să aleagă între aceştia şi muncitorii care au plătit abonamente. „Dacă depăşesc numărul maxim de locuri sunt lăsaţi copiii. Avem cazuri, plus că din cauza lipsei elevilor, pentru că majoritatea sunt online, transportatorul a scos anumite rute, de exemplu Strejeşti. Chiar dacă copiii ar fi vrut să vină cu bilet, nu mai au cu ce să vină. Vin cu particulari şi e un risc“, mai spune directorul.
Varianta pe care le-au dat-o reprezentanţii şcolii este să achite aceste abonamente, sau bilete, să le păstreze şi să le depună ulterior la şcoală, dacă între timp apar normele metodologice şi va exista posibilitatea de a-şi recupera cheltuielile.
„Nu vă mai uitaţi în gura lor! Nu se poate, cum să nu-l ia, dacă plăteşte biletul?!“
Reprezentanţii Consiliului Judeţean, instituţia spre care îi trimite mai toată lumea pe elevi, spun că au mâinile legate. Au, ca toată lumea, doar acel articol unic şi nicio precizare ulterioară. Până în noiembrie anul trecut, de fapt pentru o lună şi jumătate, după care s-a intrat în online, Consiliul Judeţean le-a decontat transportatorilor costurile pentru care au emis abonamente. Iar asta pe baza situaţiilor avizate de fiecare şcoală în parte.
Au intervenit şi atunci probleme, pentru că nu în puţine cazuri una era situaţia de la şcoală, alta cea de la transportator. Practic, transportatorul spunea că l-a adus pe elev la şcoală şi l-a dus acasă toată luna, în timp ce şcoala dădea mai puţine zile frecventate.
E o situaţie pe care, spune directorul Direcţiei Tehnice din cadrul CJ Olt, Cornel Motoi, nu ar fi normal să o desluşească CJ Olt, care avea doar sarcina să achite 50% din costuri. Acum, nici măcar această posibilitate nu o mai are, de la emiterea L226/2020.
„Colac peste pupăză, au venit cu legea aia, că să dea transport gratuit. A fost un ordin dat, în toamnă a venit altul, ne-a dat peste cap. Au zis că să decontăm noi jumate, ministerul jumate, e o încurcătura de-asta, nu ştie nimeni ce să facă. Toate consiliile judeţene au probleme, nu-şi permite nimeni să plătească pentru că nu ne dă voie o hotărâre. Cert este că nu se ştie cine plăteşte transportul acestor elevi şi cum îi urmăreşti. (…) Eu pe ce bază le decontez? Aşa am făcut până acum, am solicitat de la şcoală să-mi dea prezenţa elevilor. Eu le-am tăiat din abonamente, transportatorii au sărit în sus: «Domnule, păi nu mă interesează, eu ţi-am dat abonament, copilul să se ducă la şcoală 21 de zile, sau câte zile de şcoală sunt, mie-mi decontezi!». Păi, dacă ăla n-a fost la şcoală, ce să-ţi decontez? Că eu decontam pe baza unor tabele avizate de şcoală, tabele care nu mai băteau cu abonamentul“, a precizat Motoi.
Reprezentantul CJ Olt respinge, însă, informaţia că elevii ar fi lăsaţi în staţii de către transportatori. „Nu vă mai uitaţi în gura lor! Nu se poate, cum să nu-l ia, dacă plăteşte biletul?“, a răspuns Motoi.
„În scenariul roşu am susţinut din buzunar să pot să fac curse“
Transportatorii sunt, la rândul lor, categorici. Nu-şi pot asuma riscul ca nimeni să nu le mai plătească aceste cheltuieli, aşa că nu eliberează abonamente decât contra-cost, câtă vreme nu au garanţii reale.
„Nu vi se pare normal să se facă un contract între noi, societăţile de transport, Inspectoratul Şcolar şi Consiliul Judeţean? Eu ce vină am că nu există bază legală? E o lege dată, dar mai departe de legea aia nu ştie nimeni ce are de făcut. Până în noiembrie anul trecut s-a circulat normal, plătea cine mai plătea la unii dintre profesori şi la unii dintre elevi, dar de când cu legea asta, nu ştie nimeni ce are de făcut“, confirmă şi Marian Taifas, patronul unei firme de transport din Olt.
Bărbatul respinge, însă, acuzaţiile că operatorii ar transporta cu prioritate muncitorii, sau cel puţin firma pe care o administrează nu ar face asta. Asta şi pentru că, de anul trecut, din perioada stării de urgenţă, lucrurile nu şi-ar fi revenit atât de bine încât să fie în situaţia să aleagă. „Călători au fost un sfert, am avut perioada cu scenariul roşu când, să zic aşa, am susţinut din buzunar să pot să fac cursele. Aşa de mulţi călători au fost încât nici cheltuielile nu mi le scoteam. Acum situaţia e cât de cât, dar nu reglată“, a mai spus Taifas.
„Elevii sunt obligaţi să scoată din buzunar bani şi bani şi bani, pentru un transport al lor care le asigură educaţia“
Reprezentanţii elevilor au încercat, la rândul lor, atât la nivel naţional, prin întâlniri cu factorii de decizie din ministere, cât şi la nivel local, să deblocheze situaţia. Concluzia a fost că fără lege se vorbeşte în van.
„În primul rând, deşi Ministerul Educaţiei a propus acele norme metodologice care urmează să fie aprobate în şedinţa de guvern, ele nu avantajează întocmai elevul, iar până acestea vin elevii sunt obligaţi să scoată din buzunar bani şi bani şi bani pentru un transport al lor care le asigură Educaţia, care, din nou, în România ar trebui să fie gratuită. Însă, de cele mai multe ori observăm că se face doar în aparenţă, nu şi în esenţă“, a declarat preşedintele Consiliului Elevilor Olt, Alexandru Drăghia.
Tânărul mai aminteşte de situaţiile concrete în care transportatorul ar fi refuzat să le permită elevilor să urce.
„Am avut situaţie punctuală la Drăgăneşti, într-un caz în care transportatorul a refuzat să lase elevii să intre în autobuz, în timp ce alte persoane pe acea rută erau primite. Motivul era că elevii nu aveau abonament, deşi erau dispuşi să plătească un bilet pe o călătorie unică. Am sesizat Consiliul Judeţean Olt asupra operatorului, iar acesta urmează să fie notificat de Autoritatea Judeţeană de Transport şi sacţionat în condiţiile legii. În celelalte cazuri, să spunem sesizate, încă nu avem o linie de acţiune, tocmai pentru că legea ne ţine mâinile legate la spatee. În general, la români, mai întâi se face legea iar după aceea se studiază cum funcţionează. Ar trebui într-un final să ne trezim şi să ne dăm seama că am lăsat pe timp de pandemie câteva mii de elevi, chiar zeci de mii, fără acces la singura lor şansă la o viaţă mai bună, anume Educaţia“, a conchis Drăghia.
Se încarcă comentariile...
