Cum s-a rătăcit prim-ministrul Ion C. Brătianu pe o moşie din Olt. A fost găsit aproape înţepenit de frig

Adunând mărturii ale trecerilor celor mai importanţi oameni ai vremii prin judeţele Olt şi Romanaţi, un profesor de istorie a regăsit prin însemnări o întâmplare de la sfârşitul Războiului de Independenţă, protagonist fiind chiar prim-ministrul de atunci.

Dumitru Botar, profesor de istorie, astăzi pensionar, a redat, în cuprinsul articolului „Domnitorul Carol I şi Ion C. Brătianu în Romanaţi şi Olt la 1877“, din numărul 72 al revistei Memoria Oltului, episodul în care primul-ministrul Ion C. Brătianu, pornit să verifice personal vestea că oastea română a rămas fără provizii şi să găsească soluţii pentru aprovizionare, într-o zi geroasă de iarnă a fost găsit aproape înţepenit de frig pe un câmp din Olt.

Întâmplarea se regăseşte, de altfel, în cartea de memorii „Cu glasul timpului. Amintiri“, scrisă de Ion Valjan (pseudonimul lui Ion Al. Vasilescu, scriitor, dramaturg, avocat, om politic etc.)şi apărută la editura Humanitas. Autorul Ion Vlajan aminteşte, astfel, cum tatălui său îi făcea plăcere să-şi încânte oaspeţii povestind istoria auzită de la naşul său, chiar boierul Iancu Vizulea, unul dintre protagonişti.

„Faptul pe care îl evoca tata de atâtea ori s-a petrecut cam spre sfârşitul războiului nostru din 1877. Intrasem în iarnă, şi din toate fortificaţiile turceşti mai rezistaseră câteva. Iorgu Vizulea (n.r.-  moşierul Vizulea, senator în mai multe legislaturi, avea întinse proprietăţi în judeţul Olt) sta liniştit în conacul lui boieresc de la Frunzaru, la adăpost de vreme rea. De câteva zile se iscase o viforniţă cumplită troienind toate meleagurile şi cărările. Şi într-o seară, un ţăran dijmaş din Frunzaru,  s-a năpustit în conac, unde, scuturând căciula de zăpada, a vestit răsufând din greu:

- Coane Iorgule… Ca la o bătaie de puşcă de conac am întâlnit câţiva călători într-o sanie… aproape îngheţaţi… dacă nu trimitem un om într-acolo o să-I avem pe suflet. Au început să înţepenească“, a scris Ion Valjan în amintirile sale.

Boierul ar fi plecat îndată, luând cu sine şi o sticlă de coniac, şi i-ar fi descoperit pe drumeţi, exact cum fusese anunţat, pe jumătate îngheţaţi. Surpriza enormă a fost să-l recunoască în faţa sa pe primul-ministru Ion C. Brătianu.

„Când au ajuns lângă sania respectivă, Iorgu Vizulea  a încremenit pur şi simplu, pentru că omul acoperit de viscol şi aproape îngheţat era primul ministru Ion C. Brătianu, iar pe capră un dorobanţ şi vizitiul - şi ei într-o stare jalnică - înlemniţi. Vizulea le-a dat la fiecare câte o înghiţitură de coniac şi au pornit spre conac, unde după eforturi mari i-a readus la normal, dar Ion C. Brătianu nu a comentat pericolul prin care trecuse, ci cu lacrimi în ochi i-a spus lui Vizulea:

- Iorgule, armata noastră de peste Dunăre a rămas fără provizii. Ce ne facem? Ce ne facem?
Ce se întâmplase? Primind ştirea că armata nu mai are provizii, primul ministru s-a dus personal să supravegheze încărcarea transporturilor dincolo de Dunăre, luând cu el numai un dorobanţ lângă vizitiu. Ştiind că în Oltenia s-ar mai putea găsi ceva rezerve de grâne, a pornit la drum. Dar din cauza viscolului năpraznic care le-a acoperit cărările, s-au rătăcit şi tot ocolind orbiţi de zăpadă au ajuns la Frunzaru, de unde i-a cules Vizulea, fiind de acord să rezolve cererea primului ministru, gest de mare trăire şi simţire românească“, a repovestit profesorul Dumitru Botar în Memoria Oltului fragmentul redat de Ion Valjan.

Principele Carol I şi Ion C. Brătianu, oaspeţi de seamă la Corabia şi Siliştioara

Prezenţa lui Ion C. Brătianu în Olt şi Romanaţi este certificată şi de alte documente. Principele Carol I şi primul-ministru Ion C. Brătianu au salutat,  în august 1877, de la Corabia trecerea armatei române peste podul de vase, cu destinaţia Plevna. Erau 15.000 de ostaşi din infanterie şi cavalerie, iar artileria participa cu 108 tunuri. Despre eveniment, a mai notat Dumitru Botar, chiar George Coşbuc scria: „... în acea zi de duminică, câmpia de lângă Corabia era plină de lume, de ţărani şi târgoveţi, de femei şi copii. Erau părinţii ostaşilor, erau fraţii şi rudele lor, erau prietenii şi cunoscuţii, erau nevestele şi copiii lor. Din văi şi din câmpie, din oraşe şi sate, din creştetul munţilor, veniseră de pretutindeni să vadă trecerea oştirii”, în timp ce în ziarul ROMÂNUL se putea citi: „Nimic mai măreţ ca defilarea dorobanţilor. Aici la Corabia, mamele, soţiile, erau cu sutele, înveşmântate în haine, pe podul de vase construit de pontonierii români peste Dunăre la Siliştioara-Măgura (Romanaţi) între 14-19 august 1877”.

Casa în care Ion C. Brătianu a locuit în timpul războiului, care era şi locul unde păstra lăzile cu banii necesari aprovizionării armatei, ar fi rezistat în Corabia până prin 1930-1935. Principele Carol I, însoţit de primul ministru, a fost găzduit, în aceeaşi perioadă, în localitatea vecină Grădinile, „la conacul marelui proprietar doljean GOGU VORVOREANU, cu moşii întinse şi prin Romanaţi“.