Video Comoară antică expusă pentru prima dată: coiful chalcidic de la Balș, vechi de 2.500 de ani, prezentat publicului la Slatina
0Un muzeu din Oltenia expune la sediu pentru prima dată, și pentru doar două zile, o piesă de o valoare extraordinară: un coif chalcidic datând din secolul IV î.Hr.. Artefactul a fost descoperit întâmplător cu 20 de ani în urmă, de un cetățean care săpa un șanț pe proprietatea sa.
Muzeul Județean Olt a expus, vineri, în premieră la Slatina, marcând 73 ani de existență, un coif chalcidic descoperit cu 20 de ani în urmă în localitatea Balș din județul Olt. Un localnic a făcut descoperirea în timp ce săpa un șanț pe proprietatea sa. Inițial a crezut că a dat peste un obuz, însă pe măsură ce reușea să scoată din pământ obiectul și-a dat seama că are în față un obiect foarte vechi, așa că a luat legătura cu reprezentanții muzeului județean. Coiful vechi de 2500 de ani a ajuns, transportat într-o sacoșă, pe biroul istoricului Laurențiu Guțică-Florescu. A trecut ulterior prin evaluări, restaurare, iar în ultimul an și jumătate a fost expus în străinătate.
„Eu m-am pregătit o viață de om ca să pot face față unei asemenea descoperiri și s-o aduc în patrimoniului județului Olt. În momentul în care l-a scos din sacoșă și mi l-a pus pe birou, m-am dus cu mintea la Ahile și la celebrul film Troia. Dar mi-am dat seama că e o piesă autentică, fără să fac alte investigații”, le-a mărturisit istoricul primilor vizitatori, liceeni de la Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina însoțiți de profesorul lor de Istorie, care au avut ocazia să admire artefactul la 20 de ani de când obiectul a fost predat muzeului. Liceenii au aflat atât povestea coifului de la Balș cât și a perioadei în care aceste obiecte erau la foarte mare preț de la istoricii Cătălin Borangic și Cătălin Stănculescu.
Obiectul a trecut printr-o evaluare extrem de riguroasă, stabilindu-se că este din bronz – aliaj cupru-staniu, în proporţie de 65% cupru - 35% staniu.
„În aliajul piesei de la Balş s-a mai evidenţiat prezenţa nichelului, a zincului, a arsenului şi a unor urme de plumb, fier, argint şi aur. Urmele de metale preţioase permit ipoteza că artefactul a avut porţiuni argintate şi/sau aurite”, se precizează în articolul „Coiful de tip chalcidic de la Balș, județul Olt”, semnat de istoricii Cătălin Borangic și Laurențiu Guțică-Florescu, publicat pe enciclopedia-dacica.ro.
„Nouă luni de zile a durat numai expertizarea. S-au făcut analize, inclusiv analize de fizică atomică, la București, la Măgurele. A fost bombardat 1.000 de secunde, să se vadă amprenta metalografică, din ce este făcut, până în ultimul detaliu, și s-au dat procente, așa cum se fac astăzi analizele medicale. S-au ocupat sabavți de chestiunea aceasta”, a răspuns Laurențiu Guțică-Florescu altor curiozități ale tinerilor.
Coiful, tipul de artefact pe care muzeografii îl așteaptă o viață întreagă, și care odinioară putea constitui o garanție suficientă pentru împrumuturi realizate de stat, este realizat dintr-o singură bucată de metal și a presupus, cu siguranță, o muncă extrem de laborioasă.
„Vă privesc aici 2.500 de ani de istorie. Gândiți-vă că cu asemenea tehnologie, pe vremea respectivă, dintr-o singură foiță de la lingou până la obiectul finit se putea face, în condițiile în care nu aveai în vremea respectivă strung, nu aveai computer și alte facilități ale civilizației contemporane. Deci gândiți-vă că, a spus la un moment dat domnul Borangic, la piesa asta s-a lucrat (n. r. – într-un demers de reconstituire experimentală) la un moment dat peste 100 ore, numai prin ciocănire”, le-a mai explicat Guțică-Florescu tinerilor.
Coiful de la Balș, expus pentru doar două zile
Muzeul Județean Olt a decis să permită vizitatorilor să admire coiful chalcidic pentru doar două zile: vineri, 16 mai, respectiv sâmbătă, 17 mai 2025, când în intervalul 18,00 -24,00 se desfășoară acțiuni în cadrul evenimentului „Noaptea Muzeelor”. Piesa, restaurată de către o echipă de profesioniști și conservată, a putut fi admirată în ultimul an și jumătate în expoziții internaționale.
„Noi o expunem două zile, astăzi și mâine, de Noaptea Muzeelor, iar din toamnă vom face un proiect de digitalizare prin care o să încercăm să expunem toate piesele de tezaur pe care le avem. Nu numai pe partea aceasta de perioadă dacică stăm bine, stăm bine și pe neolitic, piese de tezaur. Aș spune că Muzeul Județean Olt are câteva minuni ale lumii antice în patrimoniul său”, a dezvăluit Laurențiu Guțică-Florescu.
Piesele nu pot fi expuse permanent, au mai aflat tinerii vizitatori, pentru că au nevoie periodic de diagnostic și, dacă este nevoie, de intervenția specialiștilor dacă intervin modificări în starea de conservare. Peste toate, în special în cazul pieselor extrem de valoroase, intervine și problema asigurării securității. Coiful de la Balș beneficiază, de altfel, de paza jandarmilor pe perioada în care este expus publicului.
„După o perioadă de expunere piesele să știți că se odihnesc, iar colegii noștri au grijă de sănătatea fizică a lor. Observă orice modificare, încearcă să remedieze situația. O piesă nu trebuie expusă permanent, are anumite perioade în care medici, restauratori, conservatori trebuie să intervină pe ceea ce înseamnă un obiect, să vadă condițiile de păstrare, dacă sunt adecvate sau inadecvate, intervine partea de securitate ca să expui asemenea bunuri, ele au o valoare inestimabilă. Ni s-a spus că în România există trei (n. red. – coifuri de același tip). Acesta este cel mai important și poate suntem subiectivi, noi, cei de la Muzeul județean Olt, dar ca formă de păstrare, aproape 98% integral, sunt argumente care ne îndreptățesc să afirmăm asta”, a mai spus istoricul Guțică-Florescu.
Liceenii au fost foarte curioși să afle ce valoare materială are artefactul deosebit aflat în patrimoniul Muzeului Județean Olt. Astfel de informații nu însă însă disponibile, chiar dacă toate obiectele au o valoare de inventar. „Toate artefactele sunt cotate și au un preț de obiect, care nu conține întotdeauna și valoarea istorică”, a venit cu explicații suplimentare istoricul Cătălin Borangic.
Ce ar trebui să știe în schimb publicul larg este că, în cazul unor descoperiri întâmplătoare, așa cum a fost cazul coifului de la Balș, cel care face descoperirea are obligația ca în 72 ani să anunțe autoritățile locale, iar acestea vor anunța la rândul lor instituțiile de cultură (muzeu, direcție de cultură).
„Dacă te încadrezi în cele 72 ore și declari acest obiect primești până la 30% din valoarea stabilită de experți pentru obiectul respectiv. Numai prin faptul că ai contribuit la protejarea patrimoniului românesc. Dacă piesa respectivă este unică, mai primești un bonus de până la 15%. Practic, iei până la jumătate dintr-o anumită valoare”, a explicat Guțică-Florescu.
„Valoarea patrimonială este memorie culturală. Gândiți-vă că mâine dimineață vă treziți și nu vă amintiți nimic”
Nu de fiecare dată descoperitorii realizează însă că țin în mână un tezaur, iar pentru a exemplifica acest lucru istoricul Cătălin Borangic a reamintit istoria unui alt coif important, descoperit în albia râului Siret, care a rătăcit ani buni prin curtea și ulterior podul unui localnic.
„Un coif corintic, adică mai vechi decât acesta, a fost descoperit în albia râului Siret acum vreo 10 ani de un nene care nu știu ce căuta prin râu. L-a găsit, l-a luat acasă, a dat la găini din el, pentru că n-a știut ce e, și la o vreme l-a aruncat în pod. După vreo cinci-șase ani, un verișor care văzuse lumea l-a recunoscut, a făcut două poze și le-a pus pe Facebook. Un prieten de-al meu a văzut fotografiile și a zis – cineva are un coif corintic în pod. Sigur că a mers imediat poliția de patrimoniu, l-au întrebat unde e coiful și l-au luat din pod. Omul și-a pierdut dreptul la recompensă, tocmai pentru că n-a știut ce a găsit. Nu l-a tratat ca pe un artefact, nu și-a dat seama ce poate fi tabla aceea îndoită. A ajuns până la urmă la specialiști și este restaurat. Este singurul coif corintic din România, adică chiar similar cu cel din războaiele troiene, dar și-a pierdut dreptul al recompensă. Așa că dacă ați auzit, ați văzut, nu numai coifuri, sunt o grămadă de artefacte în pământ, pentru că pământul ăsta a fost locuit dintotdeauna, sfatul este – dați mai departe să ajungă cât mai repede fie la primărie, fie la un muzeu, dar e mai greu, fie la direcțiile județene. Trebuie să înțelegeți ce înseamnă valoarea patrimonială a acestor artefacte. Este imensă, este memorie culturală. Gândiți-vă că mâine dimineață vă treziți și nu vă amintiți nimic. Ce frumos o să fie să luați viața de la zero. El este parte din memoria noastră culturală, ne asigură echilibrul psihic necesar funcționării societății despre care vorbeam, care are și astfel de resorturi, nu numai economice, sociale, politice, sunt și culturale”, a explicat istoricul Cătălin Borangic.
„E cel mai frumos exemplar și cel mai bine conservat”
Și după ce istoricul Cătălin Borangic a explicat că artefactul de o valoare inestimabilă este, cum am spune în zilele noastre, un obiect de import, cel mai probabil adus la nord de Dunăre de un militar cu o funcție importantă, Cătălin Stănculescu, cercetătorul pe care îl puteți urmări și pe vlogul său de pe Youtube, Mythologica, a expus și alte elemente de context.
„Este poate unul dintre cele mai reușite. Am văzut astfel de exemplare atât la nord de Dunăre cât și la sud, în muzee din România, dar și în muzee din Serbia și Bulgaria, și chiar vă pot asigura că e cel mai frumos exemplar și cel mai bine conservat”, a spus Stănculescu.
În toată peninsula mediteraneeană sunt aproximativ 60 de coifuri descoperite. „Pare destul de mult, însă cele mai multe sunt la greci, acolo e și zona de proveniență - Grecia, Italia sudică. Mai avem la vecinii noștri bulgari aproape 18, iar la noi avem doar cinci, cu acest exponat de la Balș care este, de departe, cel mai reușit. Celelalte sunt dispuse la Budești, la Curtea de Argeș, în județul Argeș; la Cuptoare; la Mercina, undeva în județul Caraș-Severin, și la Zimnicea. Un alt aspect, la fel de important, pe care l-a expus și Cătălin (n.r. – istoricul Cătălin Borangic) e cel legat de graniță. Granițele în acele vremuri erau foarte fluide. Nu te aștepta cineva la o barieră cu un pașaport sau cu un buletin să te lasă să treci. Iar Dunărea a constituit o adevărată arteră de comunicații. Atât în sus, cât și în jos. Vom vedea în coifurile de la sud de Dunărea motive similare cu cele de la nord. De asemenea, faptul că unele dintre ele au fost aurite sau argintate ne spune foarte multe despre faptul că aceste coifuri erau predecesorii celebrelor coifuri numite princiare. Probabil despre ele ați auzit deja, pentru că am avut un scandal în media, cel cu celebrul coif furat de la Coțofenești”, a adăugat Stănculescu.
Coifurile getice, așa-numitele coifuri princiare, au fost, de altfel, inspirate din coifurile precum cel expus de Muzeul județean Olt, au mai explicat istoricii.
Se încarcă comentariile...
