Calvarul angajaţilor din secţiile de croitorie: „Nici apă nu ne dădeau! Suntem animale?!“
0
Mii de persoane au rămas fără loc de muncă în pandemie, iar după luni bune în care au fost nevoite să se descurce cu 500 lei, cât primesc indemnizaţia de şomaj, îşi caută din nou de lucru. Problema este că mulţi nu ar mai vrea să se întoarcă la calvarul trăit la vechiul loc de muncă.
Confecţiile din materiale textile au fost printre cele mai afectate domenii în pandemie, multe ateliere care nu au reuşit să se reprofileze alegând pur şi simplu să închidă porţile. Oamenii rămaşi fără locuri de muncă deja caută altceva, ajutorul de şomaj fiind de departe insuficient pentru a-şi acoperi cheltuielile. Mulţi însă nu ar mai vrea să se întoarcă la calvarul trăit în secţiile de croitorie, deşi oferta de pe piaţa muncii le scoate în cale preponderent astfel de posturi, semn că sectorul confecţiilor îşi revine.
Prima bursă a locurilor de muncă organizată după un an şi câteva luni de pandemie a pus faţă în faţă, la Slatina, 40 de angajatori din domenii diverse şi peste 550 persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Ziua, una caniculară, în care transpiri şi resimţi o stare de rău pur şi simplu stând la umbră, în aer liber, e descrisă drept „boierie“ de către şomerii care au lucrat în condiţii cu adevărat grele. O doamnă în jurul vârstei de 40 ani caută din ochi pe listele afişate de angajatori un post „cât de cât altceva“. A lucrat într-o secţie de croitorie până în decembrie anul trecut, când fabrica s-a închis după ce nu a mai primit comenzi din afară nici măcar pentru măşti de protecţie. Femeia are pentru 12 luni indemnizaţie de şomaj, însă cuantumul de doar 520 lei este total insuficient. „Ce să fac, sunt locuri pentru bărbaţi, să mă duc pe şantier?“, i se adresează femeia bărbatului de lângă ea.
„În croitorie nu prea m-aş întoarce, am muncit destul. De dimineaţa până seara, cocoşat la maşină, nu rezişti ani de zile. Nu e niciodată programul de 8 ore, cât ţi se zice la început. Dai bani pe navetă, veneam cu microbuzul, şi nici apă nu ne dădeau“, îşi începe femeia povestea.
„Sindicat? Nu e, doamnă!“
A semnat contract pentru un program de 8 ore zilnic, cinci zile pe săptămână, salariul net fiind de 1.340 lei. „Am lucrat la o comandă într-o sâmbătă, pentru că în toate sâmbetele se lucra, sau cel mult una da, una nu, şi am stat până la 14,30 . Şi ne zice şefa – nu pleacă nimeni până nu se termină comanda! Şi m-am certat şi cu patroana. Cum nu plec? E sâmbătă, sunt navetistă, am şi eu acasă familie, am copii, cu ce mai ajung acasă? Am plecat doar eu cu o persoană, celelalte au rămas până a doua zi dimineaţa, la ora 7.00. Luni m-a chemat la birou şi m-a obligat să-mi dau demisia. «În momentul ăsta îţi dai demisia!». Şi n-am vrut, i-am spus că nu sunt obligată. Păi, îţi stau sâmbăta, mă trezesc la 4,30 dimineaţa, vin la microbuz, îţi stau prin oraş gură-cască până la 7.00 când deschizi tu uşa, fie iarnă, fie vară, şi sâmbătă mă ţii tot cât vrei tu?!“, şi-a expus femeia experienţa de la ultimul loc de muncă.
Spune că nici ea şi nici colegele nu au apelat la inspectorii de muncă pentru că s-a mai întâmplat ca ITM-ul să vină în control, iar şefii să le facă angajatelor „instructajul“ şi totul să se termine cu bine pentru patron. „Întrebaţi de sindicat, de ITM? Păi, doamnă, ne certam să ne dea şi apă, veneam cu ea în plasă, de acasă. Aţi mai văzut întreprindere care pe caniculă să nu-ţi dea nici apă? Ce Dumnezeu, suntem animale?! Că se rezolvă, că vă dăm mâine, că vă dăm poimâine… Şi când veneau controale ne obliga să scriem că nu lucrăm sâmbăta“, a mai spus femeia.
Bursa de la Slatina s-a sfârşit cu selectarea pe loc în vederea încadrării a 136 persoane, din toate domeniile. Deloc surprinzător, 42 au fost pentru secţiile de confecţii, iar 46 – muncitori necalificaţi, şomerii neavând, practic, prea mult de ales.
Nici patronii nu sunt însă într-o poziţie mult mai bună, fiind nevoiţi să accepte persoane pe care, de cele mai multe ori, le califică la locul de muncă şi care nu de puţine ori pleacă să lucreze, sezonier sau pe perioade mai mari, în străinătate, unde câştigul este mult mai mare. „Am angajat care mi-a plecat acum, la cules de afine, în străinătate. Pe cei care sunt buni îi primesc dacă se întorc“, a mărturisit patronul unei atelier de confecţii dintr-un orăşel din Olt, şi el prezent la bursă pentru a selecta 10 angajaţi.
Se încarcă comentariile...
