Amintiri duioase ale principelui Nicolae cu Regele Mihai I. Peripeții cu jeep-ul care i-a aparținut generalului Patton VIDEO
0Principele Nicolae, nepotul Regelului Mihai I, s-a aflat zilele trecute în mijlocul elevilor, la Slatina, pentru a le povesti lucruri puțin știute din viața familiei regale. Principele a dezvăluit trei dintre cele mai frumoase amintiri legate de bunicul său.
Vizita la Slatina a principelui Nicolae al României, nepotul Regelului Mihai I, a avut loc în cadrul proiectului educațional „Istoria regalității în școli”, derulat în parteneriat de Clubul Rotary, Asociația Principele Nicolae și Inspectoratul Școlar Județean Olt.
După ce, joi, 1 februarie, principele Nicolae s-a întâlnit cu elevii Colegiului Național „Ion Minulescu”, vineri, 2 februarie 2024, a fost rândul elevilor Colegiului Național „Radu Greceanu”. Colegiul are o istorie de 140 ani, fiind înființat în timpul Regelui Carol I. O mică parte din istoria acestei prestigioase unități de învățământ i-a fost prezentată principelului Nicolae de către profesoara de istorie Elena Sârghie, mai întâi în holul liceului.
Prezentările au continuat ulterior în amfiteatrul liceului, și acesta cu o istorie deosebită, cu peste 100 ani în urmă aici funcționând primul cinematograf unde se programau vizionări cu filme atent alese pentru elevi.
Câțiva elevi ai liceului au vorbit despre Regele Carol I și Regina Elisabeta, Regele Ferdinand și Regina Maria, Regele Carol al II-lea și Regele Mihai I, după care a venit rândul principelui.
Principele Nicolae le-a povestit elevilor momentele emoționante trăite în 1992, pe când era doar un copil, iar o mare de oameni se bucura de întoarcerea regelui, chiar dacă pentru doar câteva zile, în țară. Întrebat ce a simțit Regele Mihai I după ce a fost obligat să plece din țară și în perioada petrecută în exil, iar principele Nicolae le-a spus: „E simplu. Când a plecat, a zis că sufletul lui a murit”.
Elevii l-au ami întrebat pe Principele Nicolae dacă este greu să fie membru al Casei Regale, cum ar fi fost România dacă ar fi fost condusă de un rege, care a fost prima carte în limba română pe care a citit-o, iar principele a dezvăluit că a fost chiar cartea sa, „Drumul spre casă”.
Principele Nicolae le-a mai povestit că i-a plăcut foarte mult sportul, încă din copilărie, și că deseori uita să dezbrace uniforma după ce venea de la școală, plecând la fotbal cu colegii și întorcându-se adesea cu noroi pe uniformă.
Elevii au aflat cu surprindere că principele Nicolae a avut, la un moment dat, două locuri de muncă în același timp și că muncea în acea perioadă peste 12 ore zilnic pentru a strânge bani pentru călătorii.
Principele Nicolae i-a încurajat, de altfel, pe elevi să meargă în străinătate, și nu doar ca turiști, ci ca să-și îmbogățească experiența, pe care ulterior să o folosească în țară.
Prins în singura încăpere din casa bunicului unde nu avea voie singur
O întrebare anume, ca și cu o zi înainte, l-a făcut pe principele Nicolae să dezvăluie momentul în care a simțit că i-a câștigat încrederea bunicului său, Regele Mihai I, dar și alte două momente de care își amintește cu plăcere sau cu emoție.
„Care este cea mai frumoasă amintire cu bunicul?”, a fost întrebat, iar principele a povestit nu un moment, ci trei care îl emoționează.
O primă amintire a reconstituit-o din povestirile membrilor familiei. S-a întâmplat pe când era foarte mic și, într-o vizită la bunici, a pătruns în încăperea în care i se spusese răspicat să nu intre niciodată neînsoțit. Părinții, bunicii și mătușile s-au trezit că nu-l găsesc niciunde în casă, nici în grădină, nici în garaj. L-au descoperit în cele din urmă în locul în care nu ar fi trebuit să se afle.
„Acolo era biroul regelui. Frumos, lemn, poze de familie, hârtii importante, documente, modelele de la jeep care stăteau în față, așa, frumos - ce mi-au plăcut acestea -. Stilouri, plicuri, tot felul de lucruri frumoase pentru un copil. Nebunie, bucurie! Am găsit un singur lucru, nimeni nu știe cum am reușit să o deschid: cerneala pentru stilou. Am pus pe birou, foarte fericit, cerneală peste tot. Și pe mâini, nas, ochi, față, pe birou, pe documente importante, pe poze, jeep-uri, peste tot. Distracție mare pentru mine a fost, dar a fost o mare supărare din parte bunicului meu. (...) Mama mea mi-a spus că a găsit cerneală albastră nu știu câte zile după. Și m-am trezit că și fiică-mea a făcut la fel”, a povestit principele.
O altă amintire emoționantă este vizita din 1992, când a venit pentru prima dată în România, alături de Regele Mihai I.
„În 1992, când am venit cu bunicul meu, am trăit un moment istoric, foarte emoționant. Cele trei zile au fost foarte emoționante. Și, cum am zis, mergeți acasă, vorbiți cu părinții, cu bunicii, porniți internetul și căutați și o să înțelegeți mai bine ce s-a întâmplat acolo”, i-a îndemnat principele Nicolae.
Mașina de colecție pe care bunicul i-a dat voie s-o conducă
„Ultima amintire dragă mie este din 2014, vara”, a început dezvăluirea celui de-al treilea moment, cel în care Regele Mihai I, pasionat de automobile, i-a dat voie pentru prima dată să conducă un automobil din colecția sa. Este vorba despre un jeep care îi aparținuse generalului american George S. Patton.
Se aflau în locul în care Regele Mihai I își avea atunci atelierul, la ultimul etaj al unei parcări supraetajate. I-a propus să facă o plimbare cu una dintre mașinile de colecție pe care fostul suveran le avea și le îngrijea cu meticulozitate.
„E frumos afară, vară, e cald, hai să scoatem un jeep! N-a zis nimic, ci a zâmbit, cel mai mare zâmbet. S-a dus după, a deschis ușile, (...) a scos jeep-ul. Cheia a fost ascunsă de fiecare dată într-o cutie magnetică. Și am plecat cu el. La un moment dat a făcut dreapta pe o stradă de țară și a oprit. Gata, am zis, ceva s-a stricat. Nu-i o chestie, oricum bunicul știe cum să repare orice. Dacă el n-ar fi fost rege, ar fi fost inginer. Nici nu mai zic, mecanic. Și a coborât de la volan și a venit la mine. Se uită la mine și zice: E rândul tău. M-am uitat la el, am crezut că am auzit greșit, sincer. Poftim? <E rândul tău>. Păi, cum adică? <E rândul tău, urci la volan>. Eu? De ce? Eu am avut un vis, când am fost mic-mic de tot, să urc la volan la un jeep și să-l am alături pe bunicul meu. Și n-am putut să cred că în această secundă bunicul meu zice: hai, urcă la volan. Îmi tremurau mâinile, așa, transpiram, a fost îngrozitor. Eu am vrut să fac asta mult mai relaxat, mai liniștit, dar așa? Oricum, m-am bucurat enorm. Și n-am putut să cred că mă lasă să fac asta. Nici până acum. Eu am fost în carne și oase atunci, adică nu visam?!”, a povestit principele.
Ce a urmat avea să țină minte pentru totdeauna. Și a dorit foarte mult să-și impresioneze bunicul, însă a constatat că nu e deloc ușor.
„Am urcat la volan. Mi-a spus - uite, faci așa, și așa - mi-a explicat tot ce trebuie, așa credeam eu. În ziua de astăzi, mașina are de toate, nici nu trebuie să conduci în ziua de astăzi, dacă ai Tesla, de exemplu. Dar mașina respectivă trebuia s-o conduci. Astăzi, dacă miști volanul puțin stânga, mașina face stânga. Dar la respectiva trebuia să învârți de o mie de ori să faci stânga. În fine, am plecat și cred că după 10-15 minute ne apropiam de un semafor. Și trafic, și așa... Nu mi-a explicat un singur lucru: frânele. Și am apăsat frâna, dar n-am înțeles de ce, că tot mergeam înainte. În ziua de azi, dacă frânezi, oprești pe loc aproape. Dar în mașina asta tot mergeam înainte. Am început să mă panichez, că vine semaforul roșu, e mașină în față. Mi-a zis că trebuie să mă gândesc, dacă vreau să opresc peste o sută de metri, cu două sute de metri înainte. În fine, m-am oprit în sfârșit, dar stomacul a fost în gât. Și emoții în plus. Și mi-am spus: gata, știu cum e, știu să schimb viteza, știu acum cu cât de mult înainte să apăs pe frână și așa mai departe. Și a zis bunicul – hai să ne întoarcem înapoi în atelier -. Gata, am prins șmecheria, am să reușesc”, a continuat povestirea.
„Apăsam pe frână și tot mergeam cu spatele”
Ce avea să urmeze era însă o nouă încercare. „Între fiecare etaj la parcare a fost o pantă foarte abruptă. Nicio problemă, o văd de la distanță, am să dau tot ce are mașina. Am apăsat pe accelerator până jos de tot, gata, nicio problemă. Bunicul o să fie super mândru de mine. Și ajung la jumătate. Nici asta n-am putut să fac. Și, bineînțeles, probleme cu frâna. Apăsam pe frână și tot mergeam cu spatele. Bunicul a intervenit foarte repede. În ziua de astăzi, frâna de mână este aici, în mijloc, și tragi sus. Aceea era pe bord, are un mâner ca la ușă. Tragi-tragi și iese 30-40 centimetri. În fine, bunicul meu a apucat să tragă de tot și el a preluat volanul. Bineînțeles, când mi-a explicat a fost foarte ușor, dar realitatea a fost complet altceva. Asta a fost un semn de la el de încredere, pentru că nu lăsa pe nimeni, la nicio mașină, decât foarte rar. Și m-am bucurat enorm că mi-a acordat această încredere și în momentul respectiv relațiile noastre s-au schimbat foarte mult în bine. Am început să vorbesc româna, a făcut mișto de mine. Vorbeam româna cu accent englezesc, iar anumite cuvinte cu accent moldovenesc, fiindcă în Iași am învățat. (...) Și mă testa dacă știam anumite cuvinte, anumite fraze, dar faptul că am fost la volan, cu bunicul, a fost cea mai mare realizare a mea din viață, în momentul respectiv”, a mărturisit principele Nicolae.
Se încarcă comentariile...
