FOTO Lecţia de normalitate a Larisei Nechita, o tânără nevăzătoare: e sufletul găştii de prieteni, îi ajută pe cei ca ea şi a ajuns să studieze în străinătate
0Studentă la Limbi Moderne Aplicate, Larisa Nechita, o tânără în vârstă de 21 de ani din Sibiu, a demonstrat că voinţa şi ambiţia de a reuşi în viaţă pot învinge toate obstacolele.
”Nu vreau să fie un material lacrimogen despre mine”, subliniază hotărât Larisa, din spatele unei ceşti mari de caffe latte. Zâmbeşte când îi spunem că materialul e despre români frumoşi care au rezultate deosebite iar ea e cu siguranţă un astfel de om datorită felului în care s-a ambiţionat să treacă peste toate barierele, să ducă o viaţă absolut normală, şi să facă performanţă la şcoală şi în afara ei.
Larisa a făcut primii opt ani de şcoală la Cluj, într-o instituţie specializată pentru persoanele cu deficienţe de vedere, însă la finalul celor opt ani ştia cu certitudine că vrea altceva. Aşa că a dat admitere şi a intrat cu brio la Colegiul Naţional ”Gheorghe Lazăr”, una din şcolile de elită ale Sibiului, la o clasă bilingvă, engleză-ştiinţe ale naturii. ”Am vrut să lucrez într-un mediu mai competititv, îmi doream altceva, şi am vrut să merg pe uman, asta mă caracterizează. Am avut prieteni mulţi la liceu, sunt o fire sociabilă, m-am înţeles bine cu toată lumea”, povesteşte Larisa.
Studentă în Italia
Cu un laptop la ea în permanenţă, cu un cititor de ecran ataşat, Larisa a mers la cursuri la fel ca oricare dintre colegii ei. Şi-a dat lucrările în format electronic, a fost printre primii 5 în clasa ei iar Bacalaureatul l-a luat cu media 9. ”BAC-ul a fost un examen de nivel mediu, nu mi s-a părut greu pentru că am învăţat pe parcurs”, spune Larisa.
A ales apoi Limbi Moderne Aplicate, fiind îndrăgostită din liceu de limbile străine, iar în anul II a plecat cu o bursă Erasmus să studieze la o universitate din Bologna, Italia. A vrut să înveţe limba şi să vadă cum funcţionează şi un alt sistem de învăţământ, şi i-a plăcut foarte mult modul în care italienii înţelesc să vină în sprijinul celor cu deficienţe de vedere, de la centrele care le scanează manualele, în facultate, la asistenţa acordată peste tot, în gară, în aeroport, sau la drumurile accesibilizate astfel încât persoanele cu deficienţe să poată fi independente. ”În Italia li se oferă mult mai multe oportunităţi să facă ce-şi doresc. Aşa se formează mentalitatea celor din jur, integrând de la naştere”, explică Larisa.
Voluntar în sprijinul celor cu deficienţe de vedere
Cu putetea exemplului personal, văzând că dacă ai voinţă nimic nu este imposibil, Larisa a decis să fie alături şi de alte persoane aflate în situaţia ei. Aşa că, în timpul liber, a ţinut cursuri de calculator la Asociaţia Nevăzătorilor din România, filiala Sibiu. ”Mi se pare normal ca în secolul în care trăim să nu mai fie oameni care să nu ştie să lucreze pe calculator. Şi, ştiind să utilizeze computerul, se pot integra altfel pe piaţa muncii”, explică Larisa.
De altfelm dorinţa ei este ca, după licenţă şi master, să lucreze într-un ONG care vine în sprijinul celor cu deficienţe de vedere.
Voluntar şi sufletul găştii de prieteni
Pe lângă cursurile predate la asociaţie, Larisa a făcut voluntariat şi în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, ocazie cu care şi-a făcut prieteni din toată lumea. Şi, dincolo de şcoală şi de programele de voluntariat, duce o viaţă absolut normală, din care nu lipsesc sportul, lectura sau ieşirile cu prietenii.
”De obicei mă adaptez foarte uşor, peste tot am reuşit să-mi fac prieteni, colegii sunt ok, au învăţat de la mine, eu de la ei. În liceu n-am lipsit de la niciun majorat, eram trei prietene care organizam petreceri, Revelioane. Am un frate geamăn, student la istorie, care mă ajută foarte mult, avem prieteni comuni, facem Revelioane împreună.
Îmi place să-mi petrec timpul cu prietenii, să merg la petreceri, să citesc cărţi relaxante, să mă uit la filme, pe internet, descrise audio. Îmi place să ies cu căţelul la plimbare, să joc, şah, să înot, să cunosc oameni noi, să mă dau cu bicicleta – bicicletă dublă”, spune Larisa.
Un exemplu viu că se poate, spune că aceia aflaţi în situaţii similare cu a ei, care au tendinţa să se izoleze, trebuie încurajaţi şi motivaţi. ”Se izolează pentru că poate nu sunt încurajaţi, încurajarea vine de la familie, de la societate. Dacă li se dă un exemplu pozitiv atunci au o motivaţie puternică. În primul rând trebuie să aibă încredere în ei şi să se lase ajutaţi şi încurajaţi să facă ce ştiu ei mai bine, să-şi cultive pasiunile”, mai spune Larisa.
Vă mai recomandăm:
Georgiana Vlad, o fetiţă de 11 ani din Răşinari, are numai premiul I la şcoală şi carnetul plin de „foarte bine“, chiar dacă îşi duce viaţa în condiţii extrem de modeste. O creşte bunica în vârstă de 78 de ani, într-o locuinţă de nici 20 de metri pătraţi.
Avea doar un an şi jumătate când a urcat prima dată pe scenă, alături de membrii ansamblului Căluşarii din localitatea sibiană Răşinari. Astăzi, la 3 ani şi 9 luni, George dansează fără probleme în spectacol o oră întreagă cu toate grupele de vârstă, strânge premiu după premiu şi face senzaţie la spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate.
La doar 23 de ani, Maria Tomoiagă, masterandă la actorie în Sibiu, joacă deja în ţară în spectacole cu casa închisă, iar în străinătate a ajuns împreună cu colegii ei până pe scenele din China.
Se încarcă comentariile...
