Cum a schimbat Sibiul Nicu Ceauşescu, ultimul prim-secretar al judeţului

Nicu Ceausescu alaturi de mama sa, Elena Ceausescu, - Sursa foto: Fototeca online a comunismului romanesc

Fiul fostului dictator a venit ca prim-secretar la Sibiu în 1987, fiind trimis aici „să se realizeze”, să se pregătească pentru momentul când ar fi urmat să preia conducerea ţării. Venirea lui a fost un lucru extrem de benefic pentru oraş, iar oamenii au doar cuvinte de laudă la adresa lui. Dincolo de îndatoririle oficiale, Nicu mergea cu plăcere la vânătoare, la meciurile de fotbal sau la evenimentele culturale.

Fiul cel mic al cuplului Ceauşescu a fost numit prim-secretar la Sibiu în 1987, şi a rămas în această funcţie până la Revoluţia din decembrie 1989. „Tatăl lui l-a trimis aici să se şi realizeze, să-l pregătească „multilateral” pentru momentul când urma să preia conducerea ţării - erau oameni buni şi era şi un mediu prielnic - cultural, ştiinţific, sportiv, din toate punctele de vedere”, explică Simion Scutea, fost secretar pe probleme organizatorice în cadrul Comitetului Judeţean de Partid.

Sibiul a înflorit sub conducerea lui Nicu

Simion Scutea şi-l aminteşte ca pe un tip activ, „întotdeauna în prim-plan”, şi în primul rând ca pe o persoană care a ajutat foarte mult judeţul. 

„Era un om capabil şi care ajuta foarte multă lume. După ce a venit la Sibiu s-au întâmplat lucruri pozitive aici. Erau probleme deosebite în viaţa oamenilor – raţiile la mâncare, cartelele – lucruri care nu se găseau pentru toată lumea. Era un om care din punctul ăsta de vedere a făcut mult bine Sibiului”, povesteşte Simion Scutea. 

De altfel, în perioada respectivă Sibiul era cunoscut drept un judeţ „privilegiat” unde, în alimentare, găseai alimente pe care nu le găseai în alte părţi. Judeţul a prosperat din punct de vedere economic, fiind unul din primele 4 la nivel naţional din punct de vedere al industriei. „Sibiul a avut un avantaj şi din punctul ăsta de vedere – a menţinut judeţul chiar dacă erau probleme deosebite şi cu aprovizionarea tehnico-materială. Îşi trimitea oamenii să fie siguri că există piaţă de desfacere, noi nu stăteam niciodată cu stocuri”, rememorează Simion Scutea. 

Nelipsit de la vânători şi meciurile de fotbal

Departe de rigiditatea părinţilor săi, Nicu a fost văzut la Sibiu ca un tip neprotocolar şi fără pretenţii exagerate. Îi plăcea să constate singur cum merg lucrurile „în teren”, făcea controale inpoinate, mergea spre Copşa, la vânătoare, de exemplu, şi intra la fabrici, pe drum, oamenii se trezeau cu el la poartă, „nu era un tip protocolar, îi plăcea”. 

Mergea cu plăcere la vânătoare, la manifestări culturale la Casa de Cultură, şi era nelipsit de la meciurile de fotbal. „Îi plăcea fotbalul, nu lipsea niciodată de la meciurile Sibiului, mergea şi la Bucureşti, la tribuna oficială, la meciurile de fotbal. Mergea la manifestări culturale, la Casa de Cultură, la Universitate, la cursuri.Se vedea şi cu directori de intreprinderi, mergeau şi la fotbal împreună, şi la şpriţ, nu era un om închistat, mergea foarte mult la vânătoare”, povesteşte Simion Scutea.  

Revoluţia l-a prins la Sibiu. În 1996, a murit într-o clinică din Viena

Ziua de 22 decembrie l-a prins pe Nicu Ceauşescu la Sibiu. A vrut să plece iniţial spre Bucureşti cu un elicopter care însă nu i-a mai fost trimis la Sibiu, aşa cum i se promisese. A făcut drumul până în capitală cu un Oltcit aparţinând prietenei sale, soprana Daniela Vlădescu. La intrare în Bucureşti, a fost capturat, iar în drum spre autovehiculul care avea să-l ducă la Televiziunea Română a fost înjunghiat de o persoană necunoscută. 

Procesul lui a început în mai 1990, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru genocid şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. 

În iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 21 la 16 ani de închisoare iar în noiembrie 1992 a rămas în picioare doar acuzaţia de port ilegal de armă, pentru care a primit 5 ani de detenţie, fiind eliberat condiţionat pe motive medicale. În 16 septembrie 1996 a fost internat în stare gravă la Spitalul Universitar din Bucureşti, cu diagnosticul de ciroză hepatică, iar peste două zile a fost mutat la o clinică din Viena, unde a murit în 26 septembrie 1996, la doar 45 de ani.