Băncile oierilor: ce s-a ales de Mielul, Păstorul şi Mărgineana, ineditele instituţii bancare destinate crescătorilor de oi la sfârşitul secolului al XIX-lea
0
În Poiana Sibiului, comuna vestită în toată România pentru că aici au trăit şi trăiesc cei mai bogaţi oieri din ţară, au funcţionat la sfârşitul secolului XIX şi prima parte a secolului XX nu mai puţin de trei instituţii bancare.
Banca Mielul, Banca Păstorul şi Banca Mărgineana ar stârni în ziua de azi mai mult zâmbetul românilor datorită titulaturilor, şi mai puţin interesul în a-şi pune banii la păstrare sau a face împrumuturi. Totuşi, în urmă cu mai bine de o sută de ani, cele trei instituţii financiare au reprezentat unele dintre cele mai apreciate bănci ale ciobanilor din zona Sibiului. Apărute ca o necesitate economică, cele trei bănci au avut şi o importantă însemnătate politică şi socială, ele fiind create pentru a sprijini oieritul, ocupaţia populaţiei româneşti din Imperiul Austro-Ungar.
„În timpuri de bunăstare, economii de oi nu obişnuiau a face împrumuturi în bani, considerând o ruşine împrumutul. La sfârşitul secolului al XIX-lea, însă, economia oieritului începe să decadă simţitor. Regresul se datorează războiului vamal dintre România şi monarhia austro-ungară. Acest conflict a adus după sine reducerea exportului de produse şi animale. Economia de oi are o rentabilitate tot mai mică şi, ca efect, se reduce preţul de cost al produselor. Pentru o exploatare mai raţională şi mai intensivă se cereau capitaluri mai mari decât cele de care dispuneau oierii. Întreprinderile de credit din aceste timpuri erau proprietatea naţiunilor privilegiate, saşii şi ungurii. Din cauza şovinismului, băncile nu împrumutau bucuros bani românilor, iar dacă o făceau dobânzile erau uriaşe“, scrie Constantin Şerb în „Monografia comunei Poiana Sibiului“, volum publicat în 2012 la Editura Capriccio din Piatra Neamţ.
În aceste condiţii, ciobanii din Poiana Sibiului au ajuns la concluzia că erau doar două modalităţi de rezolvare a situaţiei lor economice: fie orientarea spre alte ocupaţii, fie înfiinţarea de instituţii bancare, care să le finanţeze activitatea. Aşa aveau să ia naştere la Poiana, rând pe rând, nu mai puţin de trei instituţii de creditare.
Oierii din Poiana Sibiului - Foto Emil Fischer
Bănca Mielul, cea mai cunoscută printre oieri
Banca Mielul a fost înfiinţată în anul 1891, ca o „casă de împrumut şi păstrare, societate pe acţii“, iar valoarea acţiunilor la înfiinţare a fost de 26.000 de florini. Banca primeşte depuneri pe librete de economii, acordă împrumuturi pe obligaţiuni, împrumuturi cu acoperire ipotecară, împrumuturi cu gaj şi execută afaceri cu comision.
Într-o serie de însemnări datând din anul 1975 ale lui Corneliu Dobrotă, doctor în ştiinţe ecocomice, este inclusă, printre altele, „Disertaţiunea Economică“ prezentată la la cea de-a patra adunare generală a acţionarilor Casei de Împrumut şi Păstrare „Mielul“ din 14 iulie 1896. Aici, sunt definite foarte clar scopurile casei de împrumut.
„Dacă judecăm înfiinţarea acestui institut de bani din punct de vedere mai înalt reiese că primul scop al acestui institut nu este îmbogăţirea unor persoane, a acţionarilor, pe contul altora adică al contribuenţilor, ci primul scop a fost şi este deşteptatea simţului de economie, ajutorarea economilor de oi cu împrumuturi băneşti fără de care la tot ceasul acesta economic ar fi scăpătat până acum şi mai mult“, se arată în documentul citat.
Condusă de directorul şcolii
Contabilul Băncii Mielul a fost ales directorul şcolii, care a fost pregătit la Sibiu, la Banca Albina, şi care a ocupat această funcţie vreme de 30 de ani. „Se întocmeau lunar şi anual balanţe de verificare pentru conturile Profit şi Pierdere, după modelul Băncii Albina. Primul bilanţ încheiat la 31.12.1892 a înregistrat un total al pasivelor şi activelor de 43.756,12 florini, o cifră modestă, dar să nu uităm greutăţile începutului şi faptul că banul era «scump». După ce s-au scăzut amortismentele, spesele de birou, contribuţiile, rămâne profit curat 1.290,97 florini. Suma depunerilor este mică, 16.594 de florini, însă importantă ţinând seama de neîncrederea cu care a fost primită banca de posesorii de numerar (unii se prezentau zilnic să li se arate unde sunt banii depuşi). A trebuit să se facă o adevărată şcoală cu depunătorii, să li se explice operaţiunile unei bănci“, se arată în monografie.
Oierii din Poiana Sibiului - Foto Emil Fischer
Potrivit sursei citate, „Banca Mielul nu a avut nevoie de finanţare străină. S-au realizat permanent sporuri la depuneri din sumele păstrate «la ciorap» şi transferul de bani de la alte bănci. Au existat şi perioade de criză în activitatea Băncii Mielul. Astfel, în 1907, scade cu 26 la sută depozitul spre fructificare. În perioada 1914-1918 se simte un mic regres datorat Primului Război Mondial. Demn de remarcart, conducătorii Băncii Mielul erau ţărani, economi de oi, în frunte cu intelectualii comunei, învăţători şi preoţi, dar au izbutit, prin calităţile de buni gospodari, să menţină banca la un nivel înalt, învingând crizele“, se precizează în „Monografia comunei Poiana Sibiului“. Anul 1934 va fi unul extrem de greu pentru bancă, datorită conversiunii datoriilor (prin legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 1934, datoriile se reduc cu 50 la sută şi se vor plăti în 34 de rate comerciale). „Volumul operaţiunilor bancare este mare, dar sporul depunerilor este mic tot ca urmare a acestei legi. Debitorii nu şi-au mai ridicat ratele, deţinătorii de capital şi-au ridicat sumele pe cât a fost posibil şi n-au mai depus sume noi“, notează autorul, Constantin Şerb, în monografie.
Băncile au fuzionat în Banca Poiana
Cea de-a două instituţie financiar-bancară apărută în comuna Poiana Sibiului a fost Banca Mărgineana. Adunarea de constituire a băncii a avut loc la sfârşitul anului 1906 la Poiana Sibiului, iar în februarie 1907 Tribunalul Regesc de la Sibiu aprobă hotărârea Adunării Generale.
Oierii din Poiana Sibiului - Foto Emil Fischer
Lucrarea „Monografia comunei Poiana Sibiului“, elaborată de Constantin Şerb, prezintă şi acest moment important din activitatea oierilor din localitate: „Scopul acestei societăţi pe acţii este promovarea simţului de economie în toate straturile societăţii, prin primirea de depuneri spre fructificare şi oferirea de împrumuturi solide, uşurarea activităţii cinstite pe câmp, industriei comerţului. Capitalul fundamental al societăţii consta din 80.000 de coroane, împărţit în 800 de acţiuni a câte 100 de coroane. La fel ca Banca Mielul, Banca Mărgineana primea depuneri de bani, de la sume mici, chiar începând cu o coroană. Şi această bancă împrumuta şi monedă bătută din aur şi argint la valoare de curs“.
Au înfiinţat o fabrică de produse lactate
Anul 1924 marchează apariţia celei de-a treia instituţii de credit în Poiana Sibiului, Banca Păstorul. „Apariţia acestei bănci a creat o situaţie de criză pentru celelalte bănci şi o stare de concurenţă. În anul 1940, cele trei bănci au fuzionat în Banca Poiana. Capitalul Băncii Poiana este fixat la 500.000 de lei. Noul consiliu de administraţie se compune din consilierii celor trei societăţi.
Oierii din Poiana Sibiului - Foto Emil Fischer
Mulţumită băncilor, crescătorii de oi din Poiana Sibiului au realizat averi frumoase. Sporul natural al populaţiei şi restrângerea teritoriului rezervat păşunilor i-au îndreptat pe oameni şi spre alte ocupaţii. Mulţi au făcut comerţ în vechiul regat şi întreprinderi de tot felul în Transilvania. În comună s-au înfiinţat multe lăptării, ateliere de preparat untul, punându-se bazele unei fabrici de produse lactate. În statisticile recensământului din aprilie 1941 erau înscrise 100.000 de oi şi 95 de intreprinderi mici familiale. Acestea provin din rândul familiilor de oieri. Clasa meseriaşilor şi negustorilor s-a ridicat pe o treaptă de egalitate cu cea a oierilor, ajungând să obţină câştiguri materiale frumoase, locuri de frunte în conducerea comunei şi, ca urmare, posibilitatea trimiterii copiilor la şcoli înalte. Băncile au contribuit la ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor comunei, la progresul ei, dacă ne gândim şi numai la faptul că fiecare bancă avea bibliotecă, ziare, reviste şi că poienarii erau cunoscători de carte“, mai scrie Constantin Şerb în „Monografia comunei Poiana Sibiului“.
Revista „Stâna“, organ al oierilor din toată ţara
Locuitorii din Poiana Sibiului consideră că n-ar trebui să mire pe nimeni faptul că, în comuna lor, au funcţionat trei instituţii bancare. Comuna a avut întotdeauna locuitori nu doar foarte bogaţi, ci şi extrem de bine organizaţi. Ciobanii aveau să se organizeze în „reuniuni“ şi apoi „uniuni“ încă de la sfârşitul secolului XIX, iar la Poiana Sibiului îşi avea redacţia şi administraţia revista „Stâna“, „revistă profesională şi de cultură, organ al oierilor din întreaga ţară“.
Revista Stâna - Foto Ramona Găină
În lucrarea „Monografia comunei Poiana Sibiului“, scrisă de Constantin Şerb, se menţionează faptul că în anul 1902 exista la Poiana Siniului o organizaţie intitulată „Reuniunea Economilor de oi şi Ecocomilor în genere“. Organizaţia avea o sală de lectură cu ziare, reviste şi cărţi de împrumut, ţinea întruniri şi consfătuiri, organiza expoziţii de oi, de prelucrare a lânii şi laptelui. În noiembrie 1935, peste 2.000 de delegaţi din toată ţara decid la Sibiu înfiinţarea Uniunii Oierilor. Statutul Uniunii aminteşte printre alte scopuri înfiinţarea unei bănci a oierilor din întreaga ţară, dar şi a unei cooperative care să valorifice produsele oieritului.
Anunt publicat in revista Stâna - Foto Ramona Găină
Cooperativa oierilor
În numărul din luna februarie 1938 al revistei „Stâna“ este publicat un memoriu care anunţa înfiinţarea unei Cooperative a Oierilor din toată ţara: „Constatând cu ocazia celui de-al doilea congres formarea unei educaţiuni profesionale şi însufleţirea ce domneşte în rândurile oierilor români, conducătorii Uniunii Oierilor au hotărât înfiinţarea unei Cooperative a oierilor din toată ţara. Adaptând principiul «de sus în jos», principiu care a dat rezultate frumoase cu ocazia educării profesionale a oierilor, Uniunea Oierilor se crede îndreptăţită a cere şi este hotărâtă a înfăptui cât mai curând posibil o Cooperativă a Oierilor din întreaga ţară, cooperativă care, în cadrul şi alături de Uniunea Oierilor, va întregi opera de emancipare economică a oieritului. Cooperativa va fi formată din membri din toate comunele de oieri din ţară, care sunt angrenate în Uniunea Oierilor, precum şi cu cele ce ulterior vor veni. Viaţa noastră în comun, cunoştinţa pieţii comerciale prin însuşi felul de viaţă în comun sunt antecedente ce garantează reuşita deplină. Organismul Central ne va putea aduce şi creditul la timp pe baza gajului mărfii; ne va aduce un preţ normal; ne mai aduce la crearea unui tip de brânzeturi româneşti de bună calitate cu care vom cuceri şi pieţele străine“. Potrivit sursei citate, bazele Cooperativei au fost puse la 28 februarie 1937, cu un capital subscris de 250.000 de lei din care s-au vărsat imediat 85.000 de lei.
Statutul cooperativei, publicat de asemenea în revista „Stâna“, din februarie 1938, precizează că organizaţia va desfăşura operaţiuni de finanţare, comercializare şi desfacere, valorificare şi aprovizionare: „Prin operaţiuni de finanţare înţelegem mijlocul prin care cooperativa va ajuta cu bani pe membrii săi pentru diferite trebuinţe ale gospodăriei lor. Cunoscând realitatea din viaţa oierească aceste trebuinţe de bani le rezumăm la patru cazuri mai importante: trebuinţe de bani pentru hrănirea oilor în timpul iernii, câteodată vara la suhat; trebuinţe de bani când cineva vroieşte a face o marfă de mai bună calitate şi îi trebuie maşini şi unelte; trebuinţe de bani când din lipsă de numerar şi apăsaţi de nevoi mai vechii oieri îşi vând produsele cu preţuri mici la samsarii veniţi pentru a-şi achita obligaţiunile cu cinste şi omenie; trebuinţe de bani când un familist nou vroieşte a-şi clădi o casă şi o gospodărie“.
Vă mai recomandăm:
Bucatele pregătite la stână de ciobanii din Mărginimea Sibiului sunt nu doar sănătoase, ci şi o adevărată atracţie pentru turiştii români, dar mai ales pentru cei străini.
Dragostea pentru cărţi are o tradiţie de sute de ani în oraşul considerat capitala spirituală a Mărginimii Sibiului. Pe vremuri, oierii plecau în transhumanţă cu cărţi de rugăciune, de poezie sau istorice puse în desagi.
GALERIE FOTO Oierit modern, după moartea transhumanţei. Palatele ciobanilor din Poiana Sibiului
Oierii din comuna Poiana Sibiului s-au adaptat vremurilor şi, deşi nu se mai plimbă cu mioarele pe cărări de munte, reuşesc să câştige la fel de mulţi bani.
Se încarcă comentariile...
