Trofeele de vânătoare a lui Nicolae Ceauşescu, la muzeu. Pasiunea unui dictator care a ajuns din vânător, „vânat“
0Un număr însemnat de trofee de vânătoare din colecţia Nicolae Ceauşescu, aparţinând Muzeului Cinegetic Posada sunt expue în această perioadă la Muzeul de Artă din municipiul Satu Mare. Povestea dictatorului comunist pasionat de vânătoare ar putea fi chiar o fabulă în care vânătorul ajunge să fie vânat.
Numeroşi scriitori români au aşternut în paginile cărţilor pe care mulţi dintre noi le putem găsi chiar şi în biblioteci, atmosfera aparte care se crea atunci când Nicolae Ceauşescu urma să vină la vânătare. Nicolae Ceauşescu, ca şi alţi demnitari ai lumii, avea pasiunea vânătorii, nu vâna doar de dragul intereselor politice sau pentru a sublinia un anumit caracter, liderul vâna alături de alţi secretari de partid ai judeţelor din paiune pură pentru vânătoare.
„Se crea o atmosferă plăcută care topea gheaţa firească între oameni care nu se cunosc iar funcţiile lor cer cântărirea cuvintelor”, explica Maurer beneficiile politice ale vânătorilor organizate în Carpaţi. „Iar amintirile şi opiniile plăcute despre oamenii politici contează în relaţiile diplomatice dintre ţările lor. (…) Poate că practicându-se în natură şi în colectivitate şi fiind o activitate specifică începutului societăţii omeneşti, oamenii devin în timpul ei mai destinşi şi de aceea este o distracţie, prin tradiţie, preferată de oamenii politici” scrie Lavinia Betea, în "Partea lor de adevăr" publicată în 2008.
"După ce a ajuns în nomenclatura comunistă, el a fost învăţat de Gheorghe Maurer care era un tip mai şlefuit. Sigur că după ce a ajuns secretar general şi preşedinte avea obsesia ca el să prindă cel mai mare vânat, apoi a interzis vânătorilor din străinătate să mai vină ca să îi rămână lui toate trofeele cele mai importante", explică Felician Pop, directorul Muzeului Judeţean Satu Mare
Spectaculoase erau vânătorile de mistreţi, „la goană”, cu mulţimi de gonaşi şi grija ca standul principal unde şedea Ceauşescu să fie fruntaş. Deseori, prin anii ’60-’70, din noiembrie şi până în februarie, tovarăşul ieşea duminica la fazani. Cu trecerea anilor, s-a simţit însă tot mai obosit de acest gen de vânătoare. Mai liniştit decurgeau vânătorile de urşi, organizate primăvara şi toamna. Competiţia dintre vânătorii Ceauşescu şi Maurer le era de-acum cunoscută tuturor organizatorilor. Cum să fi procedat altfel decât favorizându-l pe cel mai mare în funcţie? Îl poziţionau ca să-i vină lui urşii în bătaia puştii şi apoi erau ironizaţi de Maurer.
Foto: Ceauşescu la vânat. sursa: nicolaeceausescuwordpress.com
Ideea era că unde mergeau prin judeţe prim secretari aveau grijă ca în bătaia puştii lui Ceauşescu să ajungă cele mai mari şi cele mai frumoase trofee.
"El din asta şi-a făcut o mare pasiune, era un foarte bun vânător, însă nu vâna prepeliţe sau iepuri, vâna doar animale mai mari. Am expus 60 de trofee, exponate, printre care sunt şi câteva recorduri mondiale de la cerb. Sătmărenii pot să viziteze toată luna noiembrie coarne de Cerb Lopătar, coarne de Muflon, colţi de mistreţ sau chiar un scaun confecţionat dintr-un picior de elefant. Alături de trofee sunt expuse şi diverse obiecte folosite la vânătoare: cuţite, corn pentru praful de puşcă, binoclu etc. Un obiect deosebit şi inedit îl reprezintă albumul de vânătoare alcătuit şi realizat de către renumitul artist fotograf Ioniţă G. Andron ", explică Felician Pop.
Din vânător, în vânat
Scăpat de grijile prilejuite de Congresul al XIV-lea al PCR, din 20-24 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu decide, la începutul lunii decembrie, să meargă la o partidă de vânătoare, pentru a se relaxa. Vânătoarea de fazani, programată în pădurea Ogarca, din cadrul Ocolului Silvic Ghimpaţi, trebuia să se desfăşoare iniţial pe 3 decembrie 1989, dar a fost amânată din motive necunoscute pentru 10 decembrie. Unul dintre cei care au fost la ultima vânătare a lui Ceauşescu, Vasile Crişan, unul dintre organizatorii partidelor de vânătoare ai „conducătorului suprem”, povesteşte în cartea sa, „La vânătoare cu Ceauşescu”, atmosfera sumbră în care s-a desfăşurat ultima vânătoare la care a participat Nicola Ceauşescu.
" El şi toţi ai lui s-au urcat în maşini şi au plecat spre Bucureşti. Nu a mai stat să admire căruţele cu fazani. Nu şi-a luat rămas-bun de la nimeni şi nu a salutat nici măcar gonaşii, aşa cum o făcea altădată", scrie Vasile Crişan.
Ideea destinului parcă desprins dintr- fabulă este împărtăşită şi de Felician Pop care a subliniat acest lucru chiar şi în vernisajul expoziţiei.
"Până la urmă asta este predestinarea, el care a împuşcat atâtea animale, a murit împuşcat ca un animal. Asta ar fi paradoxul inversat al vânătorului care ajunge să fie el la rândul lui vânat. A fost hăituit ca un animal şi apoi împuşcat", încheie Felician Pop.
Nicolae Ceauşescu a fost omorât în 25 decembrie 1989 în în curtea unităţii militare 01417 din Târgovişte. Pe 30 decembrie, acesta a fost înmormântat în cimitirul Ghencea alături de soţia sa, Elena Ceauşescu. Cel mai mare vânător al Europei aşa cum era cunoscu într-o vreme şi cum se autoproclama avea 71 de ani.
Mai puteţi citi şi:
Se încarcă comentariile...
