Maria Jula a câştigat lupta cu statul

Maria Jula a primit joi invitaţia la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor

Maria Jula merge joi la Bucureşti să primească certificatul de revoluţionar al soţului rănit în decemebrie 1989. Două decenii de luptă cu birocraţia şi şapte zile de greva foamei au fost necesare pentru recunoaşterea drepturilor de revoluţionar a sătmăreanului Ioan Jula.

Citeşte şi Nu există ţară pentru eroi morţi

După 20 de ani, Maria Jula a câştigat o bătălie cu statul, însă continuă lupta pentru a obţine şi drepturile băneşti retroactive, după ce instanţa a decis că soţul ei, Ioan Jula, trebuia să primească de ani buni certificatul de revoluţionar. Maria Jula a primit în urmă cu câteva zile invitaţia de a ridica, în numele soţului decedat în 2008, certificatul de revoluţionar pentru care s-a luptat ani în şir. Ea a intrat, la începutul acestei luni, în greva foamei pentru ca o decizie a instanţei, care i-a dat dreptate, să fie pusă în executare.

Vrea să afle adevărul

Chiar şi aşa, sătmăreanca este decisă să descopere de ce, timp de 20 de ani, soţul ei nu a primit certificatul de revoluţionar, în pofida faptului că a fost rănit grav în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în localitatea Turda. „Săptămâna aceasta, joi, voi ajunge la Bucureşti să ridic certificatul de revoluţionar al soţului, însă nu voi renunţa să aflu motivele pentru care dosarele depuse atât în 1992, cât şi în 1997, precum şi toate actele şi memoriile depuse autorităţilor timp de 20 de ani, nu au fost luate în seamă, au fost ca şi pierdute. Până în clipa în care a murit, soţul meu se tot întreba de ce nu i-a fost acordat acest drept, cu toate că ani de zile a fost paralizat, în scaun cu rotile, şi ulterior ţintuit la pat din cauza rănilor provocate de gloanţe“, spune Maria Jula.

Familia Jula trebuie să primească acum drepturi băneşti retroactive pe cel puţin 13 ani. „Eu în instanţă am demonstrat faptul că am depus dosarul în anul 1997, în consecinţă ar trebui ca famila noastră să primească retroactiv aceste sume. Însă nu îmi pun mari speranţe deocamdată. În 20 de ani de luptă cu birocraţia le-am văzut pe toate, aşa că mă aştept la orice“, mărturiseşte femeia.

Cu puţin timp înainte să moară, în decembrie 2007 Ioan Jula povesteşte, pentru Realitatea TV, ce i s-a întâmplat în decembrie '89


Împuşcat la Revoluţie

În data de 23 decembrie 1989, Ioan Jula, şofer pe TIR, a fost oprit de TAB-urile militarilor, la intrare în localitatea Turda. TIR-ul pe care îl conducea a fost răsturnat de tancurile din dispozitivul de control. Fugind spre oraş, bărbatul a fost ajutat de un localnic, Kerekes Alexandru, şi de fiul acestuia să ajungă într-un adăpost. În momentul în care se îndreptau cu autoturismul spre sediul de atunci al FSN, militarii care păzeau clădirea Sfatului Popular au deschis focul asupra maşinii, rănindu-i grav pe cei trei. Kerekes Alexandru a primit încă din 1992 certificatul de revoluţionar. Sătmăreanul, împuşcat în coloana vertebrală, a rămas paralizat din cauza rănilor provocate de gloanţe, decedând în 2008.

Două decenii de lupte birocratice

Demersurile soţilor Jula au început în 1990. „În 1990 am înştiinţat toate autorităţile locale despre situaţia soţului meu. Am beneficiat atunci de 10.000 de lei din fondul  „Libertatea“. Pentru certificatul de revoluţionar însă, am avut de luptat peste 20 de ani, iar acum, după ce am o sentinţă judecătorească definitivă şi executorie în mână, şi după şapte zile de greva foamei, am promisiunea că voi primi acest certificat“, spune Maria Jula.
Dosarele depuse de-a lungul anilor, la diverse instutuţii şi comisii responsabile, dosare ce conţineau procesele verbale ale Parchetului Militar, care dovedesc prezenţa sătmăreanului în localitatea Turda în timpul manifestaţiilor din decembrie 1989, dar şi întreaga documentaţie medicală care atestă rănile provocate prin împuşcare, parcă s-au volatilizat.

„Aceste dosare s-au pierdut. Nu am primit niciun răspuns. În 1991 am depus un astfel de dosar către Guvern, prin intermediul Prefecturii Satu Mare. În 1992 am fost la Bucureşti şi am depus din nou dosarul la Comisia Parlamentară pentru Revoluţionari de atunci. În 1993 am depus un nou dosar la Uniunea Naţională a Luptătorilor din Decembrie 89, iar în 1994-1995 am continuat demersurile prin intermediul Ligii din Satu Mare. În acea vreme, legea s-a modificat, iar în 1997 pe 5 mai, am depus din nou un dosar la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989“, rememorează Maria Jula.

Din 1997, când deja starea de sănătate a soţului imobilizat în scaunul cu rotile, se agravase, timp de 10 ani, sătmăreanca a depus memorii peste memorii la Guvern, Preşedenţie Prefectură. „Am fost în zeci, poate chiar sute de audienţe, până în 2007 când am intentat procesul. În 2008 soţul a murit. În 6 martie 2009 am primit sentinţa favorabilă, şi nici atunci Secretariatul de Stat pentru problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 nu a binevoit să îmi acorde certificatul de revoluţionar pentru a putea face succesiunea dreptului de urmaş, atacând decizia instanţei cu diverse pretexte. Fără servici, am trăit din ajutorul social de 120 de lei pe lună“, mai spune femeia.
Prin Încheierea nr. 55/CA/2010 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins cereread e lămurire formulată de Secretariatul de Stat pentru Problmele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 ca nefondată,menţionând că „cererea de lămurire a dispozitivului formulată de către petentă se circumscrie atitudinii de refuz a aplicării legii, chiar şi în condiţiile existenţei unui titlu executoriu“.